sâmbătă, 25 decembrie 2010

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat ...



Crăciunul este bineînțeles timpul de a sta acasă cu trupul si cu duhul cu intreaga fiinta. Se vorbește din ce în ce mai mult despre faptul că crăciunul este o sărbătoare pe care trebuie să o petreci în familie, cu prietenii, o sărbătoare a relațiilor. Dacă familia și prietenii lipsesc atunci tot farmecul sărbătorii s-a dus , apare un sentiment de goliciune acută, și automat crăciunul se transformă dintr-un prilej de bucurie intr-o sursă de tristețe,o stare de melancolie. Însă nu acesta este adevăratul scop al Crăciunului. Nu este ceva între noi și familia noastră sau între noi și alți oameni ci este ÎNTRE noi și DUMNEZEU. Este foarte posibil ca tristețea și deprimarea să iși facă apariția chiar în toiul sărbătorii inconjurat de cei dragi și în propria ta casă iar principala cauză a acestui dezastru sa fie lipsa părtășiei cu Dumnezeu. Motivația Crăciunului este dragostea lui Dumnezeu: Dumnezeu a iubit!!!
Acesta este enunțul care a precedat Crăciunul, declarația de dragoste rostită in mod repetat in ajunul de Crăciun ce se întinde de la creație la iesle. Dumnezeu a iubit și a dat. Acesta este Crăciunul iar scopul său este ca oricine crede să aibă viața veșnică. În ciuda falimentului ființei umane Dumnezeu a făcut un dar și nu l-a facut pentru a ne scoate ochii sau folosind terminologia biblică nu l-a făcut pentru a ne judeca ci l-a făcut pentru a ne salva. Crăciunul este o sarbatoare a relațiilor dintre oameni și Dumnezeu, relații rupte care au fost relegate inițiativa aparținînd Tatălui. Cum îți vei petrece acest Crăciun ? Ignorîndu-L ? Discutînd despre prunc ? Sau mulțumind Tatălui , in părtășie cu pruncul, călăuziți de Duhul în închinare?

 Grupul Din Neam in Neam va  ureaza sarbatori fericite