Prin vai si pe pisc-uri


In ultima perioada am experimentat ‚vaile’. Nu stiu dece, dar a fost si e una foarte grea. Nu imi puteam imagina nici-odata cum e sa fi in vale, dar am experimentat ca se da o lupta foarte dura, acolo sunt monstri (fii) lui Anac, in fata carora ma simnt ca o lacusta. In lupta cu ei au fost momente in care am cazut, crezand ca voi ramane jos pentru totdeauna, dar... Domnul meu Isus Cristos ma ridicat sa pot sta din nou in picioare. Dar culmea, lupta a continuat! Crezand pentru o clipa ca am scapat. Cu rani si obosit, asa trebuie sa continui lupta, doar prin harul lui Dumnezeu sa razbesc sa inving dusmanul in aceasata lupta si sa apuc sa am din nou un ,respiro’ undeva pe un pisc. Pentru a prinde puteri ca sa cobor din nou, inaintand spre patria mea.
Cu lacrimi, cu suspine, cu lovituri care provoaca rani atat de adanci, trebuie sa fac fata multor lucruri; spun ‚trebuie’ pentru ca o fac de dragul Domnului meu.
Ma framant asa de tare pentru starea omeniri, si de foarte multe ori vad un infinit fara sfarsit, in care omenirea s-ar invarti intr-un cerc , intr-un haos cumplit. Asat ma intristeaza asa de mult pentru ca il scot pe Dumnezeu din schema. Cu tot ceea ce stiu si aflu, de foarte multe ori suveranitatea lui Dumnezeu este pusa la incercare in fiinta mea. Si ori-decate-ori se intampla asta, ma cufund in plans pentru ca framantarile sunt mai puternice de cat credinta. Daca nu ar fi harul lui Cristos in viata mea, de mult nu as mai fi ....
Acum sunt in ‚vale’ , mie dor sa fiu din nou pe ‚pisc’. Sunt in urcare, dar foarte greu e inaintarea spre urmatorul ‚vis’. Mie dor sa fiu din nou pe ‚pisc’ , acolo sus de unde pot privi spre ‚paradis’ . Am pornit sprea ea, si iubesc Imparatul care guverneaza tara mea. Mie asa de dor de parca am mai fost acolo candva.
Sunt ca Luther alta-data, cand privea pe geam si ingrijorat intreba pe Dumnezeu : ‚A cui e lumea?’. Normal ca e a lui Dumnezeu, si atunci dece ma framant eu pentru ea. Dumnezeu o iubeste, ma iubeste si te iubeste, asa ca, El sa ingrijit pentru toate, si toate merg dupa planul Sau, si nimic si nimeni, nu-l poate schimba; El conduce istoria, El ma conduce si pe mine.
„ O ... nenorocitul de mine, cine ma va izbavi de acest trup de moarte?”

Care este menirea ta?
Te-ai gandit vreodata la asta? La ceea ce ai putea sa faci? Te-ai gandit ca ceea ce ai visat candva, cand erai mic, ca tu vei rasturna lumea si o vei face asa cum iti place, ti-e rusine poate sa iti mai amintesti acele clipe pentru ca azi ti se par irealizabile. Te-ai gandit vreodata sa-ti implinesti menirea? Daca nu te-ai gandit, te provoc sa te gandesti bine la acest lucru. La acele clipe din copilarie cand in pieptul tau palpita ceva pentru lumea asta, pentru a o schimba, ca dintr-un Nimeni sa devi Cineva.

Nu de mult si nu departe, un Nimeni pe nume Omul Obisnuit traia in tara de bastina. Aceasta propozitie simpla iti poate caracteriza viata. In viata ta toate lucruriile sunt obisnuite, nimic deosebit. Poate ai facut o facultate sau un liceu, dar toti o fac chiar si cei care au o media de 6, si cei mai slabi oameni o fac cu bani sau fara dar o fac pentru ca toata lumea sa aiba liceul facut sa nu fi ultimul. Toti se considera a fi cineva daca fac o scola inalta sau ceva de genu asta, de fapt e ceva banal, pentru ca e un lucru care sa mai intamplat.
Poate ca ai avut odata un moment in care simnti ca ceva maret iti lipseste in viata sau poate ca tu lipsesti de la ceva maret. Acela e sentimental de a face ceea ce iti place cel mai mult, de a fi implinit, de a implini ceea la ce ai fost chemat.
Sau…poate te gandesti ca ceea ce simnti ca ai vrea sa faci e Prea Mare pentru un Nimeni ca tine.
Poate te gandesti cat de frumos ar fi sa faci cea ce iti place in loc sa visezi la aceasta.
Dami voie sa-ti spun ca multi au avut aceleasi sentimente ca si tine, au avut posibilitatea sa le puna in practica, sa se realizeze ,intr-un cuvant, dar…au asteptat momentul oportun pentru asta, si nu a venit niciodata acel moment pentru ca le era frica de Necunoscut. Atunci toata viziunea acelui om sa facut praf, timpul nu te face mai curajos ci mai confortabil. Confortabilitatea te face mai fricos nu mai curajos.

“Ai avut aceasta viziune de cand erai mic. Nu-ti amintesti? Obisnuiai sa vorbesti mereu despre visele tale marete. Mai crezi in ele sau le-ai abandonat?”
Doar uni si-au primit cu bucurie viziunea si doar cativa si-au urmat-o. Pentru aceasta trebuie sa faci alegeri grele. Schimbari dificile. Chiar mari sacrificii. Viziunea mea este ceea ce fac eu cel mai bine si ceea ce imi place cel mai mult sa fac. Cum ai putut sa nu o implinestia atata timp? Ma intristez cand ma gandesc ca atati de multi Nimeni pierd un lucru ata de mare.
Viata e plictisitoare atunci cand toate lucruriile intra intr-o rutina: cina de ieri seara e aceeasi cu cea din seara asta, micul dejun de ieri dimineata e micul dejun din dimineata asta. Dimineata la 8 esti la serviciu si la 4 dupa-amiaz ai iesit,plictisitor, nu vi se pare. Vi acas si stai putin pe facebok sau pe mess foarte plictisitor.
Viata nu ti se pare niciodata atat de promitatoare pana cand nu iesi din zona ta de confoart si atunci vezi ca ceea ce iti place sa faci cel mai mult iti aduce atat disconfort si te inspaimanta.
Plecand sa faci ceea ce iti place sa faci cel mai mult si sa-ti implinesti viziunea primita de Cel ce da Viziuni, vei constata la un moment dat ca te vei lovi de Un zid de frica, si te vei opri fiind incapabil sa mai faci un singur pas, asa de frica iti este.
Cel ca da Viziuni, este cu tine si iti spune sa mergi mai departe, atunci iti spui tie insuti: Cum sa “fi curajos” cand nu ai curaj? Dupa ce vei trece de acest zid de frica iti vei da seama ca poti sa fi curajos chiar daca ti-e frica.
Va trebui sa treci podul spre necunoscut, atunci vei strica si mai mult confortul celor dragi ai tai si nu numai. Iti vor replica: “Nu vezi ca esti singurul care face acest lucru, nu vezi ca strici traditia familiei”. Aceste argument sunt foarte puternice in acele moment in care tu trebuie sa mergi mai departe. Pe uni impotrivitori trebuie pur si simplu sai lasi in pace si sa-i eviti. Astfel vei transforma opozitia in oportunitate.
Eu am asa o idée despre drumul crestinilor adevarati, si anume: “fiecare crestin va trebui sa treaca prin pustiu”. Doresc sa-ti spun ca in drumul tau spre viziunea ta, ai de parcurs un pustiu gol. La marginea acestui pustiu te gandesti cum ar putea o Viziune sa poata trai aici. O sa te ratacesti in pustiu daca vei vrea sa cauti solutii sa iesi cat mai repede din acest pustiu. Vei fi frustrat. Suparat. Iti vine sa lasi totul balta si sa astepti momentul ca cineva sa vina si sa te omoare sau sa mori de foame si de sete. Dumnezeu iti va trimite un ajutor, dar nu un ajutor care sa te ajute sa te intorci inapoi ci unul care te poate ajuta sa mergi mai departe. In pustiu iti vei da seama ca trebuie sa lasi(lucruri, ideei si multe altele) ceea ce te ingreuneaza in mersul tau spre ati implini marea viziune.

Dupa acest pustiu Dumnezeu iti va da ceva timp pentru odihna, si te pregateste sa treci prin Valea Uriasilor. Primul urias pe care il vei intampina in calatoria ta spre ati implini viziunea nu e altul de cat Lipsa de bani. Acest urias te face sa te dai la o parte, sau cel putin iti propune aceasta. Vei intalni alti uriasi si mai mari cum ar fi : Coruptia; Respingerea; Necredinta. Dar nu uita ca fiecare urias e din nou si din nou o oportunitate sa-I dai oanare Celui ce da viziuni. Ultimul urias e cel ce ia Speranta din inima omului. Aici se va intampla o minune pentru ca, cu acest urias nu se poate lupta oricum. Puterea omului si tot ceea ce stie el nu poate sa-i stea in calea acestui urias. Nu stiu care-I viziunea ta, dar te rog puneti-o in aplicare. Doresc din toata inima sa fi tare in ceea ce ai hoatarat sa faci, in ceea ce iti place sa faci cel mai mult.

