Vesti de la Crina

A trecut deja o luna de cand sunt la CRST.Si pot spune ca tot acest timp a fost o binecuvantare pentru mine.

Am inceput acest an scolar printr-o saptamana foarte grea.Si am obosit incercand sa ma acomodez cu noul stil de viata,sa cunosc persoanele alaturi de care am sa-mi petrec urmatorii 2 ani si sa invat sa ma supun unui set de reguli destul de mare (ceea ce nu am prea facut pana sa vin la scoala).Oricum, am trecut peste toate astea in saptamanile care au urmat.Am reusit sa ma obisnuiesc cu noul stil de viata,ceea ce la inceput mi se parea imposibil,am reusit deasemenea sa cunosc oamenii de aici,pe unii chiar am reusit sa.i cunosc prea bine,si binenteles am trecut si peste faza cu regulile(numai k nu am reusit sa le respect pe toate).

Totusi,scopul principal cu care am venit aici este sa invat.Si asta chiar reusesc sa fac.Am facut aproape 3 cursuri pana acum si toate au fost intr.o oarecare masura constructive pentru mine.In timp ce parcurgeam aceste cursuri mi-am dat seama de importanta studiilor facute inainte de a veni aici la scoala.Imi sunt de foarte mare ajutor.Si asta se datoreaza faptului ca in trecut au fost oameni cu initiativa care s-au ocupat de noi.

Pe langa teoria pe care am facut-o am mers si un weekend in practica. O zi ne-am ocupat de lucrarea cu copiii turci si in asta mi.a fost de ajutor experienta acumulata pana acum.Nu am reusit sa retin numele niciunui copil,fiindca erau nume turcesti,dar am petrecut mmomente frumoase alaturi de ei….am cantat(a fost prima data cand am cantat in turceste si f interesant),am invatat vesete,ne-am jucat,am facut puzzle-uri etc.

Apoi duminica am mers intr-un sat de turci musulmani si asta a fost ceva nou pentru mine.Cu toate ca eram tot in Romania m-am simtit pe "alta lume",asta pentru ca se vorbea limba turca si aveau obiceiuri foarte diferite de ale noastre.Ceea ce ma impresionat la acei oameni a fost deschiderea lor fata de noi.Cu toate ca eram doar 4 tineri,ei s-au dovedit a fi foarte primitori.Am vizitat 4 familii si in 3 dintre ele am reusit chiar sa ne rugam,binenteles adoptand stilul lor de inchinare.Cea mai ciudata mi s-a parut mancarea pe care am primit-o.Nici acum nu-mi dau seama ceea ce mi.a dat curaj sa o mananc.Ceea ce stiu e ca a fost cea mai fierbinte rugaciune pe care am facut-o vreodata inainte de masa.Si apoi am mancat.Ceea ce a fost,si este inca dificil pentru mine e faptul ca nu pot sta turceste,asa ca am fost nevoita sa stau in genunchi.Oricum a fost o mancare extraordinara si am considerat-o asa pana a doua zi cand mi-a fost rau de la ea.

Dumnezeu mi-a oferit si persoane cu care sa pot lucre,si mi-a dat ce a avut mai bun…asa cum face El intotdeauna.Am lucrat cu niste oameni deosebiti.Cred ca acesta era lucru de care ma temeam cel mai tare inainte de a pleca in practica si anume sa lucrez cu oameni cu care nu ma pot intelege.Dar Dumnezeu si-a aratat puterea si in asta,ceea ce m-a intarit foarte mult.



Motive de rugaciune:

-pentru putere de a sta in fata ispitelor care vin in fiecare zi

-pentru relatiile dintre mine si ceilati colegi(suntem atat de diferiti si uneori ne este foarte greu sa ne acceptam unii pe ceilalti)

-pentru practica pe care o facem…sa fim eficienti si sa-I dam voie Domnului sa lucreze prin noi



Motive de multumire

-pentru binecuvantarea pe care am primit-o pe plan financiar (am simtit mana Domnului in fiecare moment)

-pentru cresterea spirituala pe care o experimentez in fiecare zi si pentru faptul ca El este alaturi de mine chiar si atunci cand dorul de casa si de ceea ce am lasat in urma ma copleseste si imi da si oameni care sa fie alaturi de mine si care sa ma incurajeze.

Tabara -Din neam in neam-

Dupa o perioada de tacere venim cu vesti noi despre grupul Din neam in neam. Nu am incetat sa mai existam, doar ca foarte preocupati fiind de unele evenimente ( examene de admitere, nunti, vacante, tabara) am omis sa va mai tinem la curent cu noutatile de prin zona. Voi rupe tacerea prin acest articol despre tabara pe care am avut-o si sper ca acesta sa fie urmat de altele. Dupa o perioada de stres si framantari aceasta a avut loc si a fost peste asteptarile multora. A fost atat un timp de relaxare cat si de revitalizare spirituala. Marti si miercuri avandu-i alaturi de noi pe Dany si Simona Piu care ne-au ajutat sa gustam putin din vastul domeniu al misiunii transculturale

Joi vineri si sambata fratele Robert Kramer de la scoala de misiune Pacea ne-a impartasit cateva lucruri elementare pentru viata crestina

Au fost si momente distractive dupa cum va spuneam:

Sambata ne-am intors cu cateva sute de ani in timp experimentand mersul cu mocanita si explorand una dintre cele mai fascinante manastiri din Bucovina

... Si multe alte activitati si poze. Daca s-ar povesti toate ce s-au intamplat si s-ar uploada toate photo nu as avea suficient spatiu pe blog. D-l sa fie slavit pt aceasta tabara.

Noi experiente

Dupa cum zice vechea zicala ,,calatorului ii sta bine cu calatoria" imediat dupa experienta din Spania am decis sa imi fac bagajul si sa pornesc spre Italia. Daca la prima vedere ar parea ca a fost o decizie oportunista, personal am luat-o ca un raspuns al unor rugaciuni pentru un job de vara si ii sunt multumitor Lui Dumnezeu pentru raspuns.

Am reusit sa trec cu bine de perioada de acomodare si acum toate lucrurile au intrat in fagasul normal.

La biserica am avut parte de o primire buna din partea fratilor care au fost bucurosi sa ma revada dupa o perioada mai lunga de timp.

Implicarea pe plan spiritual deocamdata a avut loc doar in biserica desi pe viitor sper din toata inima sa fie si in domeniul evanghelizarii. Biserica pe care o frecventez aici este implicata intr-un proiect de evanghelizare a romanilor de aici dar abia duminica viitoare este prima zi dedicata pt asa ceva si cu ajutorul D-lui ma voi implica si eu.

Motive de rugaciune

Laudă și multumire:

1. Pentru acest loc de munca.

2. Pentru modul in care a creat situatii si circumstante pentru a-mi modela caracterul si a mă pregăti pentru lucrarea la care m-a chemat.

3. Pentru biserica de aici care este pentru mine ca o oaza intr-un desert.

Cereri:

© Pentru călăuzire în vederea inceperii unei lucrări pe termen lung

© Pentru misiunea pe termen scurt din toamna

© Pentru intelepciune in gestionarea timpului intr-un mod cat mai corespunzator.

Sam_soldan@yahoo.it

„Lasati copilasii sa vina la Mine...”

Pe data de 15 aprilie am împlinit trei luni de când Dumnezeu m-a chemat aici, în Moldova... Au fost trei luni de multe binecuvântări, încercări, urcuşuri, coborâşuri, bucurii, durere, suferinţă, încurajări, descurajări, provocări şi răspunsuri la rugăciune. În tot ce am experimentat în aceste trei luni, cel mai important a fost că L-am ştiut pe Dumnezeu alături de mine şi că nu am fost singură în toate luptele mele spirituale.
V-am cerut în scrisorile anterioare să vă rugaţi pentru noi ca echipă, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă , să ne arate clar unde să facem voluntariat. Am fost foarte tulburaţi şi descurajaţi în perioada când nu ştiam ce să facem, unde să mergem. Aici în Chişinău,şi în satele din jur , sunt foarte multe locuri unde ar fi fost nevoie de noi, unde am fi putut ajuta, ceea ce a făcut să fie şi mai greu să alegem un loc unde să lucrăm.Tocmai de aceea am avut nevoie de rugăciunile dumneavoastra.
Vă mulţumesc foarte mult tuturor celor ce v-aţi rugat .Dumnezeu a răspuns rugăciunilor şi ne-a condus paşii într-un mod care ne-a uimit pe toţi cei din echipă, demonstrându-ne încă o dată că aceasta este lucrarea Lui, nu a noastră, şi nu rezolvăm nimic dacă ne îngrijorăm, sau ne tulburăm, pentru că El răspunde oricum la momentul potrivit. Avem un Dumnezeu tare minunat! Mă simt onorată că este şi Dumnezeul meu, şi eu sunt copilul Lui.
El ne-a deschis uşa larg la internatul numărul 2, de aici din Chişinău, unde vin zilnic 430 de copii. Copii care pleacă în fiecare zi acasă după ce termină şcoala, copii care pleacă la fiecare sfarşit de săptămână şi copii care rămân tot timpul în internat, pentru că nu au efectiv pe nimeni la cine să plece. Cred că unul dintre cele mai dureroase momente pentru aceşti copii este atunci când îi văd pe ceilalţi plecând pe poartă…
La acest internat noi ne ocupăm doar de o clasă, în special a 4-a şi când mai este timp, şi de câţiva copii din clasa a-1-a. Îi ajutăm la teme, cântăm, discutăm, ne rugăm, facem diferite activitaţi şi apoi ne jucăm cu ei -asta le place cel mai mult, bineinţeles.
În prima noastră zi de voluntariat, copiii au avut de făcut o temă la compunere despre: ”mama, cea mai scumpa fiinţă de pe pământ...”.Mai jos aş vrea să vă transcriu ceea ce au scris trei dintre copiii cu care lucrez eu, în compunerile lor:

V.- o feiţă de 11 ani, care merge acasă la fiecare sfarşit de săptămână.
“Mama mea e cea mai blândă floare. Eu o iubesc foarte mult că mă îngrijeşte. Nu am văzut nici o mamă ca a mea. Ea mă ajută la rău şi la bine. Mamă, tu eşti cea mai bună fiinţă de pe pământ. Mama este blândă la faţa, obrajii roşii ca bujorii. Şi numele ei este foarte frumos: Nadejda.”

M- un baiat care mi-a mărturisit: “Eu nu ştiu cum arată mama mea, pentru că ultima oară când am văzut-o aveam trei ani, cum să ţin minte?”-acum are 11 ani. El nu merge niciodată acasă.
“Eu aş dori ca mama mea să fie aşa ca toate mamele.Mi-aş dori să se întoarcă înapoi. Pe mama nu poţi să o compari cu orice fiinţă. Nici o fiinţă nu-i mai frumoasă ca ea. Mamă, eşti ca un ghiocel de fină şi albă la faţă. Nici o mamă nu-i ca tine.”

I.- un alt baieţel de 11 ani, care nu avăzut-o niciodată pe mama lui:
“Mama mea este cea mai frumoasă fiinţă de pe lume. Eu sunt copilul tău. Eu vreau să te vad tare mult. Eu sunt copilul tău care l-ai crescut. Eu vreau să fie mama mea aşa: bună, frumoasă, harnică...”

Cred că nu mai e nevoie de vreo explicaţie. Pentru mine a fost foarte dureros să aud poveştile lor, am fost copleşită când am văzut ce au scris despre cum ar dori să fie mama lor. Este trist, dar, în acelaşi timp, tare mă bucur că sunt aici, lângă ei şi că Dumnezeu a îngăduit să îi cunosc. Aş vrea mult ca eu să fiu o unealtă adevărată în mâna lui Dumnezeu, de care să se folosească pentru a le arăta acestor copii că, daca nu este o mamă care să le arate dragostea, este Cineva care îi iubeşte atât de mult, încât a şi murit pentru ei. Pentru mine este o plăcere să petrec timpul cu aceşti copii, să cânt, să mă rog, să mă joc cu ei. Dar vă cer să vă rugaţi în continuare ca Dumnezeu să îmi dea mai multă energie, răbdare, înţelepciune, să ştiu cum să îi apropii de D-zeu tot mai mult.

