Cand povestea ti-o scrie Dumnezeu

Intrebari precum: “de ce?”, “de ce eu?”, “de ce acum?”, “de ce asa?”. Mi-au tot invadat mintea. De parca as fi fost un adevarat ateu.

  Oare nu as putea sa cred si atat? Nu inteleg de ce pun atatea intrebari...

M-am gandit mult la cum ar fi fost daca daca nu ar fi existat intrebarea „de ce?”

   Greu de explicat in cuvinte, practic se intelege cel mai bine. Asa ca mi-am hotarat un motto „cand povestea ti-o scrie Dumnezeu” Si acum ma uit pe filele din jurnal si vad ca undeva „de ce-ul” s-a rarit...

  Simplu pana aici nu? Un motto a rezolvat toata problema! Ceea ce inca nu am zis este ca motto-ul nu se rezuma la a fi scris pe hartie ci zi cu zi cere implinit. Cum? Lasandu-l pe Dumnezeu sa dirijeze intreaga viata. „Intreaga viata” poate ca suna cam general, dar cand zic intreaga viata ma refer pana in cele mai mici amanunte lasate in mana Lui Dumnezeu pentru totdeauna.

     Si atunci cand ceva e de neinteles si te intrebi „de ce?” raspunsul e simplu „Asa a vrut Dumnezeu”. Toate raspunsurile pe care noi ni le dam si pe care nici macar noi nu le credem dispar. Ce usurare... sa scapi de atatea „raspunsuri” care doar trag in jos in loc sa te ridice.

    Dar raspunsul acesta nu poate fi rezumat la  o simpla vorba, el cere crezut. –Sa crezi ca Dumnezeu, orice s-ar intampla nu-si va lasa neimplinite promisiunile; Sa crezi ca Dumnezeu vede TOTUL si nimic nu-i scapa de sub control; sa privesti la tot ce te inconjoara si sa vezi cata intelepciune, cata frumusete in fiecare lucru.

     Ai mai vrea sa iti scrii tu povestea?

Nimic nou poate pana acum ai mai citit astfel de lucruri de nX. Dar ele nu cer citite ci crezute! Si atunci cand valurile vuiesc...ce mai conteaza? Ai un Dumnezeu caruia NIMIC nu-i scapa de sub control. Am crezut cam tarziu acest adevar...E ceea ce regret cel mai mult...si lupta inca continua.

   Totul a inceput in vacanta  care parea sa fie una reusita, daca nu foarte...Totul mergea in ritmul sau normal pana cand o infectie mi-a invadat gatul. Dureri groaznice, nopti de chinuri zile de plans... Nu m-am rugat ca Dumnezeu sa-mi ia durerile ci sa am putere sa trec prin ele; si aici am invatat pretioasa lectie ca Dumnezeu nu schimba circumstantele ci acolo in durere iti reinoieste puterea  din nou si din nou si din nou! Si inca mai raman corigenta la aceasta lectie.

Apoi cand totul parea ca se termina si flutur steagul „victoriei” spitalul m-a chemat din nou de data aceasta cu o infectie la ureche; din nou dureri, nopti...zile... in sinea mea ziceam ca, daca voi trece biruitoare si peste aceasta chiar sunt nemaipomenita...

 Am revenit in Romania fara sa apuc sa-mi trag aerul bine primesc vestile pe care nu as fi vrut sa le aud vreodata. „Suntem trecatori” a fost concluzia...mai intai coleg de facultate apoi unchiul meu...a fost de-ajuns cat sa ma tranteasca la pamant.

  Sesiunea se apropia cu pasi repezi, psihicul nu mai avea nici o putere in a mai retine vreo informatie. Cu o foarte mare greutate am reusit cat de cat sa ma asez pe o linie de plutire, ca dupa sa ma duc la medicul stomatolog si sa-mi dea noua veste: infectieee! A doua zi eram deja pe locul de interventie chirurgicala; anestezii, bisturiuri, masti, sunete ciudate, senzatii ciudate...infectia a fost eliminata; dar durerile au venit fara ca macar sa le fac vreo invitatie la fel si examenele.

   Si acum...nu stiu ce mai urmeaza, dar stiu ca pana aici asa a hotarat Dumnezeu sa-mi scrie povestea. E o poveste perfecta in care nu m-a lipsit de puterea Lui. E o poveste care inca se scrie

   Poate ca nu e cea mai interesanta poveste pe care ai citit-o; dar e povestea mea...scrisa de Dumnezeu.

   Mai conteaza de ce se intampla anumite lucruri? Nu...pentru ca atunci „cand povestea ti-o scrie Dumnezeu” nu mai ai nevoie de explicatii, ci doar de credinta!

 BY Gi@nygrec 

ESTE UN MUNTE...

"Este un munte peste care trebuie sa trec"! Asa era un vers dintr-o melodie pe care o ascultam zilele acestea, si m-am intrebat imediat despre ce munte o fi vorba. Gandul m-a dus la "muntii" din viata mea, peste care ar trebui sa trec. Analizandu-ma bine am realizat cu groaza ca sunt o gramada de munti peste care trebuie sa trec in fiecare zi, iar eu de ceva timp ii tot inconjor. De ce? Ca doar eu eram destul de curajoasa de obicei, chiar si cand nu eram nu ma dadeam inapoi de la nici o intrecere, totusi am observat ca spiritul de competitie a disparut lasand loc unei comoditati extraordinare. Prefer sa incojor muntele si sa nu transpir trecand peste el, desi as termina mai repede si rezultatele ar fi total diferite. Am observat ca atunci cand treci peste un 'munte' l-ai trecut si gata, nu te mai intalnesti cu el. In schimb daca il inconjori o data, mai mult ca sigur, te mai intalnesti cu el. Nu sunt munti magici, dar foarte speciali. Si ii intalinim in fiecare zi a vietii noastre, doar ca de multe ori inchidem ochii sa nu-i vedem, pentru ca stim ca este greu si nu vrem sa riscam sau sa ne deranjam. Din fericire viata noastra nu e ca o campie, pe care s-o parcurgem usor, fara prea mult efort, ca pe o simpla plimbare. Spun din fericire, pentru ca atunci cand treversam un 'munte' avem si beneficii, beneficii pe care la 'campie' nu le avem. Cand traversam un munte, desi e greu, invatam cu siguranta ceva, ceva care ne va fi foarte util in viata. Invatam sa ne cumoastem mai bine pe noi insine, sa descoperim calitati de care nici nu eram constienti ca le avem. Este de asemenea un mod de ai cunoastem mai bine pe cei din jur, si de a ne crea o existenta cat mai placuta in comunitatea din care facem parte. Dar cel mai important este un mod de al cunoaste pe Dumnezeu, si de a ne apropia tot mai mult de El. Un mod de a ramane langa El mereu. Daca am indrazni sa traversam toti muntii din viata noastra am reusi sa avem o partasie neintrerupta cu Dumnezeu. Este greu sa treci peste munti, dar daca ceri ajutor de la Domnul, vei vedea cum la orice pas nesigur El va fi cu tine, te va sprijini si muntii iti vor parea mult mai usor de trecut. Care sunt acesti munti asa de greu de trecut? Fiecare isi are 'muntii' lui, dar multi munti sunt asemanatori. De examplu: problemele noastre de comportament, complexe de inferioritate sau superioritate, resentimente fata de anumite persone, ispite si pacate care mereu bat la inimile naostre, probleme ale viatii cu care toti ne confruntam la un momentdat in viata.

Toate acestea ne pot ridica sau cobora, ne pot apropia sau departa de Dumnezeu, ne pot robi sau elibera, ne pot aduce fericire sau tristete. Totul sta in felul de traversare a 'muntilor'. Ii inconjuram sau ii dominam?. Totul depinde de noi.

Eu personal am inceput sa-i treversez din nou, si am sa caut tot ajutorul de care am nevoie, si stiu ca am si voi avea experinte minunate. Imi pare rau doar de timpul pierdut si de muntii inconjurati pe degeaba.

Indemnul meu este urmatorul: CURAJ!! Traverseaza-ti 'muntii' din viata ta si experimenteaza emotiile si beneficiile de pe urma lor.

Domnul sa va binecuvinteze pe toti cu intelepciune si putere sa treceti orice munte din vietile voastre!

Eben-ezer

 
                    Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicînd: „Pînă aici Domnul ne-a ajutat.” 

Anul care a trecut a fost un an crucial in viata mea. Un an cu decizii importante, multe inceputuri, multe realizari, multe esecuri, dar a fost un an in care am avut posibilitatea sa accesez toată puterea din cer şi pe pămînt. Nu pot sa spun ca am facut-o dar realizarile m-au facut sa constientizez autenticitatea acestei puteri si esecurile mi-au aratat dependenta de aceasta putere. Da daca ar fi sa caut un fir rosu care strabate toate evenimentele marcante din acest an, acesta cred ca ar fi dependenta de EL. Fiecare esec, fiecare dezamagire, fiecare deziluzie, fiecare lipsa, fiecare durere,fiecare obstacol, fiecare incercare, toate au strigat la unison ESTI DEPENDENT.

