Impresii Bulgaria

După doar 3 zile petrecute în Bulgaria în mintea mea s-a format o imagine despre această ţară diferită de cea pe care am avut-o înainte. Dacă înainte mi-o imaginam că o ţară care concurează cu România în mai toate domeniile după timpul petrecut acolo am constatat că este o ţară care are nevoie de ajutor. Ajutor pe care nu poate să i-l ofere Uniunea Europeană, sau alte state occidentale ajutor pe care noi românii trebuie să li-l oferim. Poate vi se pare o afirmaţie gratuită însă nu este deloc aşa. Analizând situaţia religioasă de acolo mi-am dat seama că oamenii trăiesc într-un întuneric profund. Ocultismul foarte des întâlnit chiar creştinii ortodocşi în situaţii de criză apelează la metode oculte. Însă lucrul cel mai trist pe care l-am remarcat a fost că şi bisericile evanghelice trec printr-o situaţie de criză. Conflictele şi tensiunile din biserici împletite cu lipsa viziunii şi a pasiunii pentru cei nemantuiti apar ca un tablou sumbru înaintea ochilor oricărui observator atent. Am auzit rugăminţi fierbinţi din partea unor fraţi de acolo în care solicitau ajutor din partea românilor, rugăminţi care mi-au mişcat inima şi care cred că mişcă şi inima lui Dumnezeu.
Deşi sunt doar câteva fraze care descriu situaţia din această ţară cred că sunt suficiente pentru a ne motiva la acţiune. Câteva persoane din echipa noastră s-au arătat interesate de o lucrare în această ţară dar pentru ca o lucrare durabilă să înceapă este nevoie ca bisericile din România să sprijine în rugăciune, moral şi financiar . Vreau să închei acest articol cu o rugăciune a lui Pavel care ne vorbeşte despre un Dumnezeu care asigură toate resursele şi care e capabil să deschidă ochii credincioşilor pentru a le vedea:
Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să ne dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să ne lumineze ochii inimii, ca să pricepem care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul supt picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.

Izolarea, parazitul evanghelizarii prin relatii

Perioada de imediat dupa revolutie a fost o perioada in care libertatea din Romania a fost intrepatrunsa cu haosul. Scapati de sub jugul comunismului romanii au trecut intr-o alta extrema periculoasa, o extrema a dezordinii. In aceasta atmosfera Biserica a fost foarte mult influentata de starea de dezordine din Romania. Unii au observat pericolul care pastea biserica romana si au decis sa actioneze si sa pastreze ordinea in biserica. Modelul ales? Vechile tipare din perioada comunismului tipare pe care biserica prigonita si le-a format dar care nu se mai potriveau intr-o societate democratica, o societate in tranzitie. Acestia au fost cativa dintre factorii care au condus bisericile noastre spre o atitudine de izolare fata de lume. Un alt factor care a favorizat aceasta atitudine a fost intelegerea gresita a principiului separarii, un principiu clar si des intalnit in sfanta scriptura atat in invatatura lui Isus cat si in invatatura apostolilor. Multi au confundat acest termen cu un altul foarte asemanator si anume termenul izolare. Izolarea despre care vorbesc are in vedere acea atitudine a bisericii de se inchide in propriile-i cercuri si a rupe relatiile cu cei necredinciosi si cu tot ce tine de viata lor pacatoasa. O descriere mai amanuntita a acestui aspect o prezinta Jim Peterson citand un articol preluat din revista The Wall Street Journal:
“Daca faci parte din subcultura evanghelica, asta este viata ta… Mergi la biserica, cumperi carti religioase, urmaresti programe de televiziune. Dar daca nu faci parte din aceasta subcultura nici nu stii ca exista”
Izolarea formeaza bariere de netrecut intre copii Domnului cu evanghelia Sa si oamenii pacatosi. Intrucat vorbim despre evanghelizare prin relatii putem sa spunem ca izolarea este ucigasul cu sange rece al relatiilor de care depinde eficienta noastra in evanghelizare.
Insa lucrurile ar fi simple , gata cu izolarea si construiti relatii cu necredinciosii, daca nu ar fi chemarea pe care o face Dumnezeu credinciosilor la o separare totala de lume si de poftele ei. Deaceea vom examina un pasaj biblic pentru a avea o imagine mai clara in legatura cu acest subiect. In Ioan la capitolul 17 Isus face rugaciunea Sa de Mare Preot iar aici Isus face o distinctie clara intre separare si izolare si arata cum trebuie sa se raporteze un crestin la cei din lume.
In versetul 15 din Ioan 17 Isus afirma ca in rugaciunea lui spre Tatal nu-I cere ca sa ii izoleze pe credincios de lume ci ii cere sa-i pazeasca de cel care tine lumea sub robie adica diavolul. Isus specifica clar faptul ca ei trebuie sa ramana in lume, altfel nu ar fi facut precizarea “Nu Te rog să-i iei din lume”. El considera ca este foarte important ca ei sa ramana in lume si motiveaza in felul urmator cererea lui : “ pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimes.” Daca credinciosii se izoleaza de lume lumea niciodata nu va vedea dragostea Tatalui in ei. In versetul 18 Isus afirma ca trimiterea ucenicilor este facuta dupa modelul trimiterii Fiului de catre Tatal, si daca privim la viata lui Isus el ar fi putut sa se eschiveze si sa priveasca la lumea pacatoasa ca pe era un atentat la sfintenia Sa desavarsita dar nu a facuto. Si-a castigat “renumele” de prieten al colectorilor de taxe si al pacatosilor. Aceasta maniera de a-i trata pe cei din jurul nostru se asteapta si de la noi. Sa-I iubim pe cei care au nevoie de Dumnezeu si sa fim deschisi si sinceri fata de ei. Tot in acest pasaj Isus da si solutia la problema contaminarii credinciosului intr-o lume pacatoasa. Iata o idee foarte frumoasa pe care autorul unei carti a desprins-o din acest text vorbind despre rugaciunea lui Isus: “L-a rugat pe Tatal ( pe fundalul trimiterii in lume) sa-i sfinteasca (adica sa-i puna deoparte) prin adevar ; “cuvantul Tau e adevarul”. In definitiv, sfintirea nu este legata de elemente geografice (nu are importanta unde ne aflam), ci de inima (a cui este?). Distanta de siguranta se pastreaza cand noi suntem mereu transformati prin reinoire mintii noastre , prin adevarul cuvantului lui Dumnezeu.”
Atunci cand reinoirea mintii noastre se va produce nu vom mai avea probleme sa stabilim contacte cu cei depravati din societatea noastra, ci vom intelege principiul: „Milă voiesc, iar nu jertfă!”.