Inspirat: Cel ce da viziuni de Bruce Wilkinson

Sărbătoare "Din neam în neam"

Agitaţie, programe care cu greu lasă loc de a răsufla, emotii, frustrări, multă lume noua, telefoane care suna intr-una, intrebări, nelămuriri, bucuria reîntâlnirilor cu prieteni si neamuri peste care au trecut ani buni, munca in echipă, bucuria de a descoperi oameni noi sau de a redescoperi lucruri noi in cei “vechi”, entuziasm, temeri…si lista poate continua.

Dar ce să fie cu toate acestea?

Explicaţia e simpla: e sărbătoare în grupul “Din neam în neam” Lidia şi Alex membrii ai acestui grup s-au căsătorit.

Încă cu câteva zile înaintea acestui eveniment deja casele se umpleau cu invitaţii nostrii dragi. Un sentiment straniu ne-a cuprins pe mulţi acela de-aţi da seama ca înca nu cunoşti toată lumea, daca înainte te învarteai în cercul tău obişnuit cu oameni obişnuiţi şi aveai impresia că cunoşti jumătate din Terra, acum pe aceeaşi stradă, mai precis strada ta, locuiesc ogrămada de oameni necunoscuţi, iar acum ai tot dreptul să te mai întrebi odată dacă chiar cunoşti jumătate de Terra :)

Inevitabil, după multe pregătiri a sosit si marea zi de duminica, inca de la 5:00 dimineaţa luminile se aprindeau pe la unele case, încă nu era gata totul, fotograful trebuia adus la marele eveniment, şi biserica trebuia să capete un aspect de sărbătoare, dar foarte repede s-a făcut ora 8.30 când am inceput incet dar sigur să ne adunăm ca la 9 să începem programul. Cu emoţiile care deja ne copleşeau am inceput programul, locurile începeau să se ocupe, iar dupa o ora au sosit si dragii nostri miri, în armonia unei cântări cei doi au păşit emoţionaţi. Nu ne venea să credem, Alex si Lidia, miri... Cântările, poeziile, cuvântul au fost pe măsura acestei sărbători, cu zâmbetele largi îndreptate spre cei doi le transmiteam că sunt cei mai frumoşi.

Ca doi prinţi au primit binecuvântarea pentru căsnicia lor.

Păstrând atmosfera de sărbătoare am pornit spre locul unde avea să fie masa, ne-am bucurat de oportunitatea de a ne cunoaşte mai bine cu noii veniţi pe care ce-i drept din cauza programului prea aglomerat i-am cam neglijat.

Momente unice pentru noi „Din neam în neam”. Momente cu care Dumnezeu ne binecuvintează, momente care dau un alt aspect vieţii. Ne bucurăm de ele si totodată suntem mulţumitori Domnului pentru că totul, e numai dar numai datorita Lui!

Dece vesnic?
Dece omul este pedepsit vesnic?

Vina persoanei care nesocoteste si dispretuieste pe cineva este proportional mai mult sau mai putin odioasa in raport cu obligatia mai mare sau mai mica de a asculta de cel ofensat. De aceea, daca exista vreo persoana fata de care avem datoria infinita de a o iubi, de a o cinsti si de a o asculta, atitudinea contrara fata de ea ar fi o vina infinita.
Datoria nosatra de a iubi, de a cinsti si de a asculta de o persoana este proportionala cu dragostea, consideratia si autoritatea fata de aceasta... Dar Dumnezeu este o Persoana infinit de minunata pentru ca are o desavarsire si o frumusete infinita...
Deci pacatul impotriva lui Dumnezeu, fiind violarea unei datorii infinite, este o vina infinit de mare, care merita astfel o pedeapsa infinita... Eternitatea pedepsei oamenilor neevlaviosi o face sa fie proportionala cu grozavia pacatului de care se fac vinovati. (Jonathan Edwards)

Post-modernism

Spune pe bune…
Fa ce-ti place….
Traieste clipa…
Si exemplele ar putea continua, sunt doar unele care sunt intiparite in sub constientul nostru si tot o data le punem si in aplicare.
Acest nume, acest stil de viata a venit peste Romania fara ca ea, tara mea, sa fie pregatita pentru un nou stil da viata. Biserica, nici ea nu a fost pregatita pentru asta. Chiar daca “ea”(post-modernismul) nu a intrat in biserica in pantaloni, a stiut totusi sa se acomodeze cu fusta si cu baticul ca nimeni sa nu-si dea seama ca “ea” nu ar fi trebuit sa fie acceptata de nimeni. “Ea” imbaracata frumos, invesmantata intr-o imagine care poate sa ascunda ceea ce ar putea ucide pe un om care o accepta. “Ea” nu a intrat cu “boncaci plini de noroi” in societate, in viata oamenilor, in viata biserici, ci a intrat foarte fin si o data intrata nu o mai poti alunga. Daca vrei sa o o scoti ar trebui sa alungi din viata ta: prieteni, frati, poate mama si tata sau si mai rau societatea sau biserica, lucruriile ar putea continua.
Zi de zi “ea” se lauda cu cei ce au cazut la picioarele “ei” ,este frumoasa, arata bine, este fermecatoare si da semne ca promite multe dar ofera foarte putine si multi care sunt agatati de “ea” nu vor mai putea scapa din cursa “ei”.
A venit “ea” si a dat la o parte ceea ce o data era atat de frumos. A adus relativismul, ideea de a nu crede pana nu experimentezi ceea ce ar trebui sa crezi, fara experiente iesite din comun, a adus adevarul la un asemenea statut in care e egal cu non-adevarul. Oare pana unde ii va mege nerusinarea, cati vrea sa doboare, cati vrea sa omoare? Oare m-a luat si pe mine in vizor? In istorie multe lucruri au incercat sa doboare adevarul dar nu a reusit si nu va reusi niciodata, va ramane intotdeauna in picioare, dar “adevaratii” cati vor ramane in picioare?
Trist si plangand stau si ma gandesc dece sunt atatia care vorbesc impotriva Biserici? Oare nu cumva „ea“ ne influenteaza ca sa nu mai iubim biserica si sa luptam pentru ea??????(semnele de intrebare ar putea continua). Ma gandesc daca nu cumva “ea” ne atrage privirile si ne manipuleaza ca sa vrem ceva nou in Evanghelie, ceva inovator, ceva ce poti experimenta si se vrea ca sa nu mai iubim ceea ce o data era sapat pe inimile noastre(Biserica). Intreaba-te, mai e sapata pe inima ta? nu mai sunt multumit de biserica, asta insemna ca nu mai sunt multumit de mine. Ce spune Adevarul in directia asta cand eu nu mai vad ceva bun in mine, cand eu nu-L mai vad pe Isus in mine? Daca pana ieri stiai cine esti si ce doresti, azi te intrebi care iti este identitatea. E normal ca sa nu mai sti care iti este identitatea daca in tine adevarul este egal cu non-adevarul, e normal daca ai relativism in viata, e normal daca ai un sincretism intre adevar si altele.
Ce vrei sa iubesti?
Stai in fata Bibliei si intreaba-te: ce iubesti, o iubesti pe “ea” sau pe El ??
Ea isi urmeza propriile reguli si adeptilor le spune la fel: “fa ce-ti place, traieste-ti viata”.
“Ea” nu are nici un interes pentru absolut. Tu mai ai vreun interes pentru absolut, te mai intereseaza subiectul asta?
Totusi sunt cativa care si-au dat seama ca nu este ceva in regula cu aceasta „tipa“ si au inceput sa o respinga, ma numar si eu printre ei. Chiar daca azi poate stau undeva in spate, marginalizat pentru ca nu inteleg arta abstracta si ca nu vreau un relativism in vaiata mea. Dar imi pregatesc un mesaj si il voi sustine intro zi, pus de Stapanul meu si acest mesaj se va intitula: Adevarul absolut.

Ce identitate ai ???

Dece e asa de importanta identitatea? Dece se tanjeste dupa ea? Cine poate da o adevarata identitate, pe care nu o poate lu-a nimeni??? Eu personal foarte putin m-am confruntat cu aceste intrebari, dar in schimb am auzit si am vazut oameni care cauata cu disperare sa afle care le e pozitia.
Fiecare om alearga intr-o masura mai mare sau mai mica sa nu ramana un anonimat. Sunt miliarde de oameni care nu sunt cunoscuti si foarte putini care sunt cunoscuti. Si atunci cand iasa unu nou in fata, toata lumea se intreaba” cine e asta”. Uni dau din coate pentru a iesi la suprafata fara sa le pese ca ar putea rani pe celalalt de langa el. Uni cad intr-o depresie pentru ca nu pot sa iasa in evident sau pentru ca nu si-au gasit identitatea care sa le scoata in evidenta. Totusi identitatea este importanta pentru ca ea defineste intrun fel cine suntem si ce cautam in aceasta viata. Oare daca stiu cine sunt si stiu care e identitatea mea, pot trece mai usor prin anumite probleme? Raspunsul firesc este DA. De exemplu sa zicem ca sunt fiul unui patron mare. Eu nu as avea nici un fel de emoti atunci cand mar opri politia,dece? Pentru ca stiu cine e tatal meu si prin el ma definesc si pe mine si stiu ca tatal meu, ar face orice ca sa ma scoata din incurcatura. Intr-o definite mai actual, as defini cam asa identiatea: Identiatea imi arata poza de la avatar si sloganul de la status!
Dar ceea ce e trist e ca noi putem crea identitati care de fapt nu exista, adica: dupa o poza de fata se poate ascunde un baiat care urmareste niste scopuri ne la locul lor; dupa un domn respectabil se poate ascunde un criminal in serie; dupa un predicator se poate ascunde un fariseu, si exemplele ar putea continua. Nu intentionez sa inegresc imaginea nimanui dar in schimb intentionez sa trezesc in noi intrebarea: Cine sunt? Ce vreau? Ce ma defineste???
Identitatea reprezinta scopul vieti noastre !!???
De aici doresc sa scieti voi articolul,adica, prin comentarile ce o sa le dati. Doresc ca toti cei care frecventati acest blog sa va spuneti opinia si lupta voastra in cautarea identitati.
Cu respect pentru voi: Alex

Suferinta….???
Dezamagire….???
Oare este cineva in lumea aceasta sa nu cunoasca ce este suferinta? Eu cred ca nu e nimeni care sa nu stie acest cuvant dar nu numai sa il stie, dar sa si fie aplicat la viata lui. Incepand de la Adam si Eva toti oameni sufera. Atatia oameni si-au pus atatea intrebari,dar au avut putine raspunsuri, au incercat sa dea solutie dar…inca ramane o lacrima pe obraz si atunci cand ea curge intrebarea persista …. Dece??? Si nimeni nu poate oferi un raspuns satisfacator care sa solutioneze intrebarea si sa o rezolve. Cunosc oameni care dupa ce le-au murit tatal ,care era la varsta a doua,nu au mai vrut sa auda de Dumnezeu, L-au respins si pun aceeasi intrebare: Dece?? Dece tocmai noua,tocmai eu daca El este bun dece ingaduie,si…nici eu nici alti nu pot sa raspundea unor oameni care au inima numai rana.
Citesc presa si observ: uragane care matura totul in calea lor; incendi care devasteaza paduri; epidemi si virusi fatali; cutremure si tsunami. Centrale nucleare afectate care la randul lor afecteaza omul si multe altele in jurul lor pe zeci de chilometri. Lumea este in alerta,tot omul vrea sa-si salveze viata dar acei care cad ca prada sunt nenoriciti. Cum putem sa ne dam un raspuns,cum putem sa dam un raspuns??? Ne priveste sau nu ne priveste raspunsul pentru suferinta???
Privesc in jur,privesc in contextul indepartat si vad oameni care incearca sa traiasca fara Dumnezeu, lasandu-L undeva deoparte, omenirea crezand si crede ca Dumnezeu nu mai are nici un cuvant de spus pentru noi. Mergi pe strada poti sa citesti pe fetele oamenilor dezamagirea ce o au din cauza vieti pe care nu stiu sa o traiasca, crezand ca acea e viata pe care o traiesc ei; mergi in Biserici vezi pe fetele unor oameni dezamagirea ce o au pe Dumnezeu, dar din cauza ca nu Il inteleg pe El, si aceasi intrebare persista si sta undeva sus pe frontispiciu sa fie vazuta de toata lumea: DECE???
„Dece nu ne lasa sa ne bucuram? Am inpresia ca nu ne mai iubeste. Ce am facut de meritam numai suferinta? Dece El care este asa de sfant,corect,atotputernic si iubitor nu ne lasa si pe noi sa ne bucuram, dece atata boala? Dece atata necaz,dece imi da in suflet deznadejde de a crede ca El ne-a uitat,ma simnt de parca nu mai am valoare in ochi Lui. Dece se poarta asa cu copii Lui pentru care a suferit si a foast rastignit???” sunt doar cate din intrebarile unei personae, pe care mi lea pus si nu stiam ce sa spun,doar atat am putut sa fac de cat sa plang impreuna cu aceea persoana.
Daca spun ca Dumnezeu este suveran, e ca si cum as infige cutitul si mai adanc in rana si nu as rezolva nimica. La afirmatia ca Dumnezeu e suveran omul ar zice: asta inseamna ca Dumnezeu e brutal; noi am spune: e din cauza pacatului dar omul ar reprosa: numi pasa de asta eu vreau un Dumnezeu care sa nu ma lase sa sufar……. In vremea lui Isus ucenici Lui nu ar fi crezut ca El ar fi putut sa moara si chiar daca s-ar fi intamplat ar invia foate repede cu o glorei nemaivazuta. Acest om care a linisti valurile mari infuriate, care vindeca pe bolnavi, care scotea demoni din om si invia morti,cum un asemenea Om sa moara?? Totusi iata-L atarnand pe cruce. Si ma intreb de ce Dumnezeu Tatal a ingaduit ca Dumnezeu Fiul sa sufere asa de mult pe pamant? Oare nu a fost El un exemplu in toate pe acest pamant?? Bada , un exemplu mare. Nu condamn pe nimeni cand isi varsa offul din cauza suferintei si dezamagiri ce il apasa, pentru ca in suferinta foarte greu vedem lucruriile asa cum vrea Isus Cristos sa le vedem.
Ce inseamna toate aceste lucruri pentru mine si pentru tine?
Se spune ca intr-un lagar de concentrare erau cativa crestini,unul din crestini a fost condamnat la moarte prin spanzuratoare. In ziua aplicari acestei condamnari s-au adunat toti pentru a privi moartea acestuia,unu dintre detinuti a spus: sa vad unde este Dumnezeul lui acum,sa vad il sacapa? un alt crestin a raspun: este cu el,chiar in el,moare impreuna cu el.
Dragi mei, imi este foarte greu sa dau o afirmatie simpla ca “Dumnezeu este cu noi cand suferim” pentru ca astefel de afirmati le gasest la tot coltu dar asa e, Dumnezeu sufera impreuna cu noi,plange impreuna cu noi, ganditiva la Iov. “Cine nu vede in toate cestea dovada ca mana Domnului a facut asemenea lucruri? El tine in mana sufletul a tot ce traieste, sufletul oricarui trup omenesc… El are puterea si intelepciunea; El stapaneste pe cel ce rataceste sau rataceste pe alti. El ia robi pe sfetnici si tulbura mintea judecatorilor…. Vrei dar sa te certi cu El, pentru ca nu da socotela fiecaruia de faptele Lui???(Iov 12:9-10,16-17 ;33;13). Imi dores asa de mult ca acest articol sa fie o mangaiere pentru uni si o ridicare pentru alti.

Intre ciocan si nicovala


Am ales acest titlu pentru ca am observat acest lucru in viata mea si poate ca nu numai eu ma confront cu aceasta ci si alti.

Nu e foarte usor sa ocup acest loc, si cu aceasta ma confrunt zi de zi. Nu e o luna doar de cand observ acest lucru,sunt ani de cand constientizez ca aceasta mie pozitia intre ciocan si nicovala. Daca as fi doar in acel post dar primesc si lovituri si sunt asa de dureroase,ele au un efect,unele negative altele pozitive. Unle lovituri sunt ingaduite de Dumnezeu,altele nu cred ca ar vrea Dumnezeu sa mi le dea. Am un scop bine definit ca sunt intre ciocan si nicovala si anume: Modelatorul vrea sa ma faca un obiect frumos in mana Lui. Se intampla ca atunci cand mai primesc cate o lovitura sa-L intreb pe Modelator ca dece?aceasta,dece?vrea sa darame ceea ce cread ca e frumos, dar numai dupa aceea imi dau seama ca e frumos in ochi mei dar nu si in privirea Lui .
A sta intre ciocan si nicovala nu e chiar asa de simplu ( dragi mei sa nu credeti ca vreau sa-L descriu pe Dumnezeul meu ca pe cineva brutal,oo…nu). Gasesc de cuviinta ca un adevarat crestin ar trebui sa realizeze acest lucru,pentru ca noi suntem intr-o pregatire continua pe acest pamant;de pe pamant ne pregatim pentru vesnicie,uni 50 alti 60 de ani,alti mai putin, alti mai mult. Constat ca acei crestini care nu stiu acest lucru ,ei se plang mai tot timpul de viata aceasta de credinta si Il pun pe Dumnezeu cu semnul intrebari, daca El ar putea face totul.
Aceste zile,in care se spunea ca va veni Isus Cristos,nu ati simntit ca suntem undeva intre ciocan si nicovala??? Ce ai fi raspuns daca un om te-ar fi oprit pe strada si ti-ar pune cateva intrebari cu referire la acel eveniment??? Observati cum in fiecare zi, fie ca ne dam seama fie ca nu, suntem tot timpul bombardati,indoctrinati cu tot felu de lucruri, fie ca vrem fie ca nu ne dorim. Constatati voi ca in fiecare zi, noi trebuie sa fim pregatiti sa aparam credinta noastra. Pentru a apara credinta nu e doar treaba apologetilor ci si a crestinilor de rad,pentru ca noi suntem peste tot in schim un apologet e doar unu si nu e peste tot asa cum suntem noi crestini de rand peste tot. Eu cred ca fiecare crestin trebuie sa fie un apologet in miniatura,un apologet cu renume nu poate anticipa ,ce erezie va iesi in curand, pentru a organiza o conferinta imediat si sa apere credinta si adevarul in schimb noi putem sa intram in dialog cu cei de pe strada si sa le spunem adevarul. Scriptuta spune asa: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” Cu siguranta a-ti auzit ce se spunea pe la mass-media ca, va fi sfarsitul lumii,sa stiti ca acest lucru ne-a stricat imaginea pentru ca au spus, ca protestanti au scos asta. Au fost atatia oameni care au fost descurajati,debusolati,inspaimantati,alti si-au vandut lucruriile,au intrat in panica si in aceste lucruri se vede diferenta dintre cei care asteapta cu adevarat pe Domnul,oamenii s-au inspaimantat, ca ei au in subconstientul lor ca ceva se va intampla cu lumea aceasta si chiar cu sufletele lor, si in acesta e marea lor intrebare: ce se va intampla cu mie??? Pot sa zic ca imi era sufletul amarat pentru oamenii care nu au nici o nadejde,nici o speranta. Impreuna traim cei cu nadejde si cei fara nici o nadejde,dar suntem noi o nadejde pentru cel fara nadejde?cum ii ajutam,suntem gata sa oferim speranta, sa dau mai departe ceea ce am, adica pe Isus Cristos. Recunosc ca sunt asa de egoist in privinta asta. Chiar daca in fiecare zi suntem intre ciocan si nicovala,suntem gata sa fim o bucurie pentru cel care nu-L cunoaste pe Isus Cristos??? Ma rog ca in Romania sa se ridice o generatie de tineri care sa-L iubeasca pe Isus Cristos mai mult de cat pe oricine si de dragul lui Cristos sa stea in fiecare zi intre ciocan si nicovala,Domnul nostrum investeste in noi de pe acest paman pentru vesnicie.

Fiti binecuvantati

Adevarata spiritualitate

E sambata dimineata. Soarele e demult pe cer. Mi-am permis sa ma trezesc mai tarziu pentru ca e weekend ( dupa cum si ieri noapte mi-am permis sa merg la culcare mai tarziu din acelasi motiv) Am sarit din pat ca ars concentrand toata atentia asupra unui gand care batea la usa mintii mele. Nu doream cu nici un chip sa-l pierd pentru ca nu era prima oara cand cerea atentia mea. Era unul din acele ganduri care desi aduc odata cu ele o stare de incomfort isi revendica dreptul la suprematie in mintea ta datorita importantei lor. Incerca sa imi vorbeasca despre ceva ce am pierdut mai demult si argumenta ca timpul nu poate sa il readuca inapoi si ca ar fi cazul sa initiez o operatiune de cautare. Asta am si facut, perimetrul de perchezitie fiind toata casa. Am inceput cu locurile evidente, si treptat am inceput sa explorez cele mai inaccesibile locuri din casa (pe sub mese, pe sub paturi). Am incercat sa imi amintesc ultima utilizare a obiectului cu pricina dar in zadar acelasi  0 items founded . Am intrebat in stanga si in dreapta in speranta ca cineva detine vreo informatie  care ar usura procesul cautarii, dar aceeasi dezamagire. Am inceput sa ma indoiesc ca efortul sustinut ar fi meritoriu si ma ispitea un gand sa sistez aceasta operatiune. Nervos m-am consolat ca nu s-a pierdut din vina mea, ca am facut tot posibilul sa regasesc lucrul pierdut si daca cineva e responsabil pentru aceasta situatie atunci cu siguranta nu sunt eu acela.

Dar mai bine v-as spune care a fost marul discordiei, punctul ab initio. Era vorba despre Adevarata spiritualitate, o carte pe care mi-am cumparat-o recent si nu o terminasem de citit. Iata-ma asadar intr-o sambata dimineata cautand adevarata spiritualitate. Va suna familiar? (e o intrebare retorica) Bineinteles ca da! Putini cred ca se pot lauda in zilele noastre ca au parte de spiritualitatea dorita, la fel de putini pot nega faptul ca ar fi pierdut-o. Nu ma refer nicidecum la un aspect existential al mantuirii, a fi sau a nu fi mantuit, ci ma refer mai degraba la un aspect calitativ a avea satisfactie sau nu, o viata abundenta, din belsug sau una de indoieli si regrete. Cand a fost ultima oara cand citind Cuvantul ai simtit ca e mai dulce ca fagurul de miere. Sau cand i-ai rasfoit pagina dupa pagina cu sentimentul unui avar care la 5 dimineata sau la 12 noaptea nu-i deranjat ca alearga intr-un maraton continuu dupa bani? Cand te-ai rugat ultima oara simtind ca cerul e redus la tacere sa fii auzit tu ? Cand ai cantat simtind ca explodezi de bucurie? Sunt sigur ca intr-o oarecare masura intr-un trecut mai indepartat sau apropiat cu totii am experimentat coplesitorul har in diferitele lui aspecte. Dar cred ca timpul nu poate readuce aceste stari. Cred ca trebuie sa dam startul unui proces de cautare a adevaratei spiritualitati dupa care cu totii tanjim. Dumnezeu o poate aduce, El ne poate arata unde am pierdut-o si cum o putem redobandi. Doamne lumineaza-ne mintile, aprinde-ne inimile, improspateaza-ne memoria, planteaza dorinte, misca-ne intregile fiinte, pastoreste-ne sufletele, invioreaza-ne duhurile, ofera-ne adevarata spiritualitate. Amin!

Aroma fructului interzis


Doresc ca acest articol sa va vorbeasca. De mult timp am dorit sa scriu impotriva pacatului virtual;cei care ati mai citi unele din articolele mele publicate ati observat ca am facut o oarecare aluzie la acest pacat virtual. Cu aceasta ocazie doresc sa intru mult mai profund in acest titlu,pentru ca foarte multi tineri nu sunt educati in privinta pacatului virtual.,nici chiar eu nu am fost educat in acesta directie,de aceea fiti atenti la ceea ce alegeti sa priviti pentru ca nu stiti efectele devastatoare care vor veni peste viata fiecaruia care nu face “un legamant cu achi sai ”.
A stinge calculatorul si a lua in mana o carte reprezinta un inceput promitator. Si totusi crestinii care pun mana pe un best-seller obisnuit si citesc cate va capitol ar putea ajunge la concluzia ca este mai bine sa deschida din nou calculatorl pentru a naviga pe internet pentru ca totusi nu e asa de plictisitor si e o fantezie. Televiziunea mai impune cateva restricti,insa calculatorul cu internetul nu mai au nici o restrictie. Invesmantat in “mantia” libertati ,calculatorul pare sa nu aiba nici un fel de scrupule in fata limbajului obscen,a scenelor pornografice,ori in fata senzualului dement si de prost gust. Motivul pentru care sunt asa de multe site-uri pornografice este pentru a atrage atentia de la ceea ce este real si daca ar fi doar atat. Site-urile pornografice le gasesti la orice colt pe internet,o femeie dezbracata se afla la un clic distant de tine si de mine,culmea este ca pacatul are un mare potential comercial.
Sex,pornografie,violenta sau subiecte imorale,aceste teme pot fi discutate cu gust si cu principi morale. Dar problema este la mine si la tine,pentru ca atunci cand auzim cuvantul “sex” mintea nostra fuge la ceva senzual. Foarte greu gasesti azi un film in care sa nu existe “o scena” ce te poate duce cu gandul la senzual(pornografie). Pacatul virtual duce doar la o satisfactie superficial si niciodata la ceea ce iti da realitatea. Tu si cu mine si acei oameni care se numesc crestini si sunt,putem sa luam pozitie si sa aducem vindecarea acestui “pacat virtual”. Am ajuns la concluzia ca fiintele umane pot transforma ori ce placere intr-o perversiune pacatoasa. Astazi,mai mult ca oricand ,crestini trebuie sa invete cum sa deosebesca si sa aleaga intre bine si rau in ceea ce “privesc”,ochiul niciodata nu spune “destul”. Imginatia omului a data nastere la pornografie. Rezultatul imaginatiei,este ca noi insine construim si patrundem intr-o lume vasta de actiuni,emoti si experiente care se petrec nicaieri in alta parte de cat in mintea mea si a ta, chiar si lectura ne poate oferi o experienta pacatoasa la nivel de minte care ne stimuleaza imaginatia. Sa constatat faptul ca experianta virtuala poate fi mai placuta de cat cea reala,putem trai senzati extreme ,dar aceasta nu inseamna ca pot inlocui experientele reale. Descrierile pornografice,cu multa acuratete satisfac dorintele acunse a omului. “sa nu preacurvesti.Dar Eu va spun ca daca cineva se uita la o femeie sa o pofteasca ,a si preacurvit in inima lui”(matei 5:27,28). Nu avem voie sa nesocotim aceste avertismente solemne ale lui Isus Cristos,care ne spun ce avem de facut si ce se va intampla daca trecem peste ele. Ajung la concluzia ca imaginatia este o sursa principala a raului,o imagine procesata in mintea unui om care pe urma este pusa pe ecran poate sa ucida pe celalalt om. Un crestin nu trebuie sa se uite la ceva care lar duce la pacat virtual,un crestin trebuie “sa-si scoata ochi”din ceea ce citeste de la ceea ce se utita daca il face sa pacatuiasca. Asa ar fi normal,dar cum oameni nu mai vor lucruri normale se pune un semn mare de intrebare:incotro merge lumea cu tot cu crestini??? Pornografia e de secole dar,acum a ajuns sa fie folosita in reclame si este in principalul curent al imagini. Azi,sexul se cupara si acest lucru ii face pe oameni insensibili,imuni fata de sentimente,dragoste si compasiune. Pornografia amorteste simnturile,imaginatia si constiinta. Acei oameni care consuma pornografia zi de zi sunt din ce in ce ai insensibili la placerea obisnuita. Cel rau doreste sa faca din noi niste animale fara sentimente,fara constiinta si el aceasta urmareste ca omul sa nu mai aiba nici o scrupule. Dragi mei daca aceste lucruri ce le-am scos in evident dspre pacatul virtual nu ne fac sa luam atitudine impotriva acestuia,atunci e o problema grava de constiinta. Va rog firbinte sa va tineti departe de pacatul virtual este cel mai grav din cate sunt pe terra la ora actual,uitati-va:mii de violuri,fetele din ce in ce mai dezbracate,isi expun intimitatile in public fara nici o rusine. Oare acestea nu sunt niste semne ca ne asemanam cu Sodoma si Gomora,judecata sta sa inceapa. Isus Cristos poate elibera de rice pacat,El te poate ridica din pacat. Relatia cu Dumnezeu te poate scapa de vicii. Un proverb spune asa:” Spune-mi cu cine umbli,ca sa-ti spun ce om esti” . pe un crestin ar trebuie sa-l caracterizeze umblarea cu Dumnezeu zi de zi prin bucuri si necaz,caderi si ridicari.
Dumnezeu vrea ca sa nu gusti aroma fructului interzis,tu vrei acest lucru???

