vineri, 27 mai 2011
Intre ciocan si nicovala
Am ales acest titlu pentru ca am observat acest lucru in viata mea si poate ca nu numai eu ma confront cu aceasta ci si alti.
Nu e foarte usor sa ocup acest loc, si cu aceasta ma confrunt zi de zi. Nu e o luna doar de cand observ acest lucru,sunt ani de cand constientizez ca aceasta mie pozitia intre ciocan si nicovala. Daca as fi doar in acel post dar primesc si lovituri si sunt asa de dureroase,ele au un efect,unele negative altele pozitive. Unle lovituri sunt ingaduite de Dumnezeu,altele nu cred ca ar vrea Dumnezeu sa mi le dea. Am un scop bine definit ca sunt intre ciocan si nicovala si anume: Modelatorul vrea sa ma faca un obiect frumos in mana Lui. Se intampla ca atunci cand mai primesc cate o lovitura sa-L intreb pe Modelator ca dece?aceasta,dece?vrea sa darame ceea ce cread ca e frumos, dar numai dupa aceea imi dau seama ca e frumos in ochi mei dar nu si in privirea Lui .
A sta intre ciocan si nicovala nu e chiar asa de simplu ( dragi mei sa nu credeti ca vreau sa-L descriu pe Dumnezeul meu ca pe cineva brutal,oo…nu). Gasesc de cuviinta ca un adevarat crestin ar trebui sa realizeze acest lucru,pentru ca noi suntem intr-o pregatire continua pe acest pamant;de pe pamant ne pregatim pentru vesnicie,uni 50 alti 60 de ani,alti mai putin, alti mai mult. Constat ca acei crestini care nu stiu acest lucru ,ei se plang mai tot timpul de viata aceasta de credinta si Il pun pe Dumnezeu cu semnul intrebari, daca El ar putea face totul.
Aceste zile,in care se spunea ca va veni Isus Cristos,nu ati simntit ca suntem undeva intre ciocan si nicovala??? Ce ai fi raspuns daca un om te-ar fi oprit pe strada si ti-ar pune cateva intrebari cu referire la acel eveniment??? Observati cum in fiecare zi, fie ca ne dam seama fie ca nu, suntem tot timpul bombardati,indoctrinati cu tot felu de lucruri, fie ca vrem fie ca nu ne dorim. Constatati voi ca in fiecare zi, noi trebuie sa fim pregatiti sa aparam credinta noastra. Pentru a apara credinta nu e doar treaba apologetilor ci si a crestinilor de rad,pentru ca noi suntem peste tot in schim un apologet e doar unu si nu e peste tot asa cum suntem noi crestini de rand peste tot. Eu cred ca fiecare crestin trebuie sa fie un apologet in miniatura,un apologet cu renume nu poate anticipa ,ce erezie va iesi in curand, pentru a organiza o conferinta imediat si sa apere credinta si adevarul in schimb noi putem sa intram in dialog cu cei de pe strada si sa le spunem adevarul. Scriptuta spune asa: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” Cu siguranta a-ti auzit ce se spunea pe la mass-media ca, va fi sfarsitul lumii,sa stiti ca acest lucru ne-a stricat imaginea pentru ca au spus, ca protestanti au scos asta. Au fost atatia oameni care au fost descurajati,debusolati,inspaimantati,alti si-au vandut lucruriile,au intrat in panica si in aceste lucruri se vede diferenta dintre cei care asteapta cu adevarat pe Domnul,oamenii s-au inspaimantat, ca ei au in subconstientul lor ca ceva se va intampla cu lumea aceasta si chiar cu sufletele lor, si in acesta e marea lor intrebare: ce se va intampla cu mie??? Pot sa zic ca imi era sufletul amarat pentru oamenii care nu au nici o nadejde,nici o speranta. Impreuna traim cei cu nadejde si cei fara nici o nadejde,dar suntem noi o nadejde pentru cel fara nadejde?cum ii ajutam,suntem gata sa oferim speranta, sa dau mai departe ceea ce am, adica pe Isus Cristos. Recunosc ca sunt asa de egoist in privinta asta. Chiar daca in fiecare zi suntem intre ciocan si nicovala,suntem gata sa fim o bucurie pentru cel care nu-L cunoaste pe Isus Cristos??? Ma rog ca in Romania sa se ridice o generatie de tineri care sa-L iubeasca pe Isus Cristos mai mult de cat pe oricine si de dragul lui Cristos sa stea in fiecare zi intre ciocan si nicovala,Domnul nostrum investeste in noi de pe acest paman pentru vesnicie.
Fiti binecuvantati
luni, 23 mai 2011
Adevarata spiritualitate
E sambata dimineata. Soarele e demult pe cer. Mi-am permis sa ma trezesc mai tarziu pentru ca e weekend ( dupa cum si ieri noapte mi-am permis sa merg la culcare mai tarziu din acelasi motiv) Am sarit din pat ca ars concentrand toata atentia asupra unui gand care batea la usa mintii mele. Nu doream cu nici un chip sa-l pierd pentru ca nu era prima oara cand cerea atentia mea. Era unul din acele ganduri care desi aduc odata cu ele o stare de incomfort isi revendica dreptul la suprematie in mintea ta datorita importantei lor. Incerca sa imi vorbeasca despre ceva ce am pierdut mai demult si argumenta ca timpul nu poate sa il readuca inapoi si ca ar fi cazul sa initiez o operatiune de cautare. Asta am si facut, perimetrul de perchezitie fiind toata casa. Am inceput cu locurile evidente, si treptat am inceput sa explorez cele mai inaccesibile locuri din casa (pe sub mese, pe sub paturi). Am incercat sa imi amintesc ultima utilizare a obiectului cu pricina dar in zadar acelasi 0 items founded . Am intrebat in stanga si in dreapta in speranta ca cineva detine vreo informatie care ar usura procesul cautarii, dar aceeasi dezamagire. Am inceput sa ma indoiesc ca efortul sustinut ar fi meritoriu si ma ispitea un gand sa sistez aceasta operatiune. Nervos m-am consolat ca nu s-a pierdut din vina mea, ca am facut tot posibilul sa regasesc lucrul pierdut si daca cineva e responsabil pentru aceasta situatie atunci cu siguranta nu sunt eu acela.
Dar mai bine v-as spune care a fost marul discordiei, punctul ab initio. Era vorba despre Adevarata spiritualitate, o carte pe care mi-am cumparat-o recent si nu o terminasem de citit. Iata-ma asadar intr-o sambata dimineata cautand adevarata spiritualitate. Va suna familiar? (e o intrebare retorica) Bineinteles ca da! Putini cred ca se pot lauda in zilele noastre ca au parte de spiritualitatea dorita, la fel de putini pot nega faptul ca ar fi pierdut-o. Nu ma refer nicidecum la un aspect existential al mantuirii, a fi sau a nu fi mantuit, ci ma refer mai degraba la un aspect calitativ a avea satisfactie sau nu, o viata abundenta, din belsug sau una de indoieli si regrete. Cand a fost ultima oara cand citind Cuvantul ai simtit ca e mai dulce ca fagurul de miere. Sau cand i-ai rasfoit pagina dupa pagina cu sentimentul unui avar care la 5 dimineata sau la 12 noaptea nu-i deranjat ca alearga intr-un maraton continuu dupa bani? Cand te-ai rugat ultima oara simtind ca cerul e redus la tacere sa fii auzit tu ? Cand ai cantat simtind ca explodezi de bucurie? Sunt sigur ca intr-o oarecare masura intr-un trecut mai indepartat sau apropiat cu totii am experimentat coplesitorul har in diferitele lui aspecte. Dar cred ca timpul nu poate readuce aceste stari. Cred ca trebuie sa dam startul unui proces de cautare a adevaratei spiritualitati dupa care cu totii tanjim. Dumnezeu o poate aduce, El ne poate arata unde am pierdut-o si cum o putem redobandi. Doamne lumineaza-ne mintile, aprinde-ne inimile, improspateaza-ne memoria, planteaza dorinte, misca-ne intregile fiinte, pastoreste-ne sufletele, invioreaza-ne duhurile, ofera-ne adevarata spiritualitate. Amin!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)