Eben-ezer

 
                    Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicînd: „Pînă aici Domnul ne-a ajutat.” 

Anul care a trecut a fost un an crucial in viata mea. Un an cu decizii importante, multe inceputuri, multe realizari, multe esecuri, dar a fost un an in care am avut posibilitatea sa accesez toată puterea din cer şi pe pămînt. Nu pot sa spun ca am facut-o dar realizarile m-au facut sa constientizez autenticitatea acestei puteri si esecurile mi-au aratat dependenta de aceasta putere. Da daca ar fi sa caut un fir rosu care strabate toate evenimentele marcante din acest an, acesta cred ca ar fi dependenta de EL. Fiecare esec, fiecare dezamagire, fiecare deziluzie, fiecare lipsa, fiecare durere,fiecare obstacol, fiecare incercare, toate au strigat la unison ESTI DEPENDENT.

Inca din primele zile ale anului 2010 mi-aduc aminte cum Grupul Din Neam in Neam a prins contur asta a fost o adevarata realizare. Un grup care uneste un mic numar de tineri dedicati lucrarii lui Dumnezeu cu teluri si obiective concrete si care am reusit prin harul Domnului sa ducem la bun sfarsit cateva proiecte mai firave dar nu lipsite de importanta. Apoi a fost o perioada de pregatire in Bucuresti, Constanta, Madrid, Zaragoza, care s-a incheiat in martie atunci am primit si diploma pentru absolvirea cursului de misiune Kairos.

La sfarsitul lunii aprilie am plecat in Italia pana in august unde am lucrat in constructii dar m-am si bucurat de partasia cu fratii de acolo relegand relatii cu unii cu care nu m-am mai vazut demult.

In august am organizat o tabara de tineret impreuna cu grupul Din Neam in Neam unde din nou am experimentat dependenta de El.

Octombrie a avut loc plecarea in Mongolia care dupa o multime de piedici tot datorita interventiei divine s-a realizat.

  Noiembrie - Decembrie din nou in Italia 
27 Decembrie impreuna cu Grupul Din Neam in Neam am organizat un concert evanghelistic cu tema Craciunul intre Mit si Adevar si desi nu a iesit asa cum ne asteptam a fost totusi un eveniment din care am invatat multe noi ca si grup dar si eu personal

Vreau sa multumesc prin aceasta scrisoare tuturor persoanelor care mi-au fost alaturi in acest an si nu au fost putine. Domnul sa va binecuvinteze pentru luptele in rugaciune pentru mine, pentru ajutorul financiar si pentru preocuparea pe care ati aratat-o fata de lucrarea ce o fac.


Motive de rugaciune


 
Laudă și multumire:

1. Pentru acest an care s-a scurs si in care l-am experimentat pe D-l chiar si in modul Lui mai dur de a lucra
   
2. Pentru oamenii care mi-au ramas alaturi in momentele dificile
   

Cereri:

• Pentru plecarea in Mongolia in toamna
  
• Pentru misiunile pe termen scurt din acest an (Rep. Moldova, posibil Serbia, Ucraina)
  

 
sam_soldan@yahoo.it

http://dinneaminneam.blogspot.com/

        

Teoria ca teoria dar tocmai ea ne omoara

Teoria ca teoria dar practica ne omoara.
In ultima perioada am avut ocazia sa aud aceasta zicala in repetate randuri tocmai de la scumpii nostrii oratori care ne slujesc de la amvoane. De obicei aceasta fraza isi ia zborul de pe buzele lor chiar in introducere. Dupa ce isi dreg vocea emitand cateva interjectii care sa sublinieze gravitatea si seriozitatea mesajului care urmeaza, ei lanseaza pe orbita tocmai aceasta afirmatie care este in totala contradictie cu restul mesajului indiferent de tema abordata. Urechile noastre in stare perfecta de functionare aud : Teoria ca teoria dar practica ne omoara si apoi pe o durata de timp cuprinsa intre 10- 40 de minute  ochii nostrii il vad in acelasi punct fix - amvonul, nefacand nimic altceva decat sa predea teorie! Te-ai astepta sa ia un stergar si un vas cu apa si sa inceapa sa spele picioarele membrilor, sau sa franga painea si sa imparta vinul,sau sa faca coleta sau orice alta activitate practica!! Dar in schimb iti transmite teoria care din spusele lui nu este la fel de necesara, primordiala,importanta cum e practica . Oare ce se ascunde in spatele acestui nonsens? Sa fie lipsa pregatirii predicatorului scuzata de faptul ca teoria e secundara si daca tot nu e atat de valoroasa ca practica merge si cu ceva mai putin pregatit? Sau sa fie un alt mod de a spune: Lucrarea desfasurata de mine azi, aici este mai putin importanta decat lucrarea facuta de voi in cursul saptamanii in viata crestina cotidiana? Sau sa fie doar o simpla afirmatie introductiva care sa aiba priza la public si nimic mai mult? As incerca un alt raspuns dar inainte  ca acesta sa fie propus as vrea sa efectuam o reorientare a privirilor dinspre taberele ei predicatorii si noi ascultatorii inspre tabara in care ne aflam cu totii: Trupul Lui Hristos.
                In ultima perioada de timp am ajuns sa constat cu tristete ca noi credinciosii am devenit devoratori de pragmatism Ne plac predicatorii practici, predicile practice, cartile si autorii practici, textele biblice practice pe scurt tot ce este practic. In antiteza acestui iubit de noi I LIKE avem un  respingator I DO NOT LIKE insotit de o alta lista : nu ne place teologia, nu ne plac cartile despre atributele lui Dumnezeu, nu ne plac carti despre trinitate, comentariile biblice nu sunt la mare cautare, nu ne plac predicile doctrinare, nu citim  scrierile parintilor bisericii, nu citim scrierile reformatorilor, nu citim toata biblia pentru ca noi suntem crestinii practici si colac peste pupaza suntem mandrii de asta!  De-as aplica eu teoria pe care o stiu deja spunem noi deseori. Cu tot respectul domnule 100% PRACTIC vreau sa te avertizez ca Biblia nu e doar o carte cu porunci si lucruri practice. In ea gasim proorocii, promisiuni, evenimente istorice, date, detalii, informatii , pe care Dumnezeu ti-le serveste pe tava spunandu-ti uneori un simplu ENJOY IT sau savureaza. Fii entuziasmat de modul meu de a lucra, bucura-te de aceasta stare de har in care ai intrat, bucura-te de identitatea pe care o ai in Mine, deschideti larg ochii mintii si ai inimii sa  sa explorezi adancimile harului oferit si ceea ce facem noi nu este nimic altceva decat sa fortam nota la maxim sa stoarcem din fiecare text cate o porunca sau cate ceva ce trebuie sa facem noi. De unde nu e nici Dumnezeu nu cere spune o alta zicala care se potriveste de minune in situatia discutata.
                 Tullian Tchividjian un scriitor si predicator american enunta in unul din mesajele sale urmatoarea formula care mi-a dat mult de gandit: IMPERATIV-INDICATIV= IMPOSIBIL. Noi nu putem niciodata sa ducem  viata practica cu care ne mandrim fara sa fim imbibati in indicativele bibliei indicative spre Hristos Dumnezu, Duhul Sfant , evanghelie, promisiuni identitatea noastra si toate celelalte. Nu putem aplica seminarii practice cu teme ca: relatii de prietenie cu persoane de sex opus, casnicia crestina, implicarea in lucrare, decizii majore in viata si asa mai departe, aruncand la spate indicativele crestine. Nu vreau sa promovez imaginea crestinului-soarec de biblioteca ce studiaza de dragul studiului ci vreau sa atac ignoranta care este permisa, promovata,apreciata in cercurile noastre de crestini. Domnul sa ne dea intelepciune sa sesizam lenea de a studia care se justifica printr-un pragmatism convenabil. Un pragmatism care ne hraneste ego-ul si ne ucide spiritul. Teoria ca teoria dar ea ne cam omoara. Poporul Meu piere din lipsă de cunostinta

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat ...

Crăciunul este bineînțeles timpul de a sta acasă cu trupul si cu duhul cu intreaga fiinta. Se vorbește din ce în ce mai mult despre faptul că crăciunul este o sărbătoare pe care trebuie să o petreci în familie, cu prietenii, o sărbătoare a relațiilor. Dacă familia și prietenii lipsesc atunci tot farmecul sărbătorii s-a dus , apare un sentiment de goliciune acută, și automat crăciunul se transformă dintr-un prilej de bucurie intr-o sursă de tristețe,o stare de melancolie. Însă nu acesta este adevăratul scop al Crăciunului. Nu este ceva între noi și familia noastră sau între noi și alți oameni ci este ÎNTRE noi și DUMNEZEU. Este foarte posibil ca tristețea și deprimarea să iși facă apariția chiar în toiul sărbătorii inconjurat de cei dragi și în propria ta casă iar principala cauză a acestui dezastru sa fie lipsa părtășiei cu Dumnezeu. Motivația Crăciunului este dragostea lui Dumnezeu: Dumnezeu a iubit!!!
Acesta este enunțul care a precedat Crăciunul, declarația de dragoste rostită in mod repetat in ajunul de Crăciun ce se întinde de la creație la iesle. Dumnezeu a iubit și a dat. Acesta este Crăciunul iar scopul său este ca oricine crede să aibă viața veșnică. În ciuda falimentului ființei umane Dumnezeu a făcut un dar și nu l-a facut pentru a ne scoate ochii sau folosind terminologia biblică nu l-a făcut pentru a ne judeca ci l-a făcut pentru a ne salva. Crăciunul este o sarbatoare a relațiilor dintre oameni și Dumnezeu, relații rupte care au fost relegate inițiativa aparținînd Tatălui. Cum îți vei petrece acest Crăciun ? Ignorîndu-L ? Discutînd despre prunc ? Sau mulțumind Tatălui , in părtășie cu pruncul, călăuziți de Duhul în închinare?
 Grupul Din Neam in Neam va  ureaza sarbatori fericite 

Vesti de la Adriana

Sunt deja cateva luni (4 mai exact) de cand sunt aici la Pitesti si pot sa va marturisesc ca inca nici acum nu sunt in totalitate obisnuita cu modul de viata ,dar mai ales cu stilul in care vorbesc ei.;)) Unora dintre voi poate li se pare amuzant deoarece o spun de parca as fi in alta tara dar nu e chiar asa.Chiar ma gandeam zilele acestea ,ca atunci cand inca eram acasa imi spunea cineva din grupul”Din neam in neam” ca “e grele sa vorbeste romaneste” si am ajuns la vorba acelei persoane.Folosesc cuvinte precum “talica” ,“teci”, “strampi”….in fine nu asta conteaza asa de mult.

Stiu ca sunteti mai interesati de experienta mea, mica care am acumulat-o pana acum in viata de casnicie pe care tind sa cred si chiar cred ca a fost randuita de Dumnezeu.Ceea ce pot sa va zic este faptul ca primele 2 luni mi-a fost un pic de teama cand ma gandeam ca trebuie sa imi iau angajamentul la multe lucruri , care sunt mai serioase decat le traisem pana atunci. Cu toate acestea am reusit sa invat acele lucruri si sa inving teama pe care o aveam la vremea respectiva.Acest lucru se datoreaza faptului ca incercarile nu au intarziat sa apara si acestea m-au intarit si mi-au dat putere sa merg mai departe.Ce traiesc eu acum si pasul pe care l-am facut deja inaintea celor mai multi dintre voi m-a facut sa vad lucrurile altfel,defapt sa ma apropii mai mult de Dumnezeu.

Nu vreau sa va ganditi ca e chiar asa de greu sa ai grija de sotul tau sau de sotia ta, atata timp cat cel/cea de langa tine este alaturi de tine in toate(excuzand faptul ca inca nu am copii si aici nu va pot spune nimicJ).Sincera sa fiu imi place sentimentul pe care il traiesc stiind ca Dumnezeu a randuit pe cineva langa mine,care stiu ca e dispus sa ma ajute cand am nevoie,care sa aiba grija de mine si mai ales care sa ma iubeasca.Am inceput deja sa ma obisnuiesc cu rolul de sotie si mai ales cu noul servici ;)).

Motive de rugaciune:

-pentru ca Domnul sa ne intareasca casnicia

-pentru rezolvarea unor probleme pe care le avem

-pentru ca Domnul sa imi pastreze noul servici

Multumire:

-pentru binecuvantarile pe care le-am primit in fiecare zi din mana Lui;

-pentru ca m-a ajutat sa trec peste unele incercari.

Salutari si multe binecuvantari la toti!

Sergiu si Adriana