Dincolo de ceea ce se vede


E foste greu sa cunosti un om in profunzime. Eu as vrea sa cunosc uni oameni in profunzime,dar mi-am dat seama ca aceai oameni pe care vreau sa-i cunosc mult mai profund,nici chiar ei nu se cunosc pe ei insisi,nici chiar eu nu ma cunosc pe mine insumi destul de bine si asta imi da o nesiguranta in anumite conjucturi. Poate ca asa esti si tu,nu stiu dar ceea ce stiu e ca fosrte multi tineri in ziua de azi nu mai au timp pentru a reflecta asupra comportamentului si a gandurilor care definesc caracterul.
Un gand care nu e stapanit,peste timp va deveni fapta si o fapta defineste cine sunt si cine esti.De ce??pentru ca fapta defineste caracterul si caracterul nu se schimba peste noapte,trebuie foarte mult efort pentru a schimba o fapta din caracter. Caracter = suma tuturor lucrurilorpe care le facem.
Traim intr-o societate plina de ispite si de provocari,bune si rele,ambitioase si neinsemnate,suntem chiar asaltati de ceea ce ni se prezinta prin mass-media,de fluxul de informati pe care trebuie sa le asimilam,de oameni alaturi de care traim,si astfel suntem zilnic provocati sa luam decizii care inevitabil ne vor conduce spre un destin,ne vor influenta viata,pentru ca alegerile ne definesc viata. Dar cum vom putea sa luam cele mai bune decizii,cele mai intelepte,cum vom putea alege ce e mai bine??? In spatele decizilor,a unui destin pe care eu il vad,au stat atatea lucruri bune si rele. Imi doresc ca tinerii,generatia zilei de maine sa priveasca spre Esenta lucrurilor,sa descoperim dincolo de aparente,dincolo de ceea ce se vede,si sa traim o astfel o viata de biruinta,o viata frumoasa si sfanta pentru Dumnezeul noastru.
Suntem ceea ce suntem dincolo de ceea ce se vede,dincolo de aparente,dincolo de ceea ce pot alti sa vada. Poti sa fi omul cel mai linistit si nimeni sa nu-ti cunoasca gandurile si filozofiile de viata. O viata poti sa ascunzi ceea ce esti dincolo de ceea ce se vede,de infatisarea ta,DAR…Dumnezeu te cunoaste,pana in celemai mici amanunte. Doresc acum la sfarsit sa las o intrebare deschisa la care fiecre sa raspunda in dreptul lui:Dincolo de ceea ce se vede,pe cine reflect eu???

Promisiuni si raspunsuri

Cum te simti atunci cand cineva iti face o promisiune si nu se tine de ea??? Eu personal ma simt foarte aiure,aproape ca imi pierd increderea in acea persoana. Dar atunci cand fac eu o promisiune si nu ma tin de ea ma gandesc prea putin la acea persoana,oare ea nu se simte descurajata si aiurea si este axact asa cu ma simt si eu si nu ma uit la asta si poate ca si aceea persoana aproape isi pierde increderea in mine(tine). Cel putin o data in viata m-am bazat pe promisiunea unei persoane si m-am gandit cum ar fi daca cel putin o data in viata mea Dumnezeu s-ar fi bazat pe promisiunea mea????
Ce inseamna sa facem o promisiune care este la cel mai inalt nivel( adica lui Dumnezeu)???pentru a face acest lucru,trebuie sa Il cunoastem pe Dumnezeu,daca nu-L cunoastem pe Dumnezeu nu putem sai facem freo promisiune si chiar daca i-am face vreo promisiune nu putem sa o ducem pana la capat. Gandeste-te Il cunoste pe Dumnezeu??? Pentru a face o promsiune lui Dumnezeu asta inseamna un pas mare prin credinta ,pentru ca nu stim care e raspunsul lui Dumnezeu si ce raspuns o sa primesc de la El,si tot o data ma fac si responsabil pentru ce raspuns o sa primesc de la El. Oare sunt pericole care ne pasc pe noi atunci cand facem promisiuni si in raspunsurile ce le asteptam de la Dumnezeu?? Noi vrem sa oferim recompense lui Dumnezeu atunci cand primim un raspuns din parte lui Dumnezeu. De exemplu:Doamne daca o sa faci ca sa am un salar mai mare o sati dau ai mult de 10 la 100 din salariul meu.(foarte jalnic). Ne inselam singuri atunci cand credem ca daca facem o promisiune lui Dumnezeu,El ne va sari repede in ajutor. Datim voie sa fiu radical cand spun ca 99,9 la suta din promisiunile ce le facem sunt legate de beneficii materiale,mintind ca le vom transfera in lucruri spirituale.
Doua example puse in contrast: Iefta-o promisiune nebuna
Ana(1Sam1:10,11)astfel de promisiuni sunt foarte putine astazi.
Ce asteptam atunci cand facem o promisiune la cel mai inalt nivel ??? Promisiunile ce le facem au un efect in viitor fie ca vrem fie ca nu vrem. Ne tragem singuri intr-o cursa,atunci cand facem o promisiune si nu ne tinem de ea,este chiar pacat sa nu ne tinem de promisiune,poate credem ca o promisiune nu e nimic dar asta e ceea ce ne reprezinta chiar daca credem ca e ceva minor in societate dar este ceva foarte mare. Oameni care au o relatie stransa cu Dumnezeu stiu ce greutate si ce semnificate sta in spatele unei promisiuni. Atunci cand facem o promisiune putem imbolnavi pe celalalt si chiar si pe noi. Am ajuns sa promitem lui Dumnezeu lucruri de nimic:ca ne desfintam contul de facebook dace ne ajuta la examen;ca o sa ne rugam mai mult;ca o sa citim biblia intr-un an,e jalnic,aceste lucruri le facem cand am intrat intr-o belea si nu mai stim cum sa iesim.
Unde sunt oameni care vor sa-L iubesca pe Dumnezeu dezinteresati,fara sa faca promisiuni asteptand ceva in schimb,doar sa faca voia lui Dumnezeu. Sunt atatia crestini care au ajuns intro stare jalnica in relatia lor cu Dumnezeu. Ce e de facut??? Haideti sa-L iubim pe Dumnezeu fara sa fim interesati de bunurile ce ar putea Dumnezeu sa ni le ofere. Doresc din toata inima ca relatia crestinului cu Dumnezeu sa fie una stransa fara interese.

Moldova mai detaliat :P

Dupa un timp in care parca toate se impotriveau plecarii noastre spre Moldova, iata-ne in miez de noapte hotarati si pregatiti pentru a duce la indeplinire misiunea planificata pe data de 10.14.2011.

                In gara centrala din Chisinau, ploaia ne-a intampinat, si ne-a condus pana inspre sfarsitul saptamanii.  Totusi nu ne-a putut opri decat in mica parte de la activitatile propuse. Un exemplu ar fi, ca nu am putut planta pomii adusi din Romania, in curtea internatului, acesta fiind unul dintre proiecte.

                Toata perioada cat am stat acolo a fost pentru noi atat un timp de slujire, cat si de formare. Am intalnit oameni noi, oameni dedicati in lucrarea Domnului, persoane gata sa renunte la comoditate , care au ales sa reduca din timpul lor personal, pentru a fi cat mai mult un ajutor pentru cei care aveau nevoie de el. Cat despre retetele culinare, pot sa spun ca se deosebesc de noi.  Fiecare mercat avea un raion cu numele de ''culinarii'', unde aveau foarte multe mancaruri gatite, cum ar fi: sarmale, coltunasi cu carne clatite cu carne si ceapa, multe tipuri de salate toate cu foarte multa maioneza si multe prajituri si torturi , toate mult mai ieftin decat in Romania.           