Inca din primele zile ale anului 2010 mi-aduc aminte cum Grupul Din Neam in Neam a prins contur asta a fost o adevarata realizare. Un grup care uneste un mic numar de tineri dedicati lucrarii lui Dumnezeu cu teluri si obiective concrete si care am reusit prin harul Domnului sa ducem la bun sfarsit cateva proiecte mai firave dar nu lipsite de importanta. Apoi a fost o perioada de pregatire in Bucuresti, Constanta, Madrid, Zaragoza, care s-a incheiat in martie atunci am primit si diploma pentru absolvirea cursului de misiune Kairos.

La sfarsitul lunii aprilie am plecat in Italia pana in august unde am lucrat in constructii dar m-am si bucurat de partasia cu fratii de acolo relegand relatii cu unii cu care nu m-am mai vazut demult.

In august am organizat o tabara de tineret impreuna cu grupul Din Neam in Neam unde din nou am experimentat dependenta de El.

Octombrie a avut loc plecarea in Mongolia care dupa o multime de piedici tot datorita interventiei divine s-a realizat.

  Noiembrie - Decembrie din nou in Italia 
27 Decembrie impreuna cu Grupul Din Neam in Neam am organizat un concert evanghelistic cu tema Craciunul intre Mit si Adevar si desi nu a iesit asa cum ne asteptam a fost totusi un eveniment din care am invatat multe noi ca si grup dar si eu personal

Vreau sa multumesc prin aceasta scrisoare tuturor persoanelor care mi-au fost alaturi in acest an si nu au fost putine. Domnul sa va binecuvinteze pentru luptele in rugaciune pentru mine, pentru ajutorul financiar si pentru preocuparea pe care ati aratat-o fata de lucrarea ce o fac.


Motive de rugaciune


 
Laudă și multumire:

1. Pentru acest an care s-a scurs si in care l-am experimentat pe D-l chiar si in modul Lui mai dur de a lucra
   
2. Pentru oamenii care mi-au ramas alaturi in momentele dificile
   

Cereri:

• Pentru plecarea in Mongolia in toamna
  
• Pentru misiunile pe termen scurt din acest an (Rep. Moldova, posibil Serbia, Ucraina)
  

 
sam_soldan@yahoo.it

http://dinneaminneam.blogspot.com/

        

Teoria ca teoria dar tocmai ea ne omoara

Teoria ca teoria dar practica ne omoara.
In ultima perioada am avut ocazia sa aud aceasta zicala in repetate randuri tocmai de la scumpii nostrii oratori care ne slujesc de la amvoane. De obicei aceasta fraza isi ia zborul de pe buzele lor chiar in introducere. Dupa ce isi dreg vocea emitand cateva interjectii care sa sublinieze gravitatea si seriozitatea mesajului care urmeaza, ei lanseaza pe orbita tocmai aceasta afirmatie care este in totala contradictie cu restul mesajului indiferent de tema abordata. Urechile noastre in stare perfecta de functionare aud : Teoria ca teoria dar practica ne omoara si apoi pe o durata de timp cuprinsa intre 10- 40 de minute  ochii nostrii il vad in acelasi punct fix - amvonul, nefacand nimic altceva decat sa predea teorie! Te-ai astepta sa ia un stergar si un vas cu apa si sa inceapa sa spele picioarele membrilor, sau sa franga painea si sa imparta vinul,sau sa faca coleta sau orice alta activitate practica!! Dar in schimb iti transmite teoria care din spusele lui nu este la fel de necesara, primordiala,importanta cum e practica . Oare ce se ascunde in spatele acestui nonsens? Sa fie lipsa pregatirii predicatorului scuzata de faptul ca teoria e secundara si daca tot nu e atat de valoroasa ca practica merge si cu ceva mai putin pregatit? Sau sa fie un alt mod de a spune: Lucrarea desfasurata de mine azi, aici este mai putin importanta decat lucrarea facuta de voi in cursul saptamanii in viata crestina cotidiana? Sau sa fie doar o simpla afirmatie introductiva care sa aiba priza la public si nimic mai mult? As incerca un alt raspuns dar inainte  ca acesta sa fie propus as vrea sa efectuam o reorientare a privirilor dinspre taberele ei predicatorii si noi ascultatorii inspre tabara in care ne aflam cu totii: Trupul Lui Hristos.
                In ultima perioada de timp am ajuns sa constat cu tristete ca noi credinciosii am devenit devoratori de pragmatism Ne plac predicatorii practici, predicile practice, cartile si autorii practici, textele biblice practice pe scurt tot ce este practic. In antiteza acestui iubit de noi I LIKE avem un  respingator I DO NOT LIKE insotit de o alta lista : nu ne place teologia, nu ne plac cartile despre atributele lui Dumnezeu, nu ne plac carti despre trinitate, comentariile biblice nu sunt la mare cautare, nu ne plac predicile doctrinare, nu citim  scrierile parintilor bisericii, nu citim scrierile reformatorilor, nu citim toata biblia pentru ca noi suntem crestinii practici si colac peste pupaza suntem mandrii de asta!  De-as aplica eu teoria pe care o stiu deja spunem noi deseori. Cu tot respectul domnule 100% PRACTIC vreau sa te avertizez ca Biblia nu e doar o carte cu porunci si lucruri practice. In ea gasim proorocii, promisiuni, evenimente istorice, date, detalii, informatii , pe care Dumnezeu ti-le serveste pe tava spunandu-ti uneori un simplu ENJOY IT sau savureaza. Fii entuziasmat de modul meu de a lucra, bucura-te de aceasta stare de har in care ai intrat, bucura-te de identitatea pe care o ai in Mine, deschideti larg ochii mintii si ai inimii sa  sa explorezi adancimile harului oferit si ceea ce facem noi nu este nimic altceva decat sa fortam nota la maxim sa stoarcem din fiecare text cate o porunca sau cate ceva ce trebuie sa facem noi. De unde nu e nici Dumnezeu nu cere spune o alta zicala care se potriveste de minune in situatia discutata.
                 Tullian Tchividjian un scriitor si predicator american enunta in unul din mesajele sale urmatoarea formula care mi-a dat mult de gandit: IMPERATIV-INDICATIV= IMPOSIBIL. Noi nu putem niciodata sa ducem  viata practica cu care ne mandrim fara sa fim imbibati in indicativele bibliei indicative spre Hristos Dumnezu, Duhul Sfant , evanghelie, promisiuni identitatea noastra si toate celelalte. Nu putem aplica seminarii practice cu teme ca: relatii de prietenie cu persoane de sex opus, casnicia crestina, implicarea in lucrare, decizii majore in viata si asa mai departe, aruncand la spate indicativele crestine. Nu vreau sa promovez imaginea crestinului-soarec de biblioteca ce studiaza de dragul studiului ci vreau sa atac ignoranta care este permisa, promovata,apreciata in cercurile noastre de crestini. Domnul sa ne dea intelepciune sa sesizam lenea de a studia care se justifica printr-un pragmatism convenabil. Un pragmatism care ne hraneste ego-ul si ne ucide spiritul. Teoria ca teoria dar ea ne cam omoara. Poporul Meu piere din lipsă de cunostinta

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat ...

Crăciunul este bineînțeles timpul de a sta acasă cu trupul si cu duhul cu intreaga fiinta. Se vorbește din ce în ce mai mult despre faptul că crăciunul este o sărbătoare pe care trebuie să o petreci în familie, cu prietenii, o sărbătoare a relațiilor. Dacă familia și prietenii lipsesc atunci tot farmecul sărbătorii s-a dus , apare un sentiment de goliciune acută, și automat crăciunul se transformă dintr-un prilej de bucurie intr-o sursă de tristețe,o stare de melancolie. Însă nu acesta este adevăratul scop al Crăciunului. Nu este ceva între noi și familia noastră sau între noi și alți oameni ci este ÎNTRE noi și DUMNEZEU. Este foarte posibil ca tristețea și deprimarea să iși facă apariția chiar în toiul sărbătorii inconjurat de cei dragi și în propria ta casă iar principala cauză a acestui dezastru sa fie lipsa părtășiei cu Dumnezeu. Motivația Crăciunului este dragostea lui Dumnezeu: Dumnezeu a iubit!!!
Acesta este enunțul care a precedat Crăciunul, declarația de dragoste rostită in mod repetat in ajunul de Crăciun ce se întinde de la creație la iesle. Dumnezeu a iubit și a dat. Acesta este Crăciunul iar scopul său este ca oricine crede să aibă viața veșnică. În ciuda falimentului ființei umane Dumnezeu a făcut un dar și nu l-a facut pentru a ne scoate ochii sau folosind terminologia biblică nu l-a făcut pentru a ne judeca ci l-a făcut pentru a ne salva. Crăciunul este o sarbatoare a relațiilor dintre oameni și Dumnezeu, relații rupte care au fost relegate inițiativa aparținînd Tatălui. Cum îți vei petrece acest Crăciun ? Ignorîndu-L ? Discutînd despre prunc ? Sau mulțumind Tatălui , in părtășie cu pruncul, călăuziți de Duhul în închinare?
 Grupul Din Neam in Neam va  ureaza sarbatori fericite