HARUL...

"Si daca este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea harul n-ar mai fi har. Si daca este prin fapte, nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n-ar mai fi fapta."(Romani 11:6 )

Citeam undeva o scurta poveste despre regina Elisabeta a Angliei, cum ca a primit o cerere de gratiere de la un om care participase la un atentat impotriva ei. Regina a cerut sa-l vada pe acuzat si ia spus ca ii acorda gratierea cu o conditie. Dar condamnatul o intrerupe si ii spune:" O gartiere insotita de o conditie nu mai este o gratiere!" Regina fu de acord cu el, si a hotarat imediat sa fie gratiat fara nici o conditie. Si din acel moment condamnatul deveni supusul cel mai fidel si mai devotat al reginei Elisabeta.

Asemenea este si cu harul Domnului, este neconditionat, altfel nu s-ar mai numi har.

Am fost o perioada cand am avut niste vise foarte interesante si unul dintre ele este chiar despre har. Am sa incerc sa redau in cuvinte ceea ce am simtit si am vazut in acele cateva clipe cat a durat visul.

Eram forate grabita pentru ca ma asteptau cativa prieteni, dar am ajuns deodata intr-un loc necunoscut, nici pe departe locul unde vroiam noi. Aici erau deja o parte din prietenii nostri si multi alti tineri din biserica.Aici erau niste gradini foarte mari, priveam in zare si nu se vedea decat iarba verde si foarte mare, exagerat de mare as putea spune. Am zis atunci: iarba aceasta este numai buna de cosit e deja foarte mare. Imediat locul unde stateam noi sa eliberat si iarba era cosita. A aparut intr-un colt o cabana mica, am intrat acolo si era cineva care ne-a dat niste sarcini de indeplinit. Trebuia sa lucram ceva cu niste flori frumoase, delicate, trebuia sa facem un fel de ornamente. In timp ce noi ne straduiam sa facem ce ne-a fost dat, a aparut ca un fel de "profesor", nu stiu cine era, dar simteam ca are autoritate. Sa asezat in mijlocu gradinii pe un scaunel avand in mana niste teste, ca la scoala; erau testele noastre unde primisem notele cuvenite in functie de cum ne indeplinisem sarcinile date. Noi ne-am asezat in jurul lui asteptand sa vedem notele. A inceput sa citesca pe rand numele noastre si stramband din nas in semn de nemultumire zicea:"Hammm....penrtu har ai 10!..pentru har ai 10..." La fiecare zicea acelasi lucru, nu meritam nota 10 nici unul din noi, dar o primeam din cauza harului. Aici se sfarseste visul, dar nu si gandul. Zile la rand m-am tot gandit la acest vis si am hotarat sa-l impartasesc cu voi toti, pentru ca este interesant, pentru ca ni se aplica tuturor, si in acelasi timp zi de zi mi se aplica mie. Dumnezeu a lucrat intr-un mod minunat in viata mea, cum de fapt numai El stie s-o faca, si daca astazi ma pot numi copil al Lui, este prin harul Sau.

Unde lipseste harul lui Dumnezeu, se naste amaraciunea. Dar unde harul lui Dumnezeu este imbratisat, infloreste iertarea. Cu cat ne plimbam mai mult prin gradina, cu atat e mai mare sansa sa imprumutam din parfumul florilor. Cu cat ne cufundam mai adanc in har, cu atat e mai mare sansa sa oferim har.(Max Lucado)

"Si noi toti am primit din plinatatea Lui, si har dupa har;caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul a venit prin Isus Hristos."Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta.Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu."

Mie acest vis mi-a dat mult de gandit, dar voua ce va zice??

Fiti binecuvantati!!