Am fost primiti in gazda de niste oameni deosebiti, care si-au pus la dispozitie resursele lor, pentru a le impartasi cu noi. Dimineata, dupa micul dejun, ne deplasam catre apartamentul Magdei, misionara din Romania cu care corespondam si cu care ne-am hotarat sa lucram timp de o saptamana. Am facut cunostinta cu echipa de acolo.  Lucrarea la internat se desfasura de obicei intre orele 13:00 si 17:30. Timp in care ne jucam cu acei copiii, faceam teme cu ei, participam la lectii biblice. Sunt impartiti in trei grupe si merg prin rotatie, in sala universului,  bucuriei, sala de arta si camera luminii. Acolo sunt tratati cu foarte mare atentie de catre fetele din grup. Ele incearca sa valorifice talentele copiilor, acordandu-le atentie, ii ajuta sa constientizeze lucrurile rele pe care le fac, le ofera afectiunea ce le lipseste si care e greu sa o primesti in conditiile in care profesorii sunt foarte reci si distanti fata de ei, parintii unora nici nu sunt interesati de soarta lor, ori sunt prea ocupati cu bautura ca sa dea semnificatie copilului lor. Multi din ei sunt orfani, altii au participat chiar la situatii dificile in care au vazut cu ochii lor, cum unul dintre parinti este batut sau chiar injunghiat, si deseori au parte de abuzuri atat verbale cat si fizice.

Ultimele doua zile am plecat din Chisinau si ne-am indreptat catre Ciuciuleni, un sat la 50 de km departare. Ne-am bucurat de vreme frumoasa. Astfel, timpul fiind favorabil, am putut merge pe ulite , ceea ce ar fi fost imposibil in conditii de ploaie. Am fost impartiti in grupe de cate trei sau patru si ne-am indreptat in directii diferite, pentru a intra in vorba cu oamenii si a le spune din Evanghelie.  Persoanele cu care ne-am intalnit, au fost dechise, deoarece nu li s-a cerut sa vina la o religie, ci s-au discutat probleme si lucruri esentiale cu care se confrunta fiecare om. Totusi au fost si multe exceptii  cand rabdarea ne-a fost pusa la incercare. Aici am fost primiti cu foarte mare ospitalietate de catre cei care ne-au gazduit peste noapte. Duminica dimineata am plecat catre piata, unde am cantat si am impartit invitatii, apoi ne-am indreptat catre Biserica Golgota. La ora 3 am fost intr-o alta bisericuta din Chisinau unde de la 3 la 5:30 am petrecut un timp minunat alaturi de fratii de acolo. Am fost invitati sa ne reintoarcem, la o noapte de veghe impreuna cu ei, sa o petrecem in partasie frateasca cu marturii indemnuri, cantari si incurajari. Ne-am simtit ca intr-o familie, dar a trebuit sa ne grabim sa nu pierdem busul spre Romania. Am ajuns in final cu bine la Iasi, apoi am zgribulit de frig in asteptarea indelunga a unui vehicol, totusi dupa mai multe opriri am reusit sa ajungem somnorosi si obositi la Vama, dar fericiti de misiunea indeplinita. 

                                       By D@na P.

Mergem mai departe

Tinand cont de contextul special prin care trece grupul Din neam in neam vreau sa dedic cateva versuri fiecaruia care se considera inca membru al grupului. Sunt versuri scrise de un om pe care il stimez enorm pentru talentul pe care il are. Versurile se potrivesc de minune cu problemele dezbatute pana la ora 12 noaptea si sper sa va miste si pe voi asa cum m-au miscat pe mine. Enjoy it.

Vezi venind zile nebune
Ca un alpinist
Care la urma spune mandru am invins
Am tras o viata sa pot trai de-acum un vis
Am mers prin viata avand in fata acest vis
Au fost momente grele
Dar mi-am zis trec peste ele
Fiindca merita sa risc
E sport extrem de-aia merita sa-l practic doar cu un scop suprem
In viata imi risc si viata in drum sa caut dimineata
Ca-n noapte-s mult prea multe soapte
Mult prea multe soapte spunand ca varfu-i prea departe
Sa dai ce ai mai bun din tine sa castigi e glorios
Sa dai ce ai mai bun din tine si sa pierzi e dureros
Sa nu incerci deloc e pur si simplu rusinos
Fii bucuros chiar de esti incercat
Nu fi pasiv, pasiv fiind pierzi garantat
Avem lupte de luptat
Si la final un infinit nedefinit totusi adevarat
(Versurile  Pumn de tarana)

Vesti de la chisianau

Iubitii nostrii prieteni si colaboratori care v-ati rugat pt aceasta calatorie, care ne-ati sustinut financiar, vrem sa va informam cum decurg lucrurile pana in prezent. Avem un timp minunat aici la chisinau, cu exceptia vremii de afara care este putin ploioasa. Zilnic o multime de copii ne incalzesc inimile prin zambetele lor si prin felul lor de a fi . Simtim ca ne atasam din ce in ce mai mult de ei si nu vreau sa ma gandesc cum va fi cand vom pleca. Ne bucuram de asemenea de multe retete noi si chiar ingrediente despre care nici nu am auzit dar va vom da  mai multe detalii la venirea noastra. Zilnic cunoastem tot mai mult limba si cultura moldoveneasca , si constatam ca e mult mai diferita decat ne imaginam noi. Multumim de sustinerea voastra si abia asteptam sa ne reunim cu totii pt k deja ne e dor de voi. Domnul sa va binecuvinteze
Samy si echipa va saluta calduros

HARUL...

"Si daca este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea harul n-ar mai fi har. Si daca este prin fapte, nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n-ar mai fi fapta."(Romani 11:6 )

Citeam undeva o scurta poveste despre regina Elisabeta a Angliei, cum ca a primit o cerere de gratiere de la un om care participase la un atentat impotriva ei. Regina a cerut sa-l vada pe acuzat si ia spus ca ii acorda gratierea cu o conditie. Dar condamnatul o intrerupe si ii spune:" O gartiere insotita de o conditie nu mai este o gratiere!" Regina fu de acord cu el, si a hotarat imediat sa fie gratiat fara nici o conditie. Si din acel moment condamnatul deveni supusul cel mai fidel si mai devotat al reginei Elisabeta.

Asemenea este si cu harul Domnului, este neconditionat, altfel nu s-ar mai numi har.

Am fost o perioada cand am avut niste vise foarte interesante si unul dintre ele este chiar despre har. Am sa incerc sa redau in cuvinte ceea ce am simtit si am vazut in acele cateva clipe cat a durat visul.

Eram forate grabita pentru ca ma asteptau cativa prieteni, dar am ajuns deodata intr-un loc necunoscut, nici pe departe locul unde vroiam noi. Aici erau deja o parte din prietenii nostri si multi alti tineri din biserica.Aici erau niste gradini foarte mari, priveam in zare si nu se vedea decat iarba verde si foarte mare, exagerat de mare as putea spune. Am zis atunci: iarba aceasta este numai buna de cosit e deja foarte mare. Imediat locul unde stateam noi sa eliberat si iarba era cosita. A aparut intr-un colt o cabana mica, am intrat acolo si era cineva care ne-a dat niste sarcini de indeplinit. Trebuia sa lucram ceva cu niste flori frumoase, delicate, trebuia sa facem un fel de ornamente. In timp ce noi ne straduiam sa facem ce ne-a fost dat, a aparut ca un fel de "profesor", nu stiu cine era, dar simteam ca are autoritate. Sa asezat in mijlocu gradinii pe un scaunel avand in mana niste teste, ca la scoala; erau testele noastre unde primisem notele cuvenite in functie de cum ne indeplinisem sarcinile date. Noi ne-am asezat in jurul lui asteptand sa vedem notele. A inceput sa citesca pe rand numele noastre si stramband din nas in semn de nemultumire zicea:"Hammm....penrtu har ai 10!..pentru har ai 10..." La fiecare zicea acelasi lucru, nu meritam nota 10 nici unul din noi, dar o primeam din cauza harului. Aici se sfarseste visul, dar nu si gandul. Zile la rand m-am tot gandit la acest vis si am hotarat sa-l impartasesc cu voi toti, pentru ca este interesant, pentru ca ni se aplica tuturor, si in acelasi timp zi de zi mi se aplica mie. Dumnezeu a lucrat intr-un mod minunat in viata mea, cum de fapt numai El stie s-o faca, si daca astazi ma pot numi copil al Lui, este prin harul Sau.

Unde lipseste harul lui Dumnezeu, se naste amaraciunea. Dar unde harul lui Dumnezeu este imbratisat, infloreste iertarea. Cu cat ne plimbam mai mult prin gradina, cu atat e mai mare sansa sa imprumutam din parfumul florilor. Cu cat ne cufundam mai adanc in har, cu atat e mai mare sansa sa oferim har.(Max Lucado)

"Si noi toti am primit din plinatatea Lui, si har dupa har;caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul a venit prin Isus Hristos."Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta.Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu."

Mie acest vis mi-a dat mult de gandit, dar voua ce va zice??

Fiti binecuvantati!!

Intrebari....Raspunsuri....Viitor....

O noua zi, in care soarele rasare,

Si noi pornim cu nerabdare

Sa strangem avutii risipitoare

Care ne duc tot mai mult la pierzare.

Dar tu suflete stii oare, de ce esti azi in stare?

Si cum vei merge pe carare?

Si ce pericole iti vor iesi in cale?

Si unde gasi-vei rezolvare?

Stii suflete durerea simtita de Acela,

Ce daruita-si viata ca tu sa ai speranta,

Si pentru cine atatea rabda-ta oare?

Si cum putem noi azi trai cu atata nepasare?

De ce plecandu-si capul muri Nevinovatul?

De ce sa nu ne pese de Cel ce ne iubeste?