by Sami

Scrisoare de la Magda

Buna ziua, Magda! Buna ziua, Magda! Acesta este salutul pe care l-am auzit, zi de zi, timp de cinci ani, de la ora zece pâna la cinci. Este o mare bucurie sa îi vad pe copii, intrând pe poarta, îmbujorati, unii cu un zâmbet larg pe buze, altii mai tristi, din cauza unei note mai mici, sau din cauza unei batai cu un prieten, sau din caza unui profesor sau învatator care i-a jignit, si lista ar putea continua.Mai este asa de putin, si nu o sa mai aud salutul acesta. Acum, când mai am doar doua luni de stat aici in România, realizez cât de mult o sa duc lipsa fiecarui copil. Cât de dor o sa-mi fie de fetele lor, glumele lor, zâmbetele lor, cât de valorosi au fost si vor fi pentru mine. Nu cred ca am sa-i pot uita vreodata.Îi sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru felul în care m-a smerit, efectiv m-a zdrobit, si m-a învatat extraordinar de multe lucruri prin fiecare copil cu care am lucrat. Poate suna ciudat, dar asa este. Cred ca Dumnezeu a cioplit cel mai mult în mine, în ultimii cinci ani de când lucrez la aceasta fundatie, prin acesti copii minunati. M-a învatat sa iubesc neconditionat, sa ma bucur de viata, de fiecare moment si clipa pe care mi-a daruit-o El, indiferent de starea mea materiala, sa iert cu adevarat si sa nu port ura, sa împart cu ceilalti tot ce am, sa fiu sincera, sa fiu mai punctuala, si lista ar putea continua... e uimitor cum lucreaza Dumnezeu prin cei mai neînsemnati în fata oamenilor. E tare greu ca trebuie sa ma despart de acesti copii.Va spuneam în scrisoarea trecuta ca ma pregatesc sa plec în Moldova. Acum este perioada de tranzitie, perioada în care totul este confuz: sentimente ciudate, gânduri care ma tulbura, sau care îmi dau liniste si pace, îndoieli, temeri, bucurie, tristete. E greu de înteles si de explicat, dar asta este realitatea în ceea ce ma priveste.Dragii mei, am asa mare nevoie de rugaciunile voastre. Vreau sa trec cît mai usor prin perioada asta de tranzitie, si sa ma odihnesc în Isus. Vreau sa dispara orice gând care ma tulbura, care strica relatia mea cu Dumnezeu si cu ceilalti din jurul meu, si vreau ca nimeni si nimc sa nu îmi strice bucuria mântuirii, si îmi doresc ca toate gândurile care duc la îngrijorare, si sunt ca o povara pentru mine, sa I le dau lui Dumnezeu. Eu nu pot sa duc nici o povara singura. Am nevoie de Dumnezeu, sa-L stiu alaturi.
Motive de rugaciune:

-sa gasim gazde în Moldova-acomodarea în Moldova sa fie cât mai usoara

-pentru unitatea echipei

-nevoile financiare: în comunitatea noastra, fiecare lucrator trebuie sa îsi strânga singur salariul.

DARUIND VEI DOBANDII

Agentia Kairos organizează, în preajma Crăciunului, evanghelizări pentru copii în Bulgaria, în localităti cu populatie de etnie română, precum şi în Russe. Studenţii de la Şcoala de MisiuneTransculturală Kairos împreună cu bisericile din care provin vor pregăti cadouri în cadrul proiectului Dăruind vei dobândi, pentru copiii care vor auzi Vestea bună cu această ocazie.

Te poti alătura si tu acestui proiect dăruind bani sau obiecte învaloare totală de 50 RON. Cadourile vor fi ambalate în săculeti de către studenti, iar obiectele vor fi din următoarele categorii:rechizite (caiete, carnetele, creioane colorate, radieră, ascutitoare,acuarele etc.), igienă personală pentru copii (săpun, pieptăn, pastă si periută de dinti, burete de baie, prosopel etc.), jucării si jocuri de dimensiuni mici, accesorii vestimentare noi (mânusi, căciulită, sosete, fular, agrafe etc.), cărti (de colorat, cu text în engleză sau doar cu imagini). Săculetii vor avea un continut diferentiat pe grupe de vârstă.

Data limită pentru strângerea darurilor va fi 10 decembrie 2009.Cei care doresc să se implice în acest proiect ne pot scrie pe adresa:kairosagency@gmail.com sau ne pot contacta la numărul de telefon: 0744 754457.

Luminează lumea din jurul tău!

www.agentiakairos.ro

Studenti la KAIROS

Ati auzit vreodată de Kairos?Eu am auzit acum vreo 2 luni in urmă si primul gând a fost undeva departe la Cairo in Egipt. Am aflat însă că nu e numele unui oras capitală asa cum am crezut, ci e numele unei Agentii de misiune, agentie ce organizează cursuri si conferinte peste tot în tară, având ca temă misiunea transculturală.
Kairos este un cuvânt din greaca veche, care semnifică "momentul potrivit sau oportun", "sansa", "un punct în timp în care schimbarea este posibilă.
Kairos pentru noi reprezintă misiune, ajutor, tineri studenti, iubire și devotament.



LOCATIA


Începând din acest an Agentia a înfiintat o scoală si în Suceava. Agentia Kairos organizeaza cursuri de misiune pe o durata de 6 luni, care pregăteste tineri pentru a pleca ca misionari în tările unde numele lui Dumnezeu este inexistent sau foarte putin pronuntat. Aici studentii incep cursurile cu o pregătire teoretică de 2 luni, urmand mai apoi sa plece in locatii ca:Bulgaria, India, Turcia. După aceste 6 luni există posibilitatea pentru cei care doresc, să lucreze ca misionari si pe durate de timp mai mari.


PRIMELE PLECĂRI


”Cine vă primeste pe voi, Mă primeste pe Mine; și cine Mă primeste pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

Următoarea plecare are loc pe data de 10 decambrie a.c. in Bulgaria, unde tinerii vor încerca să ducă atât vestea bună a Evangheliei cât si cadouri copiilor.
De asemenea cu ajutorul Domnului va avea loc o plecare in India în primăvara anului 2010, aceasta necesitând cele mai mari costuri.