De asemenea, o dată pe săptămână am ales să merg la o casă de tranzit pentru fete( “Grace House”). Aici sunt opt fete între 16-20 de ani. Majoritatea dintre ele Îl cunosc într-un mod personal pe Dumnezeu, frecventează şi sunt implicate în unele biserici din oraş. Aici noi facem cursuri de engleză, chitară şi avem diferite discuţii cu ele; cântăm, şi ne rugăm.
Vă rog în mod deosebit să vă rugaţi pentru Lenuţa, o fată de 18 ani, care de un an de zile are dureri îngrozitoare de cap, şi în urma multor consultaţii, doctorii nu au reuşit să diagnosticheze problema ei. Zi de zi ea se luptă cu durerile ei de cap, care devin din ce in ce mai de nesuportat şi care au dus chiar si la pierderea memoriei. Ultima oară când am fost la ea, a venit foarte bucuroasă la mine şi mi-a spus: ” Magda, mulţumesc că te-ai rugat pentru mine, am 5 zile de când nu m-a mai durut capul, nu îmi vine să cred, parcă acum am în sfârşit chef de viaţă…!”Dar zilele astea, din păcate, durerile au reapărut şi ne-a cerut tuturor să ne rugăm pentru ea. Aşa că vă rog să o adăugaţi şi pe ea în lista voastră de rugăciune.
Asta este în mare,ceea ce facem noi acum. Ne bucurăm că Dumnezeu ne-a trimis în acest loc, unde putem să fim o mărturie adevărată.

Motive de rugăciune:

-vrem ca aceşti copii, cu care lucrăm să Îl vadă clar pe Dumnezeu în viaţa noastră;
-vrem să găsim un alt apartament, deoarece cel in care am locuit până acum s-a vândut;
-sănătatea mea fizică şi emoţională;
-vreau să învăţ mai repede limba rusă;

Domnul să vă răsplătească, dragi fraţi şi surori, pentru tot timpul pe care îl puneţi deoparte pentru a vă ruga pentru lucrarea de aici, de la internat şi de la casa de fete.

Cu drag, în Hristos,
Magda Clopoţel
Mă puteţi contacta la:
strada Hajdeu,nr.48; ap.3; Chişinău
concret_galati@yahoo.com
0037369901940
Contul bancar al Fundaţiei Cuvântul Întrupat este RO28RNCB0141032869370001 deschis la BCR Sucursala Galaţi (specificaţi: pentru Magdalena Clopotel )

Impresii España

Timpul şederii mele în Spania s-a sfîrşit. Încă îmi amintesc prima zi cînd am păşit ţanţos în aeroport și în timp ce împreună cu echipa căutam locul de unde sa ne ridicăm bagajele am zărit pe o bancă doua persoane foarte cunoscute în cercurile evanghelice și nu m'am putut abţine sa nu merg și "să mă bag în seama". Am schimbat câteva vorbe cu ei, se întorceau în țară după o perioada de slujire în bisericile româneşti din spania. Unul dintre ei mai glumeț mi'a zis condoleanțe când a auzit ca voi sta 2 luni în Spania. Asta m'a pus pe gînduri. Mintea a început sa zboare gandindu-mă la ce ar fi mai rău. Dar acum la sfârșitul acestui timp îmi dau seama ca acele condoleanțe nu s-au adeverit și D-l m-a binecuvântat cu un timp bun în Spania. În afara de multele informaţii pe care le-am primit la cursuri au fost multe alte lucruri practice pe care le-am învațat în acest timp. Vreau sa împărtăşesc câteva dintre ele cu voi .

Am învațat că sunt unii oameni care stau în apă până la gât pentru a mă tine pe mine deasupra. Și chiar dacă eu sunt cel care primesc aprecieri de multe ori , adevăratul sacrificiu se depune în spatele cortinei. Dumnezeu mi-a deschis ochii sa vad oameni pe care de-a lungul vieţii mele i-a folosit sa mă formeze, sa ma încurajeze, și să mă susţină. Poate în timp ce citeşti aceste rînduri te regăseşti într-una din categorii, D-l să te binecuvinteze și să iți răsplătească.

Am învățat că deși bisericile din diaspora sunt des criticate, și considerate biserici consumatoare, formate din membrii pasivi, Dumnezeu în planul lui suveran se folosește e ei fără sa se împiedice de preconcepţiile noastre. Am văzut oameni dedicaţi care îl slujeau pe Domnul acolo unde El i-a aşezat.

Am învațat ca războiul spiritual nu cunoaste graniţe geografice și poţi sa îl simţi în ororile și intensităţile lui chiar și în Spania.
Am învățat multe lucruri dar cel mai important și care are legătură cu toate celelalte este depența de D-l. Va mulțumesc tuturor care ma-ți susținut și anticipat celor care o veţi face pe viitor. Și mulțumesc Celei mai importante persoane care mereu mi-a fost alaturi și îmi va mai fi Domnul secerișului.

G@m@li3l

P.S. (Sorry k nu sunt poze au sa apara maine dak le primesc de la colegi;)