Vesti de la Crina

A trecut deja o luna de cand sunt la CRST.Si pot spune ca tot acest timp a fost o binecuvantare pentru mine.

Am inceput acest an scolar printr-o saptamana foarte grea.Si am obosit incercand sa ma acomodez cu noul stil de viata,sa cunosc persoanele alaturi de care am sa-mi petrec urmatorii 2 ani si sa invat sa ma supun unui set de reguli destul de mare (ceea ce nu am prea facut pana sa vin la scoala).Oricum, am trecut peste toate astea in saptamanile care au urmat.Am reusit sa ma obisnuiesc cu noul stil de viata,ceea ce la inceput mi se parea imposibil,am reusit deasemenea sa cunosc oamenii de aici,pe unii chiar am reusit sa.i cunosc prea bine,si binenteles am trecut si peste faza cu regulile(numai k nu am reusit sa le respect pe toate).

Totusi,scopul principal cu care am venit aici este sa invat.Si asta chiar reusesc sa fac.Am facut aproape 3 cursuri pana acum si toate au fost intr.o oarecare masura constructive pentru mine.In timp ce parcurgeam aceste cursuri mi-am dat seama de importanta studiilor facute inainte de a veni aici la scoala.Imi sunt de foarte mare ajutor.Si asta se datoreaza faptului ca in trecut au fost oameni cu initiativa care s-au ocupat de noi.

Pe langa teoria pe care am facut-o am mers si un weekend in practica. O zi ne-am ocupat de lucrarea cu copiii turci si in asta mi.a fost de ajutor experienta acumulata pana acum.Nu am reusit sa retin numele niciunui copil,fiindca erau nume turcesti,dar am petrecut mmomente frumoase alaturi de ei….am cantat(a fost prima data cand am cantat in turceste si f interesant),am invatat vesete,ne-am jucat,am facut puzzle-uri etc.

Apoi duminica am mers intr-un sat de turci musulmani si asta a fost ceva nou pentru mine.Cu toate ca eram tot in Romania m-am simtit pe "alta lume",asta pentru ca se vorbea limba turca si aveau obiceiuri foarte diferite de ale noastre.Ceea ce ma impresionat la acei oameni a fost deschiderea lor fata de noi.Cu toate ca eram doar 4 tineri,ei s-au dovedit a fi foarte primitori.Am vizitat 4 familii si in 3 dintre ele am reusit chiar sa ne rugam,binenteles adoptand stilul lor de inchinare.Cea mai ciudata mi s-a parut mancarea pe care am primit-o.Nici acum nu-mi dau seama ceea ce mi.a dat curaj sa o mananc.Ceea ce stiu e ca a fost cea mai fierbinte rugaciune pe care am facut-o vreodata inainte de masa.Si apoi am mancat.Ceea ce a fost,si este inca dificil pentru mine e faptul ca nu pot sta turceste,asa ca am fost nevoita sa stau in genunchi.Oricum a fost o mancare extraordinara si am considerat-o asa pana a doua zi cand mi-a fost rau de la ea.

Dumnezeu mi-a oferit si persoane cu care sa pot lucre,si mi-a dat ce a avut mai bun…asa cum face El intotdeauna.Am lucrat cu niste oameni deosebiti.Cred ca acesta era lucru de care ma temeam cel mai tare inainte de a pleca in practica si anume sa lucrez cu oameni cu care nu ma pot intelege.Dar Dumnezeu si-a aratat puterea si in asta,ceea ce m-a intarit foarte mult.



Motive de rugaciune:

-pentru putere de a sta in fata ispitelor care vin in fiecare zi

-pentru relatiile dintre mine si ceilati colegi(suntem atat de diferiti si uneori ne este foarte greu sa ne acceptam unii pe ceilalti)

-pentru practica pe care o facem…sa fim eficienti si sa-I dam voie Domnului sa lucreze prin noi



Motive de multumire

-pentru binecuvantarea pe care am primit-o pe plan financiar (am simtit mana Domnului in fiecare moment)

-pentru cresterea spirituala pe care o experimentez in fiecare zi si pentru faptul ca El este alaturi de mine chiar si atunci cand dorul de casa si de ceea ce am lasat in urma ma copleseste si imi da si oameni care sa fie alaturi de mine si care sa ma incurajeze.