NEVOI URGENTE

”Rugati-vă neâncetat” si ”Stăruiti în dragoste frătească”

Cererea si rugămintea noastra este ca noi, care trăim confortabil si cu foatre puține lipsuri, să ne ajutăm semenii atât prin sprijin în rugăciune cât si sprijin financiar.
Atât tinerii care vor fi trimisi cât si cei cărora li se va vesti Evanghelia au nevoie de rugăciunile noastre.
În privinta aceasta am hotărât impreună cu un grup de tineri să ne plecăm în rugăciune in fiecare zi de luni pana vineri la ora 22:30(ora României).Toti cei care financiar nu ne puteti ajuta am fi bucurosi si recunoscatori sa stim ca împreună, prin rugaciune, lucrăm la grăbirea venirii Împărătiei lui Dumnezeu.



MOTIVE DE RUGĂCIUNE



-lucrarea de misiune in Bulgaria

-pentru întelepciune, ca studentii sa se perfectioneze în vorbirea limbii engleze

- în acelasi timp să ne rugăm Domnului să-i ajute să faca fată programului foarte încărcat

Pentru cei care vor să facă mai mult si să ajute financiar această lucrare vă punem la dispozitie două conturi bancare, unde orice mic ajutor poate duce la înfăptuirea unei fapte mari.



ALPHA BANK SUCURSALA SUCEAVA
RON: RO47BUCU1701030427091
EUR: RO87BUCU1701030427093
TITULAR CONT: ȘOLDAN SAMUEL

ACUM E TIMPUL NOSTRU, AL TINERILOR !!!!


Pentru mai multe informatii ne puteti contacta la:
simi_a_morosan@yahoo.com
sam_soldan@yahoo.it

LUMINA DIN ... DEBARA?

de Max Lucado

Cu câteva nopţi în urmă mi s-a întâmplat un lucru ciudat.
O furtună puternică a cauzat întreruperea curentului în cartierul nostru. Când s-a întrerupt
lumina, m-am dus, pe bâjbâite în debaraua unde păstram lumânările pentru situaţii ca
aceasta. La lumina unui chibrit pe care l-am aprins m-am uitat pe raftul pe care ţineam
lumânările.
Erau acolo, aşezate în suporturile lor, topite până la diferite nivele după cum fuseseră
folosite cu alte ocazii. Am întins chibritul şi am aprins patru dintre ele.
Dintr-o dată s-a luminat toată încăperea! Tot vălul acela de întuneric a fost înlăturat de o
caldă şi dulce lumină aurie! Am văzut congelatorul de care-mi lovisem genunchiul şi uneltele care erau cam împrăştiate prin debara.
„Ce mare lucru să ai lumină!” – am exclamat cu voce tare, după care, uitându-mă către lumânări am spus: „Dacă aici în debara luminaţi aşa de frumos, staţi să vedeţi când vă duc acolo unde e nevoie de voi!”
Una dintre voi va fi aşezată pe masă ca să putem mânca. Alta va fi sta pe biroul meu ca să pot citi. Una dintre voi va ajunge la soţia mea ca să poată croşeta. Şi pe tine – am spus către cea mai mare – „te voi duce în camera mare ca să luminezi tot spaţiul de acolo!”
Mă simţeam cam ridicol vorbind cu lumânările, dar ce să faci când se ia lumina?
M-am întors ca să plec, având lumânarea mare în mână, când am auzit o voce:
„Stai! Rămîi pe loc!”
M-am oprit. „E cineva aici”, m-am gândit. Apoi m-am liniştit. „E doar soţia, care mă
tachinează pentru că vorbesc cu lumânările.”
„Bine dragă, lasă gluma, am spus în semiîntuneric.
Nici un răspuns. Hm, poate a fost vântul.
Am mai făcut un pas.
„Stai, am spus!” Era aceeaşi voce. Mâinile au început să-mi tremure.
Cine vorbeşte?
„Eu!” Vocea venea din mâna mea.
„Cine eşti tu?” Ce eşti tu?”
„Eu sunt o lumânare!”
M-am uitat la lumânarea pe care o aveam în suportul ei. Dădea o lumină foarte puternică,
de culoarea aurului. Lumânarea era roşie şi era într-un suport din lemn tare, care avea un
mâner solid.
M-am uitat din nou împrejur ca să vad dacă nu cumva vocea venea din altă parte.
„Nu mai e nimeni aici, decât tu, eu şi celelalte lumânări”- m-a informat vocea.
Am ridicat mai sus lumânarea ca s-o pot privi mai de aproape. N-o să vă vină să credeţi ce
am văzut: era o faţă mică, mică în ceara lumânării. (V-am spus că n-o să mă credeţi!)
Nu doar o faţă de ceară pe care cineva s-o fi sculptat acolo, ci una care era ca a noastră, cu
mişcări, cu gesturi, plină de expresie şi viaţă.
„Nu mă scoate de aici, din debara!”
„Poftim?”
„Am spus să nu mă scoţi afară din această încăpere!”
„Ce vrei să spui? Trebuie să te duc de aici. Tu eşti o lumânare. Datoria ta este să
luminezi. Acolo e întuneric. Oamenii îşi zdrobesc degetele de la picioare şi se lovesc de pereţi fără lumină. Tu trebuie să mergi acolo şi să luminezi locul!”
„Dar nu mă poţi duce încă. Nu sunt pregătită!”, mi-a spus lumânarea cu ochi rugători.
„Am nevoie de mai multă pregătire.”
Nu-mi venea să-mi cred urechilor! „Mai multă pregătire?”
„Da, am decis că am nevoie să studiez mai amănunţi cum se dă lumina, pentru ca să nu
merg afară şi să fac o sumedenie de greşeli. Ai fi surprins să vezi cât de deformată este
lumina care vine de la o lumânare neştiutoare! De aceea fac nişte studii acum. Tocmai
am terminat o carte despre rezistenţa curenţilor de aer. Acum ascult nişte casete despre

