M-am gandit in ultima vreme ca ar trebui sa postez ceva pe blog,avand in vedere ca a trecut ceva timp de cand nu am postat nimic.Si ce subiet poate fi decat cel al Craciunului.Poate o sa ziceti ca e ceva banal si toti scriu articole despre acest subiect in acest timp, insa as vrea sa scriu ceea ce simt si as vrea sa va impartasesc cateva ganduri care mi-au inundat mintea in ultimul timp.Dupa cum bine stiti am ceva timp de cand sunt plecata departe de familie, de locurile natale, si de intregul grup de prieteni si farti; chiar daca ar fi trebuit sa ma obisnuiesc, si cred ca e asa, totusi in ultimul timp m-am simtit foarte singura iar, cum sarbatorile bat la usa, gandul meu a plecat in cautarea amintirilor de cand eram acasa, de colpilaria mea.Poate multi dintre voi nu ati sarbatorit Craciunul asa cum eu si familia mea am facut.
Craciunul nosrtu incepea cu vreo doua saptamani inainte de 24 decembrie, cand incepaeam sa invatam colinda si pana pe 24 zi de zi colindam prin casa de o zapaceam pe mama.Cand in sfarsit ajungea seara de craciun trebuia sa impodobim bradul de craciun,iar apoi sa colindam si sa castigam bani.Aceasta era prima zi din an cand noi copii aveam banii nosrti, castigati de noi.Urma apoi emotia cadourilor, cand incercam din rasputeri sa ramanem treji ca sa-l vedem pe Mos Craciun, care nu se facea vazut nicidecum.Dar adormeam obositi si ne trezeam dimineata cu cadourile sub brad,si alergam bucurosi la parinti in pat sa le aratam cadourile primite,care aratandu-se foarte mirati se molipseau de bucuria noastra.
Asa era Craciunul nostru si asa a fost copilaria mea.O copliarie foarte frumoasa.O sa ziceti ca toate aceste obiceiuri si traditii nu isi au rostul si poate e total aiurea, insa as dori sa va spun ca nu e chair asa.Acum cunoscandu-l pe Domnul Isus intr-un mod personal poate nu as mai alege sa fac toate aceste traditii din coplilarie,poate nu in acelasi mod dar cu sigurata multe dintre ele le-as urma si nu cred ca as gresi cu ceva.Fiecare avem traditiile noastre, sa ramnem treji in noaptea de revelion, sa mergem cu colinda, sa sarbatorim zua noastra de nastere, sa spunem tuturor 'Hristos a inviat" cateva saptamani dupa care sa uitam de sarbatoarea Patelui,....si multe alte traditii. Cei drept intre toate aceste traditii lipsea adevarul puternic al Craciunului: Pruncul abia nascut in staulul oilor.Desi mama avea grija ca, colinda noastra sa povesteasca despre nasterea Domnului noi, ca copii nu intelegeam prea multe si gandul nostru era la multe alte lucruri care sa ne facea fericiti.Totusi duceam aceasta veste mai departe, ceea ce in ziua de astazi se practica tot mai putin, iar copii nu mai infrunta gerul iernii sa duca Vesta Buna celor din jur.Si asa cu timpul Craciunul nostru se transforma doar intr-un sfarsit de saptamana liber, plin de bunatati, de musafiri, si de cadouri.Omenii in aceasta vreme, surprinzator, devin mai darnici crezand ca faptele lor bune vor sterge pe cele rele.Insa v
or descoperi ca nu deloc asa, si dupa cum spun versurile unui cantec: Ori e Craciun in fiecare zi, ori nu mai este Craciun deloc. Vestea Buna a nasterii Domnului Isus Hrsitos ar trebui sa o avem in inimi in fiecare zi si sa o impartasim tuturor celor din jur.
Nu stiu cum o sa sarbatoriti anul acesta Craciunul dar daca Vesta Buna nu o duceti mai deprte va osteniti degeaba cu pregatitulu acestei sarbatori.Toate aceste traditii nu isi au rostul daca nu e Prucul in mijlocul lor, si in acelasi timp daca avem in inima adevaratul motiv al aceste sarbatori, daca Domnul este nucleul inimi noastre atunci nu cred ca traditiile pot sa fie cava rau.
Asa era Craciunul nostru si asa a fost copilaria mea.O copliarie foarte frumoasa.O sa ziceti ca toate aceste obiceiuri si traditii nu isi au rostul si poate e total aiurea, insa as dori sa va spun ca nu e chair asa.Acum cunoscandu-l pe Domnul Isus intr-un mod personal poate nu as mai alege sa fac toate aceste traditii din coplilarie,poate nu in acelasi mod dar cu sigurata multe dintre ele le-as urma si nu cred ca as gresi cu ceva.Fiecare avem traditiile noastre, sa ramnem treji in noaptea de revelion, sa mergem cu colinda, sa sarbatorim zua noastra de nastere, sa spunem tuturor 'Hristos a inviat" cateva saptamani dupa care sa uitam de sarbatoarea Patelui,....si multe alte traditii. Cei drept intre toate aceste traditii lipsea adevarul puternic al Craciunului: Pruncul abia nascut in staulul oilor.Desi mama avea grija ca, colinda noastra sa povesteasca despre nasterea Domnului noi, ca copii nu intelegeam prea multe si gandul nostru era la multe alte lucruri care sa ne facea fericiti.Totusi duceam aceasta veste mai departe, ceea ce in ziua de astazi se practica tot mai putin, iar copii nu mai infrunta gerul iernii sa duca Vesta Buna celor din jur.Si asa cu timpul Craciunul nostru se transforma doar intr-un sfarsit de saptamana liber, plin de bunatati, de musafiri, si de cadouri.Omenii in aceasta vreme, surprinzator, devin mai darnici crezand ca faptele lor bune vor sterge pe cele rele.Insa v
or descoperi ca nu deloc asa, si dupa cum spun versurile unui cantec: Ori e Craciun in fiecare zi, ori nu mai este Craciun deloc. Vestea Buna a nasterii Domnului Isus Hrsitos ar trebui sa o avem in inimi in fiecare zi si sa o impartasim tuturor celor din jur.Nu stiu cum o sa sarbatoriti anul acesta Craciunul dar daca Vesta Buna nu o duceti mai deprte va osteniti degeaba cu pregatitulu acestei sarbatori.Toate aceste traditii nu isi au rostul daca nu e Prucul in mijlocul lor, si in acelasi timp daca avem in inima adevaratul motiv al aceste sarbatori, daca Domnul este nucleul inimi noastre atunci nu cred ca traditiile pot sa fie cava rau.
Domnul sa va binecuviteze pe toti, si sper sa ca nu v-am plictisit cu gandurile mele lungi( desi as mai fi avut de scris multe lucruri).
Sarbatoriti Carciunul asa cum cedeti voi mai bine, dar mai ales simtiti si traiti adevaratul motiv al acestei sarbatori!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu