Ce faci?

Ce faci?

     Martin Luther King spunea că “cea mai stăruitoare şi urgentă întrebare a vieţii este: ce faci tu pentru ceilalţi?”

Trăim într-o societate individualistă unde lipseşte cooperarea. De multe ori uităm că purtăm o răspundere şi pentru cel care este lângă noi. De aceea societatea are o nevoie continuă de oameni care să fie gata să aloce mai mult timp. Poate aţi auzit următoarea afirmaţie "Lucrurile pe care le obţinem în viaţă ne pot face un trai. Lucrurile pe care le dăruim, pot face o viaţă." Nu te uita în jos la cineva, decât dacă ai de gând să-l ajuţi.

      "Se spune că într-un sat trăiau doi fraţi, fiecare cu familia lui săracă. Unul dintre ei şi-a luat lumea în cap şi a plecat în căutarea unui loc în care să trudească cu spor şi să se întoarcă acasă cu o sumă bunicică de bani. După câţiva ani de absenţă, soţia celui plecat a aflat că omul ei a murit pe meleaguri străine. Ea s-a aşteptat ca măcar banii agonisiţi de el să-i fie trimişi, dar spre surprinderea tuturor, banii au sosit pe adresa fratelui celui mort. Împreuna cu banii, a sosit şi o scurtă notă: "Dragul meu frate, dă-i soţiei mele cât vrei tu, iar restul opreşte-ţi ţie". Omul acela era rău şi zgârcit şi n-a dat văduvei decât câţiva bănuţi, oprindu-şi aproape întreaga sumă pentru el şi familia lui. Fapta lui scandaloasă a revoltat toată comunitatea, dar ... ce era scris era scris. Văduva a simţit însş că trebuie să fie şi o altaă cale şi a cerut ca problema lor să fie rezolvată de rabinul cel bătrân. Zis şi făcut, s-au dus cu toţii la rabin. Baătrinul i-a privit cu blândeţe şi le-a zis: "Problema nu-i grea, dar trebuie mai întii să-mi promiteţi că veţi face întocmai cum vă voi spune, altfel n-are rost să-mi răcesc gura degeaba." Sigur de el, fratele hrăpareţ s-a grăbit să promită înaintea tuturor cş vor asculta întocmai. Atunci rabinul le-a cerut saă aducă fiecare partea pe care şi-au luat-o din moştenirea celui plecat. Când banii au fost aşezaţi iarăşi în două părti înaintea lui, rabinul a mai citit odată nota, adăugând şi un comentariu: "Dragul meu, dă-i soţiei mele cât vrei tu, iar restul opreşte-ţi ţie". Fratele dumitale ştia ce fel de om zgârcit şi rău eşti şi a ştiut şi cum vei face împărţeala. De aceea eu propun ca să facem întocmai cum a spus el: ce-ai vrut tu, să dăm acum femeii, iar restul, adică ce-i dăduseşi ei, să-ţi rămână ţie". Şi rabinul a luat suma mare de bani, a dat-o văduvei, iar pe cei câţiva bănuţi i-a dat celui lacom."

     Poverile celor din jurul nostru nu sunt însă întotdeauna de natură materială. Există necazuri care împovăreaza mai mult decât sărăcia. Fii gata să te apropii de cel singuratic şi să stai de vorbă cu cel nebăgat în seamă. Fii gata să suferi ruşinea celui care a căzut în păcat şi apropie-te de el ca să-l ridici.

Nu uita că cei ce trec prin "furtuni" au nevoie de braţele tale mângâietoare. În orice om există o frumuseţe strălucitoare. Mă repet poate n-ai prins ideea în ORICE OM exista o frumuseţe stralucitoare. Starea ta de spirit îi influenţează constant pe oamenii care vin în contact cu tine. Suntem fiinţe empatice şi ne molipsim imediat de la emoţiile celorlalţi. Acţiunile tale îi motivează pe cei din jurul tău în mod indirect. Nici măcar nu e nevoie să îi îndemni, doar să fii consecvent când faci acele lucruri. Şi dacă vrei să cunoști un om cu adevărat, privește cum îi tratează pe cei inferiori, nu pe cei egali cu el

      A face o diferenţă. La început pare atăt de descurajant. Se presupune că trebuie să ai un fel de influență, talente deosebite şi mult timp. De fapt, este nevoie doar de dorinţa de a face un singur lucru un pic mai bine. Mohandas Gandhi spunea: “Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume”

      Prin acest articol te îndemn să te întrebi "Ce faci deja pentru ceilalţi?"

Relaţiile dintre oameni

Ai oameni care te ajută?

Eşti o persoana care ajută?

    La un moment dat toată lumea se simte ca un străin. Dar tot ce trebuie să faci este să spui simplu "SALUT" pentru a face pe alţii să se simtă bine-veniţi. Suntem oameni şi interacţionăm între noi. Relaţiile dintre oameni sunt diferite şi complicate. Fiecare dintre noi avem relaţii diferite cu persoanele cu care interacţionăm şi asta pentru că fiecare persoană este privită altfel şi de la fiecare îţi doreşti altceva: relaţie de familie; prietenie strânsă; colegialitate; etc.

Jhon Maxwell spunea în felul următor despre relaţiile interumane:

• Cel mai nesemnificativ cuvânt : Eu.
• Cel mai important cuvânt : Noi.
• Cele mai importante doua cuvinte : Vă mulţumesc.
• Cele mai importante trei cuvinte: Totul este iertat.
• Cele mai importante patru cuvinte : Care este părerea dvs. ?
• Cele mai importante cinci cuvinte : Ai făcut o treabă bună.
• Cele mai importante şaşe cuvinte : Vreau să te înţeleg mai bine.

Citeam nu de mult despre următoarea povestioară:

       Se spune că în cadrul Jocurilor Olimpice Speciale, de la Seattle la linia de start s-au aliniat nouă handicapaţi fizic şi mental, pentru o cursă de 100 de metri. S-a dat startul şi cu toții au început să învârtă din răsputeri roţile cărucioarelor spre linia de sosire. Cu toţii, în afară de un băiat, al cărui carucior s-a oprit în bordură şi s-a răsturnat. A căzut şi a inceput să plângă. Ceilalţi opt i-au auzit plânsul. Au încetinit şi s-au oprit. Apoi s-au intors şi au luat-o înapoi, cu toţii. O fată cu un grav handicap mental s-a aplecat spre el și l-a sărutat spunându-i: “Așa că e mai bine acum?”. L-au ridicat. Apoi, ținându-se de mâini au pornit cu totii spre linia de sosire.

     Este oare neapărat nevoie să fim privaţi de sănătate pentru a ne da seama că oamenii sunt mai importanţi decât realizările noastre? Probabil că cel mai grav handicap de care suferim este subaprecierea fiinţei umane, egoismul cu care ne zbatem fiecare să fim invingători, să fim inaintea altora în cursa vieţii.

Nimeni nu e singur cu necazul lui, totdeauna mai există cineva care se gandeşte la el, care suferă la fel, care se bucură , şi aceasta ne da putere să înfruntăm mai bine provocarea care ne stă în faţă.

     Daca n-ai vrea decât să fii fericit, ar fi uşor; dar vrei să fii mai fericit decât alţii şi asta este aproape întodeauna greu, pentru că suntem încredinţaţi că ceilalţi sunt mai fericiţi decât sunt în realitate!

Ca şi concluzie trei lucruri pe care le-am auzit recent:

1. Relaţiile implică o muncă serioasă
2. Avem nevoie de oameni care să ne ajute să devenim “oameni”
3. Dumnezeu poate lucra perfect prin oameni imperfecţi

Ce vei face?

Hey grupule, vreau sa zic ceva :D

Si da, am ajuns in Italia, e cald asa dupa cum ma asteptam, nu muncesc prea mult, dupa cum nu ma asteptam dar vor veni si zile pline cu treburi multe. Pana atunci ma bucur de timpul liber pe care il am, incerc sa ma intalnesc vechea "gasca" si sa recapitulam ce s-a mai intamplat in ultimul an de cand nu ne-am vazut, incerc sa citesc cat mai mult si multe alte lucuri marunte pe care le pot face aici.
 Da, deja imi este dor de Ciumeghiu si de grupu nostru din Oradea, si nu numai. Si acuma chiar daca m-am obisnuit sa mai plec si sa fiu departe (fara suparare din partea celor din grup) cel mai dor mi-e de biserica din Ciumeghiu si cei de acolo.
 Am ajuns aici si vad ca nu am un loc al meu unde pot sluji, vad din nou bisericile mari in care te pierzi si unde fiecare e cu fiecare si nu unii cu altii, unde daca nu ai relatii se poate sa treci neobservat. Acuma nu vorbesc in special de mine, eu voi merge la biserica unde am facut un legamant in apa botezului, dar gustand din micile comunitati si din bisericile "pitice" unde toata lumea se roaga pentru toata lumea, toata lumea se cunoaste cu toata lumea, si unde te simti cu adevarat ca intr-o familie, privesc cu greu la bisericile mari, unde cei mai multi se uita la cantitate si nu de calitate. Binenteles nu spun ca asa e peste tot si ca bisericile mari au doar numar, dar cred ca avem destule exemple de biserici mari si cu reputatii care lasa de dorit.
Totusi ceea ce vreau sa spun este ca ar fi bine sa ne gandim la bisericile mici din care venim si pe care le vom frecventa, majoritatea dintre noi vara aceasta  fie ca suntem in vacanta sau in concediu, si sa apreciem aceste comunitati mici de la tara, care au vedere "ingusta" dar care au Cuvantul asa cum este el. Sa nu ducem lipsa celor 3-4 pastori care ne privesc din fata, nici a sutelor de instrumete care conduc momentele de lauda, ci mai degraba sa observam dragostea cu care se canta in bisericile mici, sa observam fratii si surorile mai in varsta, care desi nu au terminat conservatorul canta cu toata puterea lor. Sa observam cu cata putere se roaga si sa ne aducem aminte ca rugaciunile lor au fost cele care au dus la libertatea noastra religioasa, si daca avem astazi mega-bisericile de la orase se datoreaza genunchilor plecati in racoarea si intunericul beciurilor. Apreciatii si nu uitati sa le multumiti.
De altfel, salutari de la Roma, fiti binecuvantati!

Mini-vacanta cu o parte din grup

Sesiunea este o perioada destul de interesanta pentru noi studentii, cateodata poate fi foarte relaxanta si sa para a vacanta, dar se poate sa fie si stresanta. Cel putin pentru mine sesiunea aceasta este prima la care m-am stresat si dupa care tanjesc sa respir usurata, dormind, citind, iesind la plimbari(daca se poate nu in oras..ci la..tara...munte...campie...aer sa fie). Totusi cu tot stresul am decis sa organizam o iesire cu studentii grupului din oradea si bineinteles am fi vrut sa fim cat mai multi din grup dar in functie de posibilitati, timp, distanta, sau vacanta ni s-au alaturat si altii trei. Cred ca toti ceilalti sunt de acord sa spun ca ne-am bucurat de prezenta Anei, a lui Iosif si a lui Dani (in afara de Vali care e student aici dar il vedem mai rar, dar sa se stie ca ne bucuram si de prezenta lui), si speram ca in viitorul apropiat sa fim vizitati si de alte persoane din grup. Timpul petrecut impreuna ne-a facut sa ne simtim ca in vacanta, casa plina de oameni, randul de la baie, dormitul in paturi invers ne-a amintit de vechile vremuri cand eram copii.

Cu mandrie (mandrie buna) am ocupat un rand intreg la seara de tineret, am rezervat vreo 6 mese la McDonalds dupa care am luat cu asalt (la propriu) partiile de la Arieseni. Unii mai buni ca altii, ne-am rostogolit pe partii, ne-am udat bine bine, am inghetat ca la carte, unii mai norocosi au plecat si cu amintiri pentru cateva saptamani (norocosii au fost plini de vanatai); ne-am intors acasa care mai de care mai tacuti si pe jumatate adormiti, dar asa pe intuneric se vedea cu ochiu liber o satisfactie pe fetele noastre, satisfactie mai la vedere sau mai ascunsa, dar vreau sa cred ca era la fiecare.
Ce pot sa zic este ca sabatul nostru din plina sesiune a fost extraordinar!
Si vrem sa se stie ca asteptam in vizita tot grupul, dar nu deodata ci asa pe rand, pe rand nu promitem mare excursii si multa adrenalina, dar simplul fapt ca o sa fim inpreuna si ne vom bucura de perzenta fiecaruia, face mai mult decat adrenalina cu vanatai.
 Suntem imprastiati toti care incotro si cred ca uneori intalnirile cu vechile cunostinte, vechii prieteni cu care am copilarit, sau mai bine cu frati si surori din grupul care si asa cu greu se reuneste la evenimente de genul: nunti , botezuri, face toata osteneala de a trevarsa toata tara. Asa ca va asteptam cu drag sa ne intalnim acum cat inca mai putem.
 Multumim Ana, Iosif, Dani, pentru sacrificiul, oboseala si rabdarea cu care v-ati confruntat ca sa ne vizitati.