Pe data de 15 aprilie am împlinit trei luni de când Dumnezeu m-a chemat aici, în Moldova... Au fost trei luni de multe binecuvântări, încercări, urcuşuri, coborâşuri, bucurii, durere, suferinţă, încurajări, descurajări, provocări şi răspunsuri la rugăciune. În tot ce am experimentat în aceste trei luni, cel mai important a fost că L-am ştiut pe Dumnezeu alături de mine şi că nu am fost singură în toate luptele mele spirituale.
V-am cerut în scrisorile anterioare să vă rugaţi pentru noi ca echipă, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă , să ne arate clar unde să facem voluntariat. Am fost foarte tulburaţi şi descurajaţi în perioada când nu ştiam ce să facem, unde să mergem. Aici în Chişinău,şi în satele din jur , sunt foarte multe locuri unde ar fi fost nevoie de noi, unde am fi putut ajuta, ceea ce a făcut să fie şi mai greu să alegem un loc unde să lucrăm.Tocmai de aceea am avut nevoie de rugăciunile dumneavoastra.
Vă mulţumesc foarte mult tuturor celor ce v-aţi rugat .Dumnezeu a răspuns rugăciunilor şi ne-a condus paşii într-un mod care ne-a uimit pe toţi cei din echipă, demonstrându-ne încă o dată că aceasta este lucrarea Lui, nu a noastră, şi nu rezolvăm nimic dacă ne îngrijorăm, sau ne tulburăm, pentru că El răspunde oricum la momentul potrivit. Avem un Dumnezeu tare minunat! Mă simt onorată că este şi Dumnezeul meu, şi eu sunt copilul Lui.
El ne-a deschis uşa larg la internatul numărul 2, de aici din Chişinău, unde vin zilnic 430 de copii. Copii care pleacă în fiecare zi acasă după ce termină şcoala, copii care pleacă la fiecare sfarşit de săptămână şi copii care rămân tot timpul în internat, pentru că nu au efectiv pe nimeni la cine să plece. Cred că unul dintre cele mai dureroase momente pentru aceşti copii este atunci când îi văd pe ceilalţi plecând pe poartă…
La acest internat noi ne ocupăm doar de o clasă, în special a 4-a şi când mai este timp, şi de câţiva copii din clasa a-1-a. Îi ajutăm la teme, cântăm, discutăm, ne rugăm, facem diferite activitaţi şi apoi ne jucăm cu ei -asta le place cel mai mult, bineinţeles.
În prima noastră zi de voluntariat, copiii au avut de făcut o temă la compunere despre: ”mama, cea mai scumpa fiinţă de pe pământ...”.Mai jos aş vrea să vă transcriu ceea ce au scris trei dintre copiii cu care lucrez eu, în compunerile lor:
V.- o feiţă de 11 ani, care merge acasă la fiecare sfarşit de săptămână.
“Mama mea e cea mai blândă floare. Eu o iubesc foarte mult că mă îngrijeşte. Nu am văzut nici o mamă ca a mea. Ea mă ajută la rău şi la bine. Mamă, tu eşti cea mai bună fiinţă de pe pământ. Mama este blândă la faţa, obrajii roşii ca bujorii. Şi numele ei este foarte frumos: Nadejda.”
M- un baiat care mi-a mărturisit: “Eu nu ştiu cum arată mama mea, pentru că ultima oară când am văzut-o aveam trei ani, cum să ţin minte?”-acum are 11 ani. El nu merge niciodată acasă.
“Eu aş dori ca mama mea să fie aşa ca toate mamele.Mi-aş dori să se întoarcă înapoi. Pe mama nu poţi să o compari cu orice fiinţă. Nici o fiinţă nu-i mai frumoasă ca ea. Mamă, eşti ca un ghiocel de fină şi albă la faţă. Nici o mamă nu-i ca tine.”
I.- un alt baieţel de 11 ani, care nu avăzut-o niciodată pe mama lui:
“Mama mea este cea mai frumoasă fiinţă de pe lume. Eu sunt copilul tău. Eu vreau să te vad tare mult. Eu sunt copilul tău care l-ai crescut. Eu vreau să fie mama mea aşa: bună, frumoasă, harnică...”
Cred că nu mai e nevoie de vreo explicaţie. Pentru mine a fost foarte dureros să aud poveştile lor, am fost copleşită când am văzut ce au scris despre cum ar dori să fie mama lor. Este trist, dar, în acelaşi timp, tare mă bucur că sunt aici, lângă ei şi că Dumnezeu a îngăduit să îi cunosc. Aş vrea mult ca eu să fiu o unealtă adevărată în mâna lui Dumnezeu, de care să se folosească pentru a le arăta acestor copii că, daca nu este o mamă care să le arate dragostea, este Cineva care îi iubeşte atât de mult, încât a şi murit pentru ei. Pentru mine este o plăcere să petrec timpul cu aceşti copii, să cânt, să mă rog, să mă joc cu ei. Dar vă cer să vă rugaţi în continuare ca Dumnezeu să îmi dea mai multă energie, răbdare, înţelepciune, să ştiu cum să îi apropii de D-zeu tot mai mult.
De asemenea, o dată pe săptămână am ales să merg la o casă de tranzit pentru fete( “Grace House”). Aici sunt opt fete între 16-20 de ani. Majoritatea dintre ele Îl cunosc într-un mod personal pe Dumnezeu, frecventează şi sunt implicate în unele biserici din oraş. Aici noi facem cursuri de engleză, chitară şi avem diferite discuţii cu ele; cântăm, şi ne rugăm.
Vă rog în mod deosebit să vă rugaţi pentru Lenuţa, o fată de 18 ani, care de un an de zile are dureri îngrozitoare de cap, şi în urma multor consultaţii, doctorii nu au reuşit să diagnosticheze problema ei. Zi de zi ea se luptă cu durerile ei de cap, care devin din ce in ce mai de nesuportat şi care au dus chiar si la pierderea memoriei. Ultima oară când am fost la ea, a venit foarte bucuroasă la mine şi mi-a spus: ” Magda, mulţumesc că te-ai rugat pentru mine, am 5 zile de când nu m-a mai durut capul, nu îmi vine să cred, parcă acum am în sfârşit chef de viaţă…!”Dar zilele astea, din păcate, durerile au reapărut şi ne-a cerut tuturor să ne rugăm pentru ea. Aşa că vă rog să o adăugaţi şi pe ea în lista voastră de rugăciune.
Asta este în mare,ceea ce facem noi acum. Ne bucurăm că Dumnezeu ne-a trimis în acest loc, unde putem să fim o mărturie adevărată.
Motive de rugăciune:
-vrem ca aceşti copii, cu care lucrăm să Îl vadă clar pe Dumnezeu în viaţa noastră;
-vrem să găsim un alt apartament, deoarece cel in care am locuit până acum s-a vândut;
-sănătatea mea fizică şi emoţională;
-vreau să învăţ mai repede limba rusă;
Domnul să vă răsplătească, dragi fraţi şi surori, pentru tot timpul pe care îl puneţi deoparte pentru a vă ruga pentru lucrarea de aici, de la internat şi de la casa de fete.
Cu drag, în Hristos,
Magda Clopoţel
Mă puteţi contacta la:
strada Hajdeu,nr.48; ap.3; Chişinău
concret_galati@yahoo.com
0037369901940
Contul bancar al Fundaţiei Cuvântul Întrupat este RO28RNCB0141032869370001 deschis la BCR Sucursala Galaţi (specificaţi: pentru Magdalena Clopotel )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu