Suferinta….???
Dezamagire….???
Oare este cineva in lumea aceasta sa nu cunoasca ce este suferinta? Eu cred ca nu e nimeni care sa nu stie acest cuvant dar nu numai sa il stie, dar sa si fie aplicat la viata lui. Incepand de la Adam si Eva toti oameni sufera. Atatia oameni si-au pus atatea intrebari,dar au avut putine raspunsuri, au incercat sa dea solutie dar…inca ramane o lacrima pe obraz si atunci cand ea curge intrebarea persista …. Dece??? Si nimeni nu poate oferi un raspuns satisfacator care sa solutioneze intrebarea si sa o rezolve. Cunosc oameni care dupa ce le-au murit tatal ,care era la varsta a doua,nu au mai vrut sa auda de Dumnezeu, L-au respins si pun aceeasi intrebare: Dece?? Dece tocmai noua,tocmai eu daca El este bun dece ingaduie,si…nici eu nici alti nu pot sa raspundea unor oameni care au inima numai rana.
Citesc presa si observ: uragane care matura totul in calea lor; incendi care devasteaza paduri; epidemi si virusi fatali; cutremure si tsunami. Centrale nucleare afectate care la randul lor afecteaza omul si multe altele in jurul lor pe zeci de chilometri. Lumea este in alerta,tot omul vrea sa-si salveze viata dar acei care cad ca prada sunt nenoriciti. Cum putem sa ne dam un raspuns,cum putem sa dam un raspuns??? Ne priveste sau nu ne priveste raspunsul pentru suferinta???
Privesc in jur,privesc in contextul indepartat si vad oameni care incearca sa traiasca fara Dumnezeu, lasandu-L undeva deoparte, omenirea crezand si crede ca Dumnezeu nu mai are nici un cuvant de spus pentru noi. Mergi pe strada poti sa citesti pe fetele oamenilor dezamagirea ce o au din cauza vieti pe care nu stiu sa o traiasca, crezand ca acea e viata pe care o traiesc ei; mergi in Biserici vezi pe fetele unor oameni dezamagirea ce o au pe Dumnezeu, dar din cauza ca nu Il inteleg pe El, si aceasi intrebare persista si sta undeva sus pe frontispiciu sa fie vazuta de toata lumea: DECE???
„Dece nu ne lasa sa ne bucuram? Am inpresia ca nu ne mai iubeste. Ce am facut de meritam numai suferinta? Dece El care este asa de sfant,corect,atotputernic si iubitor nu ne lasa si pe noi sa ne bucuram, dece atata boala? Dece atata necaz,dece imi da in suflet deznadejde de a crede ca El ne-a uitat,ma simnt de parca nu mai am valoare in ochi Lui. Dece se poarta asa cu copii Lui pentru care a suferit si a foast rastignit???” sunt doar cate din intrebarile unei personae, pe care mi lea pus si nu stiam ce sa spun,doar atat am putut sa fac de cat sa plang impreuna cu aceea persoana.
Daca spun ca Dumnezeu este suveran, e ca si cum as infige cutitul si mai adanc in rana si nu as rezolva nimica. La afirmatia ca Dumnezeu e suveran omul ar zice: asta inseamna ca Dumnezeu e brutal; noi am spune: e din cauza pacatului dar omul ar reprosa: numi pasa de asta eu vreau un Dumnezeu care sa nu ma lase sa sufar……. In vremea lui Isus ucenici Lui nu ar fi crezut ca El ar fi putut sa moara si chiar daca s-ar fi intamplat ar invia foate repede cu o glorei nemaivazuta. Acest om care a linisti valurile mari infuriate, care vindeca pe bolnavi, care scotea demoni din om si invia morti,cum un asemenea Om sa moara?? Totusi iata-L atarnand pe cruce. Si ma intreb de ce Dumnezeu Tatal a ingaduit ca Dumnezeu Fiul sa sufere asa de mult pe pamant? Oare nu a fost El un exemplu in toate pe acest pamant?? Bada , un exemplu mare. Nu condamn pe nimeni cand isi varsa offul din cauza suferintei si dezamagiri ce il apasa, pentru ca in suferinta foarte greu vedem lucruriile asa cum vrea Isus Cristos sa le vedem.
Ce inseamna toate aceste lucruri pentru mine si pentru tine?
Se spune ca intr-un lagar de concentrare erau cativa crestini,unul din crestini a fost condamnat la moarte prin spanzuratoare. In ziua aplicari acestei condamnari s-au adunat toti pentru a privi moartea acestuia,unu dintre detinuti a spus: sa vad unde este Dumnezeul lui acum,sa vad il sacapa? un alt crestin a raspun: este cu el,chiar in el,moare impreuna cu el.
Dragi mei, imi este foarte greu sa dau o afirmatie simpla ca “Dumnezeu este cu noi cand suferim” pentru ca astefel de afirmati le gasest la tot coltu dar asa e, Dumnezeu sufera impreuna cu noi,plange impreuna cu noi, ganditiva la Iov. “Cine nu vede in toate cestea dovada ca mana Domnului a facut asemenea lucruri? El tine in mana sufletul a tot ce traieste, sufletul oricarui trup omenesc… El are puterea si intelepciunea; El stapaneste pe cel ce rataceste sau rataceste pe alti. El ia robi pe sfetnici si tulbura mintea judecatorilor…. Vrei dar sa te certi cu El, pentru ca nu da socotela fiecaruia de faptele Lui???(Iov 12:9-10,16-17 ;33;13). Imi dores asa de mult ca acest articol sa fie o mangaiere pentru uni si o ridicare pentru alti.

Intre ciocan si nicovala


Am ales acest titlu pentru ca am observat acest lucru in viata mea si poate ca nu numai eu ma confront cu aceasta ci si alti.

Nu e foarte usor sa ocup acest loc, si cu aceasta ma confrunt zi de zi. Nu e o luna doar de cand observ acest lucru,sunt ani de cand constientizez ca aceasta mie pozitia intre ciocan si nicovala. Daca as fi doar in acel post dar primesc si lovituri si sunt asa de dureroase,ele au un efect,unele negative altele pozitive. Unle lovituri sunt ingaduite de Dumnezeu,altele nu cred ca ar vrea Dumnezeu sa mi le dea. Am un scop bine definit ca sunt intre ciocan si nicovala si anume: Modelatorul vrea sa ma faca un obiect frumos in mana Lui. Se intampla ca atunci cand mai primesc cate o lovitura sa-L intreb pe Modelator ca dece?aceasta,dece?vrea sa darame ceea ce cread ca e frumos, dar numai dupa aceea imi dau seama ca e frumos in ochi mei dar nu si in privirea Lui .
A sta intre ciocan si nicovala nu e chiar asa de simplu ( dragi mei sa nu credeti ca vreau sa-L descriu pe Dumnezeul meu ca pe cineva brutal,oo…nu). Gasesc de cuviinta ca un adevarat crestin ar trebui sa realizeze acest lucru,pentru ca noi suntem intr-o pregatire continua pe acest pamant;de pe pamant ne pregatim pentru vesnicie,uni 50 alti 60 de ani,alti mai putin, alti mai mult. Constat ca acei crestini care nu stiu acest lucru ,ei se plang mai tot timpul de viata aceasta de credinta si Il pun pe Dumnezeu cu semnul intrebari, daca El ar putea face totul.
Aceste zile,in care se spunea ca va veni Isus Cristos,nu ati simntit ca suntem undeva intre ciocan si nicovala??? Ce ai fi raspuns daca un om te-ar fi oprit pe strada si ti-ar pune cateva intrebari cu referire la acel eveniment??? Observati cum in fiecare zi, fie ca ne dam seama fie ca nu, suntem tot timpul bombardati,indoctrinati cu tot felu de lucruri, fie ca vrem fie ca nu ne dorim. Constatati voi ca in fiecare zi, noi trebuie sa fim pregatiti sa aparam credinta noastra. Pentru a apara credinta nu e doar treaba apologetilor ci si a crestinilor de rad,pentru ca noi suntem peste tot in schim un apologet e doar unu si nu e peste tot asa cum suntem noi crestini de rand peste tot. Eu cred ca fiecare crestin trebuie sa fie un apologet in miniatura,un apologet cu renume nu poate anticipa ,ce erezie va iesi in curand, pentru a organiza o conferinta imediat si sa apere credinta si adevarul in schimb noi putem sa intram in dialog cu cei de pe strada si sa le spunem adevarul. Scriptuta spune asa: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” Cu siguranta a-ti auzit ce se spunea pe la mass-media ca, va fi sfarsitul lumii,sa stiti ca acest lucru ne-a stricat imaginea pentru ca au spus, ca protestanti au scos asta. Au fost atatia oameni care au fost descurajati,debusolati,inspaimantati,alti si-au vandut lucruriile,au intrat in panica si in aceste lucruri se vede diferenta dintre cei care asteapta cu adevarat pe Domnul,oamenii s-au inspaimantat, ca ei au in subconstientul lor ca ceva se va intampla cu lumea aceasta si chiar cu sufletele lor, si in acesta e marea lor intrebare: ce se va intampla cu mie??? Pot sa zic ca imi era sufletul amarat pentru oamenii care nu au nici o nadejde,nici o speranta. Impreuna traim cei cu nadejde si cei fara nici o nadejde,dar suntem noi o nadejde pentru cel fara nadejde?cum ii ajutam,suntem gata sa oferim speranta, sa dau mai departe ceea ce am, adica pe Isus Cristos. Recunosc ca sunt asa de egoist in privinta asta. Chiar daca in fiecare zi suntem intre ciocan si nicovala,suntem gata sa fim o bucurie pentru cel care nu-L cunoaste pe Isus Cristos??? Ma rog ca in Romania sa se ridice o generatie de tineri care sa-L iubeasca pe Isus Cristos mai mult de cat pe oricine si de dragul lui Cristos sa stea in fiecare zi intre ciocan si nicovala,Domnul nostrum investeste in noi de pe acest paman pentru vesnicie.

Fiti binecuvantati

Adevarata spiritualitate

E sambata dimineata. Soarele e demult pe cer. Mi-am permis sa ma trezesc mai tarziu pentru ca e weekend ( dupa cum si ieri noapte mi-am permis sa merg la culcare mai tarziu din acelasi motiv) Am sarit din pat ca ars concentrand toata atentia asupra unui gand care batea la usa mintii mele. Nu doream cu nici un chip sa-l pierd pentru ca nu era prima oara cand cerea atentia mea. Era unul din acele ganduri care desi aduc odata cu ele o stare de incomfort isi revendica dreptul la suprematie in mintea ta datorita importantei lor. Incerca sa imi vorbeasca despre ceva ce am pierdut mai demult si argumenta ca timpul nu poate sa il readuca inapoi si ca ar fi cazul sa initiez o operatiune de cautare. Asta am si facut, perimetrul de perchezitie fiind toata casa. Am inceput cu locurile evidente, si treptat am inceput sa explorez cele mai inaccesibile locuri din casa (pe sub mese, pe sub paturi). Am incercat sa imi amintesc ultima utilizare a obiectului cu pricina dar in zadar acelasi  0 items founded . Am intrebat in stanga si in dreapta in speranta ca cineva detine vreo informatie  care ar usura procesul cautarii, dar aceeasi dezamagire. Am inceput sa ma indoiesc ca efortul sustinut ar fi meritoriu si ma ispitea un gand sa sistez aceasta operatiune. Nervos m-am consolat ca nu s-a pierdut din vina mea, ca am facut tot posibilul sa regasesc lucrul pierdut si daca cineva e responsabil pentru aceasta situatie atunci cu siguranta nu sunt eu acela.

Dar mai bine v-as spune care a fost marul discordiei, punctul ab initio. Era vorba despre Adevarata spiritualitate, o carte pe care mi-am cumparat-o recent si nu o terminasem de citit. Iata-ma asadar intr-o sambata dimineata cautand adevarata spiritualitate. Va suna familiar? (e o intrebare retorica) Bineinteles ca da! Putini cred ca se pot lauda in zilele noastre ca au parte de spiritualitatea dorita, la fel de putini pot nega faptul ca ar fi pierdut-o. Nu ma refer nicidecum la un aspect existential al mantuirii, a fi sau a nu fi mantuit, ci ma refer mai degraba la un aspect calitativ a avea satisfactie sau nu, o viata abundenta, din belsug sau una de indoieli si regrete. Cand a fost ultima oara cand citind Cuvantul ai simtit ca e mai dulce ca fagurul de miere. Sau cand i-ai rasfoit pagina dupa pagina cu sentimentul unui avar care la 5 dimineata sau la 12 noaptea nu-i deranjat ca alearga intr-un maraton continuu dupa bani? Cand te-ai rugat ultima oara simtind ca cerul e redus la tacere sa fii auzit tu ? Cand ai cantat simtind ca explodezi de bucurie? Sunt sigur ca intr-o oarecare masura intr-un trecut mai indepartat sau apropiat cu totii am experimentat coplesitorul har in diferitele lui aspecte. Dar cred ca timpul nu poate readuce aceste stari. Cred ca trebuie sa dam startul unui proces de cautare a adevaratei spiritualitati dupa care cu totii tanjim. Dumnezeu o poate aduce, El ne poate arata unde am pierdut-o si cum o putem redobandi. Doamne lumineaza-ne mintile, aprinde-ne inimile, improspateaza-ne memoria, planteaza dorinte, misca-ne intregile fiinte, pastoreste-ne sufletele, invioreaza-ne duhurile, ofera-ne adevarata spiritualitate. Amin!

Aroma fructului interzis


Doresc ca acest articol sa va vorbeasca. De mult timp am dorit sa scriu impotriva pacatului virtual;cei care ati mai citi unele din articolele mele publicate ati observat ca am facut o oarecare aluzie la acest pacat virtual. Cu aceasta ocazie doresc sa intru mult mai profund in acest titlu,pentru ca foarte multi tineri nu sunt educati in privinta pacatului virtual.,nici chiar eu nu am fost educat in acesta directie,de aceea fiti atenti la ceea ce alegeti sa priviti pentru ca nu stiti efectele devastatoare care vor veni peste viata fiecaruia care nu face “un legamant cu achi sai ”.
A stinge calculatorul si a lua in mana o carte reprezinta un inceput promitator. Si totusi crestinii care pun mana pe un best-seller obisnuit si citesc cate va capitol ar putea ajunge la concluzia ca este mai bine sa deschida din nou calculatorl pentru a naviga pe internet pentru ca totusi nu e asa de plictisitor si e o fantezie. Televiziunea mai impune cateva restricti,insa calculatorul cu internetul nu mai au nici o restrictie. Invesmantat in “mantia” libertati ,calculatorul pare sa nu aiba nici un fel de scrupule in fata limbajului obscen,a scenelor pornografice,ori in fata senzualului dement si de prost gust. Motivul pentru care sunt asa de multe site-uri pornografice este pentru a atrage atentia de la ceea ce este real si daca ar fi doar atat. Site-urile pornografice le gasesti la orice colt pe internet,o femeie dezbracata se afla la un clic distant de tine si de mine,culmea este ca pacatul are un mare potential comercial.
Sex,pornografie,violenta sau subiecte imorale,aceste teme pot fi discutate cu gust si cu principi morale. Dar problema este la mine si la tine,pentru ca atunci cand auzim cuvantul “sex” mintea nostra fuge la ceva senzual. Foarte greu gasesti azi un film in care sa nu existe “o scena” ce te poate duce cu gandul la senzual(pornografie). Pacatul virtual duce doar la o satisfactie superficial si niciodata la ceea ce iti da realitatea. Tu si cu mine si acei oameni care se numesc crestini si sunt,putem sa luam pozitie si sa aducem vindecarea acestui “pacat virtual”. Am ajuns la concluzia ca fiintele umane pot transforma ori ce placere intr-o perversiune pacatoasa. Astazi,mai mult ca oricand ,crestini trebuie sa invete cum sa deosebesca si sa aleaga intre bine si rau in ceea ce “privesc”,ochiul niciodata nu spune “destul”. Imginatia omului a data nastere la pornografie. Rezultatul imaginatiei,este ca noi insine construim si patrundem intr-o lume vasta de actiuni,emoti si experiente care se petrec nicaieri in alta parte de cat in mintea mea si a ta, chiar si lectura ne poate oferi o experienta pacatoasa la nivel de minte care ne stimuleaza imaginatia. Sa constatat faptul ca experianta virtuala poate fi mai placuta de cat cea reala,putem trai senzati extreme ,dar aceasta nu inseamna ca pot inlocui experientele reale. Descrierile pornografice,cu multa acuratete satisfac dorintele acunse a omului. “sa nu preacurvesti.Dar Eu va spun ca daca cineva se uita la o femeie sa o pofteasca ,a si preacurvit in inima lui”(matei 5:27,28). Nu avem voie sa nesocotim aceste avertismente solemne ale lui Isus Cristos,care ne spun ce avem de facut si ce se va intampla daca trecem peste ele. Ajung la concluzia ca imaginatia este o sursa principala a raului,o imagine procesata in mintea unui om care pe urma este pusa pe ecran poate sa ucida pe celalalt om. Un crestin nu trebuie sa se uite la ceva care lar duce la pacat virtual,un crestin trebuie “sa-si scoata ochi”din ceea ce citeste de la ceea ce se utita daca il face sa pacatuiasca. Asa ar fi normal,dar cum oameni nu mai vor lucruri normale se pune un semn mare de intrebare:incotro merge lumea cu tot cu crestini??? Pornografia e de secole dar,acum a ajuns sa fie folosita in reclame si este in principalul curent al imagini. Azi,sexul se cupara si acest lucru ii face pe oameni insensibili,imuni fata de sentimente,dragoste si compasiune. Pornografia amorteste simnturile,imaginatia si constiinta. Acei oameni care consuma pornografia zi de zi sunt din ce in ce ai insensibili la placerea obisnuita. Cel rau doreste sa faca din noi niste animale fara sentimente,fara constiinta si el aceasta urmareste ca omul sa nu mai aiba nici o scrupule. Dragi mei daca aceste lucruri ce le-am scos in evident dspre pacatul virtual nu ne fac sa luam atitudine impotriva acestuia,atunci e o problema grava de constiinta. Va rog firbinte sa va tineti departe de pacatul virtual este cel mai grav din cate sunt pe terra la ora actual,uitati-va:mii de violuri,fetele din ce in ce mai dezbracate,isi expun intimitatile in public fara nici o rusine. Oare acestea nu sunt niste semne ca ne asemanam cu Sodoma si Gomora,judecata sta sa inceapa. Isus Cristos poate elibera de rice pacat,El te poate ridica din pacat. Relatia cu Dumnezeu te poate scapa de vicii. Un proverb spune asa:” Spune-mi cu cine umbli,ca sa-ti spun ce om esti” . pe un crestin ar trebuie sa-l caracterizeze umblarea cu Dumnezeu zi de zi prin bucuri si necaz,caderi si ridicari.
Dumnezeu vrea ca sa nu gusti aroma fructului interzis,tu vrei acest lucru???