cum se fac şi se păstrează fitilele lumânărilor şi citesc cea mai bună carte despre
proiectarea luminii. Ai auzit de această carte?”
„Nu” am răspuns.
„S-ar putea să-ţi placă. Se numeşte: Să luminezi cu expresivitate<>”
„Sună interesa--- Ce m-a apucat? Ce fac aici? Stau la taclale cu o lumânare, în timp ce
soţia şi fiica mea sunt acolo în întuneric!
„Bine atunci, nu eşti singura lumânare de pe raft. Te voi stinge şi le voi lua pe
celelalte!”
Dar nici n-am apucat să trag aer în piept că am şi auzit alte voci:
„Nici noi nu vrem să mergem!”
Era o conspiraţie. M-am întors şi m-am uitat la celelalte lumânări; fiecare lumină a lor
pâlpâia deasupra unei feţe miniaturale.
Acum nu mă simţeam doar ciudat că stăteam de vorbă cu nişte lumânări, ci eram de-a
dreptul jignit.
„Voi sunteţi lumânări şi slujba voastră e să luminaţi locurile întunecoase!”
„Asta crezi tu, spuse lumânarea cea mai îndepărtată, o lumânare lungă, cu o voce de sfânt.
Tu crezi asta, dar eu sunt ocupată.”
„Ocupată?”
„Da, meditez!
„Ce, o lumânare care meditează?”
„Da, meditez la importanţa luminii. Mă simt iluminată de aceste meditaţii!”
Am încercat să ajung la pace cu ele.
„Ascultaţi! Apreciez ce faceţi voi. Şi eu sun de acord cu meditaţia. Şi fiecare trebuie să studieze şi să cerceteze, dar voi staţi aici de săptămâni bune. N-aţi avut destul timp să vă aranjaţi fitilul?
„Şi voi, celelalte două, am întrebat, şi voi vreţi să rămâneţi aici?
Una mai scundă şi mai plinuţă, cu obrajii mai lăsaţi, a vorbit:
„Aştept să-mi pun viaţa în ordine. Nu sunt încă aşezată. Îmi pierd uşor cumpătul. Ai putea să spui că sunt cam aprinsă.”
Ultima lumânare avea o voce de femeie, foarte plăcută urechii. „Mi-ar plăcea să ajut”
explica ea „dar a lumina în întuneric nu este darul meu!”
Asta îmi suna foarte familiar. „Nu este darul tău? Ce vrei să spui?”
„Vezi, eu sunt cântăreaţă. Eu le cânt celorlalte lumânări pentru a le încuraja să
lumineze mai strălucitor!”
Şi fără să mă mai întrebe a început să-mi cânte „Vreau mica mea lumină!” (Trebuie să
recunosc că avea o voce frumoasă).
Cu ea s-au unit şi celelalte lumânări şi debaraua s-a umplut de cântec.
„Hei!” - am strigat eu. „Nu mă supăr dacă cântaţi în timp ce lucraţi! De fapt, ne-ar
prinde bine puţină muzică acolo.”
Nu m-au auzit. Cântau prea tare. Am strigat şi mai tare.
„Hei, haideţi, e destul timp pentru asta mai târziu. Avem de rezolvat o situaţie de criză şi
putem să o facem!”
Nu se opreau cu nici un chip!
Am pus lumânarea cea mare pe raft, am făcut un pas înapoi şi mi-am dat seama de
absurdul situaţiei. Patru lumânări, în stare perfectă, cântându-şi una alteia despre lumină
dar refuzând să iasă din debara. Asta era mai mult decât puteam suporta.
Le-am stins una câte una. Ele continuau să cânte până la capăt. Ultima era cea cu voce de
femeie. Am suflat în lumina ei chiar la pasajul „iar suflarea rea nu vreau să te stingă”.
Mi-am îndesat mâinile în buzunare. M-am lovit la întoarcere de acelaşi congelator. Apoi
m-am lovit de soţia mea care venea după mine.
„Unde sunt lumânările”, m-a întrebat ea?
„Ele nu… nu vor să… ardă. Dar de unde le-ai cumpărat?
„Oh, sunt lumânări de biserică. Îţi aduci aminte de biserica ce s-a închis în cealaltă
parte a oraşului? De-acolo le-am cumpărat.
Atunci am înţeles totul!

Scoala de misiune Pacea

Nu vreau sa fac prin acest articol reclama ci doar vreau sa ajut pe cei care doresc sa se apropie mai mult de Dumnezeu. Pentru detalii accesati site-ul scolii iar daca doriti o opinie 100% neutra si realista contactati-ma pe mine cu toata increderea pe adresa sam_soldan@yahoo.it Domnul sa va binecuvinteze!

Scoala de misiune „Pacea”

“Nu este un nebun cel care da, ce nu poate tine, pentru a
dobândi ce nu poate pierde” J.Eliot.

Ai dorinta de a sluji mai eficient în biserica, de
a evangheliza si nu stii cum, de a te implica în
lucrarea de plantare de biserica, de a lucra cu
copii si adolescentii?
Dorim sa te ajutam sa primesti o baza
teologica solida, sa înveti sa-ti recunosti si sati
dezvolti darurile pe care le-ai primit de la
Dumnezeu si sa întelegi voia lui Dumnezeu
pentru viata ta.
Ai aceasta sansa, investind 2 ani din viata ta
punându-i deoparte pentru Dumnezeu la
Scoala de misiune PACEA.

Fa razboi by John Piper

Misiune in Cudalbi

În perioada 9-16 august împreună cu tinerii bisericii Agape din Galaţi şi încă trei tineri din Suceava am fost implicat într-o tabără de misiune în localitatea Cudalbi. A fost o săptămână deosebită în care am simţit cum Domnul a lucrat prin noi şi în noi. Am avut atât experienţe plăcute cât şi mai puţin plăcute dar în toate L-am văzut pe Dumnezeu la lucru .
Într-una din zile am citit dimineaţa la timpul de părtăşie din Ioan 15 unde scria despre ura din partea lumii dar nu am dat prea mare importanţă textului citit . Seara când trebuia să aibă loc un timp de evanghelizare în piaţa satului acel pasaj s-a împlinit chiar în viaţa mea. În urma unor complicaţii nu am mai avut voie să facem evanghelizare în piaţă aşa că hotărât să schimbăm locaţia. Eu împreună cu încă un băiat am primit sarcina să redirecţionăm oamenii spre noua locaţie . În timp ce stăteam lângă piaţă au apărut doi bărbaţi care au început să ne ameninţe. Au plecat dar în scurt timp s-au întors de această dată mai motivaţi să ne facă să încetăm. Au fugit după noi hotărâţi să ne bată dar nu au reuşit să ne prindă. În cele din urmă a sosit poliţia care a calmat situaţia iar noi ne-am continuat lucrarea.
O experienţă frumoasă a fost când împreună cu echipă cu care împărţeam broşuri şi invitaţii la evanghelizare am întâlnit un bărbat care a fost atât de mişcat de cea ce făceam noi încât a ţinut neapărat să ne ofere ceva de mâncare. În urma insistenţelor sale am mers la un magazin şi ne-a cumpărat câte un suc rece la fiecare şi câteva cornuri . (să mîncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa.)
Experienţe au fost multe însă mă limitez la acestea două şi închei spunând că această tabără de misiune chiar şi-a atins scopurile.


Vizite



Putin efort


Predicare



Cantare

Evanghelizare de strada la Iasi

Împreună cu colegii mei de la şcoala biblică şi tinerii din Biserica Creştină după evanghelie nr 4 din Iaşi am avut o săptămână deosebită. O săptămâna în care am ieşit prin parcul Copou şi am stat de vorba cu oamenii şi am avut activităţi cu copii. Deşi nu a fost prima oară când am ieşit să stau de vorbă cu oamenii aici la Iaşi l-am experimentat pe Dumnezeu într-un mod unic şi personal. Lucrul care m-a surprins în mod plăcut a fost că am întâlnit oameni care chiar aveau nevoie să audă mesajul evangheliei şi chiar şi-au exprimat aprecierea pentru cea ce facem prin mesaje de genu: ,,Faceţi un lucru bun" ; ,,Dumnezeu v-a trimis" ; ,,Am avut impresia că sunteţi îngeri în timp ce îmi vorbeaţi" . Am amintit aceste câteva reacţii ale oamenilor nu cu scopul de a mă lăuda ci pentru a scoate în evidenţa nevoia acută de răspândire a evangheliei. Aş fi total nesincer dacă nu aş aminti faptul că au fost şi împotriviri dar chiar şi acele reacţii de respingere ne-au arătat faptul că le păsa de viaţa lor spirituală şi sunt foarte precauţi doar că au avut o percepţie greşită în legătură cu ceea ce făceam noi. A fost un timp în care a trebuit să ies din barca siguranţei şi comfortului meu şi să păşesc cu Domnul pe ape.

Nu ziceţi voi că mai sînt patru luni pînă la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, cari sînt albe acum, gata pentru seceriş.

Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru tara

Mai multe despre aceasta tabara puteti gasi pe adresa: http://www.pacea.ro/Misiune/Tabara-de-evanghelizare-Iasi-2009.html

Misiune in oltenia

În perioada 21 iunie - 1 iulie împreună cu 2 colegi am a fost în practică misionară în Oltenia. Încă de la plecarea noastră l-am experimentat pe Dumnezeu şi modul minunat cum lucrează El. Duminică dimineaţă nu ştiam sigur la ce oră avem autobuz spre craiova cineva ne-a zis la 10 altcineva la 11 iar noi am hotărât să luăm busul spre autogară la 9. Iată-ne aşteptând busul spre autogară cu o mulţime de bagaje lângă noi. Atât de multe încât când ne-a văzut şoferul nu a vrut să oprească să ne ia şi pe noi. Ne-am supărat puţin dar imediat am sunat după un taxiu care exact în 2 minute a fost la noi şi imediat la autogară. Odată ajunşi la autogară am constatat că de fapt autobuzul era la 9 şi un sfert iar dacă luăm acel microbuz pierdeam autobuzul. chiar atunci mi-a venit în minte versetul ....Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeua. Am ajuns cu bine în cele din urmă şi am avut un timp în care am acumulat experienţă şi mi-am învăţat multe lecţii. Nu o să descriu cu multe cuvinte această experienţă ci într-un stil simplist voi prezenta câteva imagini însoţite de o scurtă descriere.

Aici fusei :
În craiova la fântâna muzicală

La un grătar cu fraţii din Vulpeni (localitatea în care am făcut misiune)

Asta facui :


Am lucrat 2 zile împreună cu un grup de medici români şi americani care făceau o lucrare medicală în câteva sate din oltenia:

- am stat de vorba cu oamenii legătură cu sănătatea lor spirituală

- m-am ocupat cu ordinea şi am avut grijă că oamenii să-şi păstreze rândul la consultaţii .

O despartire de ce oare mai trebuie si tu sa vii :(

In ultima perioadă trăiesc tot mai intens sentimentul de despărţire. După ce duminica trecută a fost ultima duminică la biserica din Selimbar (am avut şi un mic discurs de adio) a venit timpul să îmi iau rămas bun şi de la colegi. Deşi nu a fost o întâlnire prea emoţionantă a fost un timp frumos în care am depănat amintiri plăcute, haioase dar şi mai sumbre. Punctul culminant al serii a fost momentul când Renata o colegă ne-a dedicat o poezie la care a lucrat intens în ultimele zile.

Colegilor mei la final de an

O-ncurajare vreau să dau 'n-această zi la fiecare
Şi pentru că-i final de an ... să punem note la purtare!





Pt Simona:
Mai mult ca toate îţi doresc să ai un caracter
Mereu mai nobil şi ceresc pe drumul către cer.
N-ai vrut prea multe să ne spui de prinţul tău cel rupt din soare
Dar de ne chemi la nunta ta ... îţi dăm un 10 la purtare



Pt Petru:
Să ai curaj , să lupţi cu greul , mereu să fii puternic
Şi-n calea Domnului rămâi , orice-ar veni statornic.
Când depresiv, când bucuros... dar de la asta nu se moare
De ne promiţi că ai curaj îţi dăm un 10 la purtare



Pt Alex:
Să îl cunoşti pe Dumnezeu , să ai ţeluri înalte
Şi că eşti scris în cartea sa lăuntrul să-ţi tresalte
Din fire eşti conservator dar recunoaştem fiecare
Ne-ai tolerat mai libertini şi-ţi dăm un 10 la purtare

Pt Teo:
Eu îţi doresc ca să devii un bun consilier
şi să-ntăreşti la alţii paşii pe drumul către cer
Să vrei şi lipton şi grătar nu-i chiar aşa o gafă mare
Şi de le împarţi cu noi îţi dăm şi ţie 10 la purtare



Pt Samy:
Eu îţi doresc ca să devii un vrednic lucrător
Şi vestea bună să o duci cu râvnă tuturor
Că-n adunare-ai reuşit să spui cu lacrime amare
Discursul tău de bun rămas ...îţi dăm un 10 la purtare



Pt Vlad:
Eu îţi doresc să fii model de viaţă şi trăire
Şi pan' la moarte să rămâi cu D-l în unire
De stilul tău de-a fi tot contra n-a reuşit ca să omoare
Colegii tăi de dormitor îţi dăm tot 10 la purtare



Pt Luş:
Şi dragul meu , de ai crezut că singur ai scăpat
Aceste versuri sunt dovada şi semnul că te-ai înşelat!
Să fii mereu biruitor, să fii puternic,
Şi-ntotdeauna să rămâi un lucrător destoinic.
Că şeful doar are dreptate promitem ca să nu uităm
Şi la purtare-n catalog un 10 hotărât îţi dăm



Pt Renata de la Samy :
Să fii pentru ai tăi copii o mamă iubitoare
Iar pentru Luş doresc să fii o preafrumoasă floare
Că la examene ai fost studenta cea mai silitoare
Cu toţi o ştim şi deaceea ai tot un 10 la purtare

Prima duminică din această vară a fost o duminică deosebită din mai multe puncte de vedere. În primul rând a fost duminica în care am sărbătorit coborârea Duhului Sfânt şi totodată înfiinţarea bisericii. Apoi a fost o duminică foarte însorită (demnă de a fi numită prima duminică din această vară). Însă cel mai îmbucurător eveniment a fost nunta scumpei mele verişoare Simona la care din păcate nu am putut să ajung datorită unor motive obiective. Aş vrea însă în cele ce urmează să postez câteva fotografii care deşi nu sunt realizate într-un mod profesionist au o valoare inestimabilă pentru mine. Aceste fotografii vor fi însoţite de câteva versuri preluate din poezia scrisă de Benoni Catană, versuri pe care le dedic cu toată dragostea acestor doi tineri care în Duminica de Rusalii şi-au unit destinele.

Voi doi sunteţi
cerul şi marea,
nectarul şi floarea, inima şi iubirea,
pacea şi neprihănirea....
Cât de bine vă stă împreună,
în această frumoasă cunună!
Dumnezeu v-a unit laolaltă,
deci nimeni, niciodată să nu va despartă!...

Dar dragostea nu vine de la sine
Şi nu rămâne veşnic lângă noi...
Dacă-o aveţi în suflet şi în casă,
În ochi, pe buze, tu şi el,
Să apăraţi a inimii mireasă,
S-o apăraţi cu săbii de oţel!
Căci dragostea se cere înnoită
În faptul fiecărei dimineţi;
Şi-aşa, de mâna voastră îngrijită
Va fi izvor de sfinte frumuseţi...

Iubirea voastră nu-i la întâmplare,
E o minune-a harului ceresc
Şi e dovada cea mai mişcătoare
Că oamenii se nasc şi tot prin Dumnezeu trăiesc...
Deschisă-i astăzi ca să vă primească
Cetatea de iubire pe-amândoi;
Păşiţi pe-această cale-împărătească
Şi nu uitaţi deschisă
nici o uşă
după voi!

Cu aceasta ocazie rudele mirilor nu au ezitat sa se fotografieze impreuna ci chiar au profitat din plin de aceasta ocazie caci dupa cum circula o vorba in popor: "cine stie de unde sare iepurele"

Acest eveniment a fost totodată şi o nimerită ocazie a reîntâlnirilor între rude
















































Închei acest articol cu o formulare tipică basmelor româneşti şi care doresc să se regăsească în vieţile lor :

"Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi"

by samy

Povestea cinzecimii

Doresc sa va prezint in cele ce urmeaza o poveste care are legatura cu cea ce sarbatorim zilele acestea , dar nu are absolut nici o legatura cu Rusaliile. Inante de a relata aceasta povestire bunul simt ma indeamna sa va spun ca aceasta povestire este un extras din cartea lui Gene Edwards intitulata "Nepovestita istorie"


Duminică, 5-8 dimineaţa
Este duminică 29 mai, anul 3o d. C. Este cam 5 dimineaţa. Soarele încă nu a răsărit.
Ierusalimul este încă în întuneric.
Uşile templului se deschid puţin. Un preot, singur, iese, coboară scările şi apoi merge pe
străzile Ierusalimului. Străzile, atât cât se poate vedea în negura dimineţii, sunt pline de
pelerini adormiţi, fiind aşezaţi peste tot pe caldarâm. Îşi croieşte drum prin labirintul de
oameni cufundaţi în somn, şi iese pe poarta cetăţii la loc liber. Este pe drum către ogorul din
apropiere, acelaşi ogor pe care îl cercetase cu exact patruzeci şi nouă de zile în urmă.
Preotul nu este singurul care este afară aşa devreme. Alţi câţiva sunt de asemenea în
picioare. Câţiva din ucenicii Domnului pot fi văzuţi căutând să-şi croiască drum printre
mulţimile adormite, de-a lungul uliţelor înguste ale oraşului şi urcând apoi scările unei clădiri
cu două etaje. (Clădirea este aşezată foarte aproape de templu). Noi ştim ce face preotul în
această dimineaţă deosebită de duminică, dar de ce sunt treji aşa devreme peste 1oo de
ucenici? Răspunsul poate fi găsit mergând înapoi la Paşte şi la evenimentele din următoarele
patruzeci şi nouă de zile. Doar cu ceva mai mult de şapte săptămâni în urmă Isus Christos
fusese răstignit la Paşte. Fiecare care participa la întâlnirea din camera de sus a fost un martor
viu la execuţia Sa. Cele două zile care au urmat după execuţie au fost cele mai întunecate şi
triste zile pe care aceşti bărbaţi şi femei le-au trăit vreodată. Întreaga experienţă a fost
zdrobitoare - aproape peste rezistenţa umană. Dar cu patruzeci şi nouă de zile în urmă toată
această tristeţe de nesuportat a fost transformată într-o bucurie inexprimabilă. De ce? Pentru
că atunci Maria Magdalena s-a întors de la mormântul lui Isus declarând că este gol. Mai
mult, ea insista că L-a văzut pe Domnul... viu!
În următoarele cinci săptămâni Domnul S-a arătat din când în când tuturor acestor oameni.
În a patruzecea zi după învierea Sa, El a stat puţin de vorbă cu un mic grup pe vârful unui
munte numit Muntele Măslinilor, lângă Ierusalim. Atunci El a dat ucenicilor Săi câteva
instrucţiuni. A ales apoi, în mod special, pe doisprezece dintre ei, i-a privit drept în ochi, şi lea
zis, „Voi veţi primi putere”. Apoi a spus tuturor acelora, care erau cu El să meargă în
Ierusalim şi să aştepte Duhul Sfânt. Când El a terminat de dat aceste scurte instrucţiuni, S-a
ridicat de la pământ şi a dispărut în ceruri.
Ucenicii au rămas un moment consternaţi. Nici unul din ei nu ştia ce, sau cine era Duhul
Sfânt, nici când acel ceva, sau cineva avea să vină. Dar din cauza celor câteva instrucţiuni ce
le fuseseră date ei s-au decis să meargă la Ierusalim, să închirieze o cameră mare unde să se
poată întîlni cu toţii şi după cum Domnul a spus, să aştepte. Cum nu ştiau ce altceva să facă,
au decis că cel mai bun mod de a petrece timpul este în post şi rugăciune.
Era încă întuneric. Cineva a început să cânte încetişor un psalm; alţii s-au unit cu el. Începea
cea mai istorică întâlnire de rugăciune din istoria omenirii!
Preotul de la templu a sosit la ogorul cu grâu, care era situat imediat în afara oraşului.
Primele raze ale soarelui au început să se împrăştie peste câmpul dinaintea lui. Cu şapte
săptămâni în urmă, în ziua sărbătorii primelor roade, acelaşi preot cercetase acelaşi ogor. Spre
deosebire de atunci când încolţiseră doar nişte muguri mici, acum câmpul era plin şi bogat cu
o recoltă coaptă de grâu. Sămânţa semănată în timpul Paştelui a ieşit şi s-a făcut un lan înalt şi
bogat, gata pentru seceriş. Preotul a păşit în lan şi a început să taie câteva spice. A strâns cu
grijă doi snopi, s-a întors şi a pornit înapoi către Ierusalim.
12
Întunericul făcea loc luminii. Ierusalimul a început să se trezească sub primele raze
strălucitoare ale dimineţii. Preotul a intrat în templu. Următorul pas important din ritualul
Cincizecimii era pe cale să înceapă.
Preotul a mers la o masă şi a început să treiere sămânţa din spicele pe care le adunase. Apoi
a luat o piatră rotunjită şi netedă şi a început să apese seminţele cu ea, mişcând-o înainte şi
înapoi. A continuat să apese până când au fost zdrobite toate. A măcinat în continuare până ce
sămânţa s-a făcut o grămăjoară de făină fină.
Preotul a adunat toată făina la un loc. A turnat cu grijă nişte apă pe ea şi a frământat-o până
s-a făcut aluat. Apoi a împărţit aluatul şi a făcut nişte pâini. Pâinile le-a băgat în mijlocul unui
cuptor încins. S-a dat la o parte şi a aşteptat.
Cuptorul era foarte fierbinte. În curând aluatul avea să fie pâine, preotul va băga mâna în
căldura cuptorului, de data aceasta pentru ca să scoată aluatul copt.
Doar peste câteva momente el va deschide uşa cuprotului, va lua pâinile şi le va duce la
altar punându-le înaintea Domnului. Oferirea darului va fi punctul culminant al Cincizecimii,
şi tocmai acesta urma să aibă loc.
Era cam ora 8 dimineaţa.
Rugăciunile din camera de sus deveniseră copleşitor de reale şi de îndrăzneţe. Prezenţa
Domnului era de asemenea foarte reală. Dintr-o dată s-a auzit un sunet puternic. Părea să vină
din ceruri. Era un vâjâit puternic, asurzitor. Se auzea tot mai tare şi mai aproape.
Camera aproape că s-a cutremurat sub furia suflării lui. Se întâmpla ceva de necrezut. Ce
era? Era viaţa de care vorbise Christos? Era Duhul Sfânt promis? Puterea pe care El a promis
să o dea? Împărăţia de care a vorbit? Un lucru era sigur, ceva ceresc era pe cale să atingă
Pământul.
Apoi s-a întâmplat ceva chiar acolo între ei. Sunetul vântului din ceruri a intrat în camera
aceea de pe Pământ. Acel sentiment minunat al realităţii, apropierii şi prezenţei lui Christos,
un simţământ pe care ei l-au mai experimentat doar când au stat chiar în prezenţa Lui atunci
când El era pe pământ - aceeaşi prezenţă glorioasă a umplut camera. Mai mult, era un
simţământ copleşitor al autorităţii Lui.
Dintr-o dată fiecare a ştiut!
A venit Duhul Sfânt! Suflarea divină era acolo - odihnindu-se pe fiecare persoană din
cameră. Întreaga cameră era plină, absolut plină, saturată şi revărsând pe deasupra, de Duhul
Sfânt. Prezenţa Aceluia i-a înconjurat şi i-a acoperit pe toţi.
Nu mai fusese niciodată aşa ceva, niciodată! Cineva a strigat. Un strigăt de bucurie
nemărginită s-a auzit. Apoi altul. Şi altul. Era expresia slavei şi gloriei ce I se dădea
Domnului pentru ce făcuse în mijlocul lor. Dar nu era posibil ca o fiinţă umană să dea o
expresie adecvată unui astfel de moment. Însă fiecare trebuia să încerce. Să opreşti lauda întrun
asemenea moment ar fi fost de neconceput şi imposibil. Bucuria tuturor credincioşilor s-a
unit într-un crescendo de laudă.
Preotul a scos pâinea din cuptor. A adus-o în faţa Domnului. Momentul principal al
Cincizecimii sosise. Pâinea era coaptă.
Sămânţa divină răsărise! Acea viaţă divină locuise odată într-un singur om; astăzi ea locuia
în mai mult de un om! Mai mult decât atât: aceşti oameni care aveau viaţa divină erau una -
un trup. Dar era mai mult decât atât. Duhul Sfânt venise. Şi mai mult: oamenii au fost
îmbrăcaţi şi saturaţi de acel Duh. Da, dar a fost mai mult. Este posibil? Putea fi mai mult
decât atât?
Da!
Preotul a ridicat pâinea înaintea Domnului. Sosise ziua Cincizecimii. Nu! Era mai mult
decât atât: ziua Cincizecimii se împlinise! Cel mai grandios eveniment din istoria creaţiei
sosise în sfârşit. Scopul divin pentru existenţa acestui univers în cele din urmă a început. Cel
mai măreţ gând pe care îl avusese Dumnezeu era în cele din urmă vizibil pe Pământ.
13
Ce era? Din acea zi, în oraşul Ierusalim, domnia şi Împărăţia pe care până atunci numai
Cerul le cunoscuse - în cele din urmă a invadat Pământul. Împărăţia Cerurilor atinsese
Pământul. Ce eveniment copleşitor. În cele din urmă Împărăţia lui Dumnezeu s-a lărgit! A
început ofensiva. Luase un nou teritoriu. Se stabilise pe acest pământ un cap de pod pentru
Împărăţia Cerurilor. Putea să pară ca fiind un început modest, dar era destinat să crească.
Ce se întâmplase?
Cel mai copleşitor eveniment din istoria umană. O sămânţă s-a transformat într-o pâine!
Se născuse biserica.