De ce sa n-ascultam noi oare,

De Cel care ne vrea cu-ardoare?

De ce, cum , unde, cine?

E Cel care ne vrea la Sine?

De ce ne-atat de greu a crede,

Ca viata pe pamant va piere?

Si nu ne vom intoarce incarnati,

In soareci, broaste sau in vaci.

Ci vom primi rasplata cuvenita,

Pentru viata noastrea irosita.

Asa vor trece toate intr-o clipa

Si nimeni nu va fi sa-ntinda

O mana salvatoare catre noi,

Care mereu am fost nepasatori.

Alege suflete acuma:

Iubirea, ura, adevarul sau minciuna!

Cum vei trai tot astfel vei primi,

Ce-ai dat sau luat, tot astfel vei plati.

Fiti binecuvantati!!

Ce efecte are tehnologia,lumea virtuala asupra comunicari noastre cu Dumezeu???

Ne poate raspunde lumea virtuala la intrebarile vieti reale???
Cand avem o intrebare,trimitem un mesaj digital. Cand cautam soluti,raspunsurile se afla la un clic distanta. Daca ceva nu ne este disponibil,nu ne ingrijoram,in cateva saptamani Google sau Appel va rezolva problema. 1 Tesaloniceni 5:21 spune asa:cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.Sa luam lucruriile care sunt bune de pe internet,sa filtram totul.
Se poate transforma internetul in idol??? DA! orice se poate transforma in idol. Ceea ce e tris e ca Bisericile inca se ocupa de lucruri de suprafata cum ar fi:tobele sau chitarile electrice in biserici si nu se observa ca poporul lui Dumnezeu e in deruta,nu se stie in Biserici ce raspuns sa dea adolescentilor si tinerilor cu privire la internet,cum sa biruiasca ispita imoralitati sexuale virtuale,ceea ce afecteaza mai mult pe un tanar de cat tobele in biserici sau chitara electrica sau multe,multe altele,este internetul.
Dragi mei,tehnologia ne poate inunda viata (poate deja e inundata) si sa inaduse adevarul din noi si ce e mai grav e ca poate lua control asupra vietilor noastre,nu mai putem sta o singura zi fara internet,el ne caracterizeaza ceea ce e foarte grav (cu durere in inima scriu aceste lucruri,imi pasa de tineri din romania). Dumnezeu nu ni se opune in ceea ce vrem sa facem,nu ne pedepseste direct cand deschidem o pagina pornografica dar se vor vedea consecintele pentru ca pornografia ne face sa nu mai privim pe fete ca pe niste persoane ci ne face sa le privim doar ca pe niste obicte de folosinta pentru noi,pentru satisfactia noastra,aceasta e o uraciune inaintea Lui Dumnezeu. Idolul tehnologismului merge mana in mana cu imoralitatea sexuala.
Poate avem impresia ca lumea internetului e neutra dar nu e deloc asa,ea ne afecteaza vietile.Ne scoate din realitate,ne creaza o lume iluzora,in care credem ca putem sa gasim adapost atunci cand ceva nu ne merge bine in viata reala,ea ne promite ce nu e in conformitate cu lumea reala.Aceasta lume doar isi cere drepturile,ea nu ofera niciodata,ceea ce e mai rau de cat ata e ca incepe incetul cu incetul sa redefineasca ceea ce o data a fost defint si prin acest proces devenim o epava.Lumea virtuala afecteaza lumea reala si cea spiritula.
Domenile afectate
1.Rlatiile interpersonale
-tinerii stau de la 6-10 ore pe zi la internet
2.Etica
-poti fi cine vrei pe internet
-poti devaloriza identitati
3.Educatia
4.Domenile adevarului
Daca tot am scris atea lucruri despre aceste,a sosit momentul in care sa avem si soluti pentru a pute trce peste ispitele internetului,lumi virtuale.
Ce soluti avem????
1.Pastrati tehnologia la locul ei in creatie
-relationati verbal,stand doar si scrieti pe internet,veti incepe sa vorbiti cu mainile pentru ca nu veti mai avea cuvinte
2.Pastrati Cuvantul in centrul inchinari
-Dumnezeu vorbeste prin cuvant,El nu a ales sa vorbeasc prin imagini sau internet
3.Pastreaza disciplina spirituala si in lumea virtuala
-inainte sa intri pe internet roagate
-tine post de internet
4.Pastreaza identitatea personala in comunitate
-viziteazati prieteni(nu pe mess sau pe faceboc :-) )
5.Pastreaza marturia evangheliei in lumea virtuala
Traim in secolul XXI.Credem ca Dumnezeu are o misiune speciala pentru acest mileniu.Cu 20 de ani in urma,nu putei suna in America decat daca plateai o taxa speciala pentru acces internotional.Azi poati vorbi la telefon sau poti sa-ti vizualizezi prieteni oriunde in lume,ore in sir doar cu conditia ca si celalt sa fie conectat.Totusi ne intrebam:" Ce efecte are tehnologia,lumea virtuala asupra comunicari noastre cu Dumnezeu?"

Soarele si luna au un cuvant de spus in potriva noastra?

Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;
oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.Luca 21:25.26
Au un cuvant greu pentru noi,putem observa fiecare ce se intampla pe tera ce dezastre au loc la ora actuala.

Soarele
Experţii NASA avertizează de mai bine de un an că Pamantul va fi afectat, într-o anumită măsură, de o serie de furtuni geomagnetice. Nu este însă cazul să intrăm în panică. O furtună solară nu este echivalentul unei apocalipse, dar ar putea perturba sistemele de comunicaţii. "Nu trebuie să fim îngrijoraţi, astfel de evenimente sunt ceva obişnuit într-un ciclu solar",Furtuna solară are loc atunci când câmpul magnetic al Pământului intră în contact cu activitatea Soarelui ,În condiţii optime, aşa numitul nor poate atinge câmpul magnetic al Pământului în numai câteva ore.Pot fi prognozate furtunile solare?Oamenii de ştiinţă susţin că furtunile solare nu pot fi prognozate.Într-o perioadă în care oamenii sunt dependenţi de tehnologie , furtunile solare anunţate în perioada următoare ar putea provoca haos la nivel mondial. Imaginaţi-vă ce ar însemna să fim nevoiţi să renunţăm la telefoane, calculatoare şi la tot ceea ce înseamnă tehnologie.
Infrastructura ar fi afectată la nivel mondial. Echipamentele din spitale, sistemele bancare , echipamentele destinate controlului traficului aerian, calculatoarele, sistemele de navigaţie sunt numai câteva dintre aparatele a căror activitate va fi grav perturbată sau chiar întreruptă. De asemenea, furtunile solare ar putea afecta grav Pământul şi din punct de vedere financiar.

Luna
Luna a ajuns sâmbătă seara la cea mai mică distanţă de Pământ din ultimii 18 ani, în faza de lună plină, fiind cu 14% mai mare şi cu 30% mai strălucitoare decât e în mod normal în această fază.
"Super Lună" este un fenomen care are loc atunci când astrul se apropie de Pământ mai mult decât în mod normal şi este în faza de lună plină sau lună nouă. Fenomenul a fost numit astfel de astrologul Richard Nolle în 1979.În mişcarea ei în jurul Pământului, Luna atinge două extreme: punctul cel mai apropiat de planetă - perigeu - la 363.104 kilometri şi cel mai îndepărtat - apogeu - la 405.696 kilometri. Perigeul coincide cu faza de lună plină o dată la un an, o lună şi 18 zile.Totodată, a fost cea mai mare şi mai strălucitoare lună plină din tot anul.
Suntem pregatiti pentru ce va urma?Doresc fiecaruia sa se increada in Dumnezeu nu in ceea ce se spune la tv si chiar dac e asa Dumnezeu are in control totul.
Fiti binecuvantati

Apocaliptic sau nu???

In ultima vreme am fost cu totii ingroziti de stirile ce s-au perindat in intreaga lume in legatura cu nenorocirile care s-au abatut asupra lumii in ultima vreme. In ultimele zile au fost cutremure foarte puternice, incendii, explozii atomice, inundatii, razboaie si chiar faimosul tsunami care a distrus totul in calea lui, facand mutle victime,speriind pe unii, nenorocind pe altii, si marcand intreaba lume. Auzim cu totii despre incercarile prin care trec semenii nostri, ne este mila si zicem "vai saracii!"



Peste tot in lume marile titluri de zire si stiri televizate sunau cam asa: Cutremur apocaliptic, Tsunami apocaliptic, Cel mai mare cutremur, Cei mai multi disparuti, Alti militari care si-au pierdut viata in razboi, mai erau si titluri de genu: Mari companii de automobile au suferit pierderi foarte mari, chiar s-au vazut si O.Z.N.-uri prin preajma, ceea ce inseamna ca sunt si ei miscati de suferintele noastre. Dar oare suferim noi cei de aici, de la milioane de km distanta, ne intereseaza cu adevarat prin ce trec acei oamnei? Dar punctul cel mai grav esta ca, daca acestea sunt semne apocaliptice, atunci cum stam noi asa pasivi si nu ne pregatim? Nu stiu cati dintre cei care vor citi acest articol sunt pregatiti, dar stiu ca cei mai multi dintre cei din zonele calamitate nu au fost si nu sunt. Imi povestea cineva cum ca auzise un interviu, iar cel intervievat zice ca: "am cazut din rai in iad!" Oare chiar asa sa fie? Este raiul pe pamant? Din pacate pentru multi da. Tot confortul si toate agoniselile noastre care ne satisfac zi de zi, si ne fac sa ne simtim bine, toate aceste lucruri de care ne-am legat au inceput incet incet sa ne amageasca, ajungand la urma sa ne faca sa credem ca avem raiul aici pe pamant, si este nevoie (din nefericire), ca nenorocirile sa dea peste noi si totul sa dispara ca sa ne dam seama ca raiul e departe, mult prea departe pentru multi.
Traim oare vremuri apocaliptice??DA. In Matei 24:7,8 este scris:"Un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii; si pe alocurea vor fi cutremure de pamant, foamete si ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decat inceputul durerilor."

Suntem noi pregatiti pentru aceste vremuri??NU. Cei mi multi dintre noi nu, cel putin asa vad eu lucrurile.

"Iata, Eu vin ca un hot. Ferice de cel ce vegheaza.." si daca datorita stiintei din ziua de azi, unele cutremure pot fi prezise, daca un tsunami il vezi de departe ziua aceea nu o stie nimeni. Nu vom sti ziua, ceasul, secunda in care totul va pieri.

"Luati seama dar, vegheati si rugati-va; ca nu stiti cand va veni vremea aceea."


Domnul sa ne binecuvinteze pe toti, si sa ne ajute sa fim gata cu totii in ziua aceea!

Pentru a cunoaste pe deplin dimensiunea pacatului,trebuie sa sa privim in fata suferinta lui Cristos. Greutatea pacatului omenesc a fost ceea ce L-au torturat pe Domnul nostru atunci cand El a luat asupra Lui pacatele lumi intregi. Suferinta Lui nu a fost doar fizica,ea a fost in aceasi masura si spirituala ,pentru ca Cel care n-a cunoscut nici un pacat a fost facut pacat pentru noi( 2 Cor 5:21) si a indurat intrega pedeapsa pentru el. Pacatul a fost “apasarea si stransoare’care L-au chinuit si L-au strivit pe Domnul nostru si care L-au facut pe Cristos sa transpire picaturi de sange.

Pentru a cunoaste adevarata dimensiune a iubiri,omul trebui sa priveasca tot la suferinta Lui Cristos. Trupul lui Cristos a fost strapuns cu o lance,iar sangele care la varsat pentru cei pacatosi reprezinta masura ultima a marii Sale iubiri pentru noi. Singurul lucru pe care-l avem de facut este sa acceptam beneficiile suferintei Sale pentru a gusta “dulceata”a ceea ce El a facut prntru noi.

‘Dragostea m-a intampinat cu un <Bun venit> ,dar sufletul meu s-a dat inapoi

Plin de praf si incarcatura de pact.

Insa ochil patrunzator al Dragostei,vazandu-ma tot mai slab,

Din clipa in care am intrat,

A venit langa mine,intrebandu-ma dulce

Daca imi lipseste ceva.

-Sunt doar musafir,am raspuns.

-Esti demn sa fi aici ,a raspuns Dragostea

Poti sa intri.

-Eu cel rau si nerecunoscator? vai Doamne,

Nu pot privi la Tine.

Dragostea ma luat de mana si privindu-ma a zis

-Cine a facut ochii,daca nu eu?

-Adevarat Doamne,dare eu i-am intinat,

Lasa rusine mea sa mearga unde merita.

-Si nu stii,a spus Dragostea,cine a purtat rusinea si vina?

Dragul meu ,acum eu te pot sluji!

Trebuie sa sezi,a spus Domnul,si sa mananci din carnea mea.

Asa ca m-am asezat si am mancat.’

Iata Soarelee!!!

Chiar daca suntem inca in februarie si soarele nu straluceste peste tot la fel, iar cei care vor citi articolul vor avea sentimente difetite in legatura cu sorele, totusi el rasare cu regularitate desupra capetelor noastre si nu tine seama daca ne vom bucura sau nu de prezenta lui.

SORELEE- poate striga o persoana care toata noaptea nu a dormit, stiind ca dimineata va porni pe cel mai importnat drum din viata sa. SOARELEE-stiga cineva care satul de frig si zapada asteapta primavara, sa se incalzeasca. SOARELEE-urla cineva care satul de munca inceputa dis de dimineata, ar dori putina umbra la amiaza. SOARELEE-striga un copil cu zambetul larg, care si-a petrecut aproape toata ziua privind pe fereastra cum ploua, si in ultima sa zi de vacanta nu se poate juca afara cu prietenii lui. SOARELEE-striga nordul inchetat si intunecat care invie dupa sase luni de somn adanc. SOARELEE strigam cu totii bucurosi sau infuriati, zambind dulce de placere sau ridicand pumnul in semn de protest. Si totusi sorele rasare peacest pamant, in vietile si chiar in inimile noastre. Este acelasi soare, cu aceleasi raze, cu aceeasi caldura dar perceputa de noi in moduri diferite. Noi suntem cei diferiti, percepem lucrurile diferit si ne manifestam diferit pentru ca noi suntem unici, pentru ca asa am fost creati si de aceea suntem minunati. Totul sta in a invata sa descoperim si sa apreciem ceea ce ne inconjoara si felul in care suntem. Dar avem desigur si multe asemanari, gusturi comune, idealuri sau dorinte asemanatoare.

Un lucru pe care as vrea sa-l evidentiez este DRAGOSTEA. Am fost creati din dragoste, ne nastem tanjind dupa dragoste si traim alrgand dupa ea toata viata. Unii dintre noi o gasesc mai timpuriu, altii mai tarziu, unii cred ca au gasit-o si ajung la sfarsit sa afle ca nu era cea adevarata, altii renunta la dragoste alergand nefericiti toata viata crezand ca nu se mai pot intorce la ea. Dragostea lui Dumnezeu cu care am fost creati ne urmareste mereu si este aceeasi din clipa in care a fost creat primul om si va ramanea aceeasi pana la sfarsit. Problema este la noi care credem in mod total eronat, ca mai demult dragostea lui Dumnezeu era mai mare sau mai mica, ca astazi unii dintre noi sutem privati de ea sau ca odata gresind sau renunatnd la ea, nu mai putem avea parte de ea sau nu ne mai putem intorece. Sustinem ca odata cu cresterea si ianintarea noastra in viata suntem mai intelepti, dar io zic ca, batrani fiind, ramanem tot un fel de copil caruia ii spui ca tot ce zboara nu se manaca, dar el refuza cu incapatanre sa te creada, pentru ca el nu cunoste decat un nr limitat de pasari si la el toate se manaca. Refuzam zi de zi sa credem ca dragostea ne inconjoara in ciuda faptului ca primim zilnic declaratii de dragoste. 'Te iubesc cu o iubire vesnica, de aceea iti pasztreza bunatatea Mea.''Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai.' si Domnul sa jertfit pentru noi. Si totusi de atatea ori ne pare ca nu e deajuns si incercam prin propriile puteri sa compensam golul din vietile noastre, cand ar fi mult mai usor sa acceptam DRAGOSTEA ADEVARATA!

DRAGOSTEA rasare peste tot in jurul nostru tine de noi sa o vedem si sa so acceptam asa cum e. IATA DRAGOSTEA!!! Asta ar trebui sa strigam cu totii si s-o primim.

Fiti binecuvantati!

Din neam in neam

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.”  2Corinteni2:14.

Mă gândeam cum ne poartă în carul de biruinţă, iar imaginaţia mă ducea pâna acolo că vedeam pe Dumnezeu plimbându-ne ca pe nişte eroi cărora nu li se poate întâmpla nimic rău. Analogia pe care apostolul Pavel o foloseşte aici este luată din războaiele imperiului roman de pe vremea respectivă. După ce cucereau un popor, pentru a sărbători victoria, luau prizonier pe împăratul acelei ţări care era dus în arenele romane în carul de luptă al generalului. Acest împărat acum cucerit şi smerit era în faţa mulţimilor care ovaţionau pe generalul biruitor.

Creştinii sunt acei oameni care au fost cuceriţi de harul, neprihănirea şi dragostea lui Dumnezeu, şi sunt ca o privelişte în faţa cosmosului întreg. “Voi”, spunea apostolul Petru, “sunteţi o seminţie aleasă . . . . un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui . . . .” (1Petru2:9).  Dumnezeu nu numai că ne-a cucerit într-o zi, El ne cucereşte mereu, chiar şi atunci când inimile noastre amăgite de păcat vor să se împotrivească ( . . .”ne poartă todeauna cu carul Lui de biruinţă” . .). Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu care iese şi va ieşi biruitor, că de ar fi după depravarea inimilor noastre nu am avea un final fericit, dar El se descoperă făcându-ne să urâm păcatul şi să-L dorim pe El fiindu-ne irezistibil. Toţi cei ce sunt purtaţi cu carul de biruinţă emană o mireasmă, un parfum al cunoaşteri Sale. Impactul nostru în lume şi în biserică este în funcţie de cât cunoaştem harul lui Dumnezeu care ne cucereşte, care ne poartă şi care “răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui”. Mulţumiri fie aduse, slavă şi închinare Domnului!

Eşti tu cucerit de harul Său?

Răspândeşti mireasma cunoştinţei Lui?

Eşti în carul Lui de biruinţă?


By Gaby Constantin 
Preluat de pe: http://www.betaniaroma.it/multumiri-fie-aduse/