Dincolo de ceea ce se vede


E foste greu sa cunosti un om in profunzime. Eu as vrea sa cunosc uni oameni in profunzime,dar mi-am dat seama ca aceai oameni pe care vreau sa-i cunosc mult mai profund,nici chiar ei nu se cunosc pe ei insisi,nici chiar eu nu ma cunosc pe mine insumi destul de bine si asta imi da o nesiguranta in anumite conjucturi. Poate ca asa esti si tu,nu stiu dar ceea ce stiu e ca fosrte multi tineri in ziua de azi nu mai au timp pentru a reflecta asupra comportamentului si a gandurilor care definesc caracterul.
Un gand care nu e stapanit,peste timp va deveni fapta si o fapta defineste cine sunt si cine esti.De ce??pentru ca fapta defineste caracterul si caracterul nu se schimba peste noapte,trebuie foarte mult efort pentru a schimba o fapta din caracter. Caracter = suma tuturor lucrurilorpe care le facem.
Traim intr-o societate plina de ispite si de provocari,bune si rele,ambitioase si neinsemnate,suntem chiar asaltati de ceea ce ni se prezinta prin mass-media,de fluxul de informati pe care trebuie sa le asimilam,de oameni alaturi de care traim,si astfel suntem zilnic provocati sa luam decizii care inevitabil ne vor conduce spre un destin,ne vor influenta viata,pentru ca alegerile ne definesc viata. Dar cum vom putea sa luam cele mai bune decizii,cele mai intelepte,cum vom putea alege ce e mai bine??? In spatele decizilor,a unui destin pe care eu il vad,au stat atatea lucruri bune si rele. Imi doresc ca tinerii,generatia zilei de maine sa priveasca spre Esenta lucrurilor,sa descoperim dincolo de aparente,dincolo de ceea ce se vede,si sa traim o astfel o viata de biruinta,o viata frumoasa si sfanta pentru Dumnezeul noastru.
Suntem ceea ce suntem dincolo de ceea ce se vede,dincolo de aparente,dincolo de ceea ce pot alti sa vada. Poti sa fi omul cel mai linistit si nimeni sa nu-ti cunoasca gandurile si filozofiile de viata. O viata poti sa ascunzi ceea ce esti dincolo de ceea ce se vede,de infatisarea ta,DAR…Dumnezeu te cunoaste,pana in celemai mici amanunte. Doresc acum la sfarsit sa las o intrebare deschisa la care fiecre sa raspunda in dreptul lui:Dincolo de ceea ce se vede,pe cine reflect eu???