Scandalul din solniţă – o pildă

Scandalul din solniţă – o pildă

“Chiar vrei să ştii, cum gândesc? Eu zic, lăsaţi-o baltă, n-are nici un rost. Păi da, dacă am fi mai multe boabe da sare atunci aş mai zice! … În oala aceasta imensă de ciorbă, rămânem nebagăţi în seamă! După părerea mea nu poate fi aceasta menirea şi chemarea noastră!” “Uşurel, uşurel”, îi corectează un bob bătrân de sare. Dacă te compari cu carnea şi zarzavaturile din ciorbă, ai dreptate, suntem foarte mici. Dar în noi este putere şi un potenţial îndeajuns de a da acestei ciorbe gustul necesar!” “Trebuie să particip şi eu la acţiunea aceasta? întrebă un bob timid de sare din cel mai îndepărtat unghi al solniţei. “Nu mă încumet! Mai degrabă aş rămâne aici în solniţa aceasta sigură. Vă descurcaţi şi fără mine, nu aşa?” “Prostii„! zise bătrânul bob de sare. „Chemarea ta nu este să te simţi bine aici în solniţă şi să participi la discuţii intelectuale în timp ce te uiţi la noi! Tu trebuie să fi sare, aceasta este menirea ta!“ „Nu vă agitaţia aşa“, strigă un alt bob de sare din spate. „Nu ar fi îndeajuns să trimitem pe cineva care se simte chemat la o asemenea lucrare?” Discuţia între bobele da sare a început să ia amploare. Noi şi noi idei se puteau auzi. „De ce nu vine ciorba aici, la noi în solniţă?“ “Bună idee, ziceau celălăte bobe. Fiecare oaspete este la noi bine venit!” Cred că alţii preferă mai mult piperul decât sarea”. “Brrrr… cioarba este aşa de udă ….” Orele noastre de întâlnire sunt afişate pe solniţă – programul este deci cunoscut…” “Eu sunt totuşi de părere să trimitem pe cineva specialist în a săra, cineva care a studiat. Noi suntem doar nişte laici neexperimentaţi …” “Linişte”! strigă după un timp un bob de sare agitat. “Ascultaţi-mă pe mine! În felul acesta nu v-om avansa nici un milimetru. Un singur bob de sare vreţi să trimiteţi ca să schimbaţi ceva, cu toate că ştiţi că noi toţi în unitate avem putere. Şi dacă continuaţi să aşteptaţi ca ciorba să între la noi în solniţă, puteţi aştpta mult şi bine! Aduceţi-vă aminte de chemarea noastră! Noi trebuie să fim sare, nu să discutăm! Aţi uitat … pentru ce suntem noi aici în solniţă?” Şi în timp ce o linişte adâncă se lăsă peste bobele de sare, acestea se simţiră deodată ridicate. Toate bobele de sare, care şi-au cunoscut menirea şi datoria, s-au lăsat să cadă în ciorbă… Rezultatul? …. A fost o ciorbă foarte bună!
articol preluat in original de pe www.eesued.de
iar in limba romana de pe www.pacea.ro

Refresh la Brasov

In ultimul weekend din aceasta primavara, la Brasov a avut loc o activitate de evanghelizare personala. Aceasta actiune a fost organizata de conducerea scolii biblice Pacea in colaborare cu Leonard Bereholschi, coordonatorul unui proiect care are in vedere deschiderea unei biserici evanghelice in Valea Cetatii (Brasov).
Inca de sambata dimineata participantii la aceasta activitate s-au intalnit intr-un local, cu o ambianta placuta unde au organizat desfasurarea lucrarii de evanghelizare totodata au avut si un timp de partasie.In acel local s-a creat o atmosfera inaltatoare, in ciuda ploii care era de neoprit si totodata era si o amenintare pentru toate planurile noastre.Toti eram curiosi sa vedem cum va reactiona Dumnezeul nostru suveran in situatia aceasta. Dupa ceva timp ploaia a incetat dar norii au ramas amenintatori deasupra orasului. Impartiti in echipe, de cate trei, am hotarat totusi sa iesim si sa(L) marturisim oamenilor pe Dumnezeu. Timpul cat vremea ne-a permis, a fost suficient pentru a aborda un mic numar de persoane apoi ploaia s-a dezlantuit din nou.
Duminica dimineata norii s-au risipit, iar soarele arata o zi mult mai promitatoare decat ziua precedenta, asa a si fost. Dupa programul de la biserica si masa de pranz am iesit din nou pe strada de aceasta data cu forte noi. Un numar mai mare de persoane au hotarat sa ne insoteasca, iar in scurt timp parcurile din zona erau luate cu asalt de tineri dedicati aceluiasi scop: sa raspandeasca vestea buna a evangheliei brasovenilor. Spre seara cand aceasta activitate a luat sfarsit peste 50 de persoane au auzit mesajul evangheliei si bineinteles nu au avut de castigat doar cei care au auzit ci si cei care au transmis aceasta, pentru ca cei care au luat parte la aceasta activitate au avut parte de o revitalizare spirituala. In sufletul lor a fost reaprinsa pasiunea pentru lucrarea Domnului. A avut loc un ,,refresh” spiritual intradevar.
Mai multe detalii despre aceasta activitate gasiti si pe site-ul misiunii pacea