O noua scrisoare de la Magda!

Un an plin de binecuvantari!

Sărbătorile de iarnă au venit, au trecut şi au lăsat, cel puţin pentru mine, extrem de puţin timp de pregătire pentru a păşi în sfârşit în marea aventură care îmi stă în faţă. M-am bucurat de zăpadă ca mulţi alţii, mi-am amintit de copilărie, am trăit sentimente amestecate, am simţit încredere şi în acelaşi timp teamă...iar acum sunt la ultimii paşi. În curând voi pleca în Moldova.
Pentru că cei de aici sunt şi vor fi mereu parte din inima mea, aş vrea să vă povestesc aici despre ultimele activităţi, pe care sigur le voi păstra în amintire cu mult drag.
Dacă pentru cei mai mulţi venirea iernii înseamnă vacanţă sau concediu, pentru noi, cei de la Cuvântul Întrupat a însemnat chiar şi mai mult efort. Aşteptându-mă la acest lucru am rugat pe cei care mă păzesc în rugăciunile lor să mi se alăture ca o armată de soldaţi dedicaţi Domnului. Fără rugăciunile dumneavoastră nu aş fi putut face ce am avut de făcut – nici în timpul acesta despre care vă povestesc şi nici pe mai departe.
Programul nostru de iarnă a cuprins trei evenimente importante:
Pe 19 decembrie a fost serbarea copiilor pentru părinţi. Prin cântece, versete recitate şi roluri, copiii au arătat familiilor lor scena naşterii Mântuitorului, după care au avut bucuria sa le împartă acestora cadouri pe care ei le făcuseră dinainte, cu mult efort şi cu multă dragoste.
Colindul s-a desfăşurat în două zile: pe 22 decembrie la familiile copiilor şi pe 23 decembrie la familiile din bisericile din Galaţi, familii care ne sprijinesc spiritual şi financiar. Ne-am bucurat ca prin Vestea cântată cu glas de copil să ducem în aceste case mulţumirea noastră.
Noaptea de 24 decembrie a fost o celebrare, pe care am avut bucuria să o petrecem în casa unei familii din biserică. Suntem recunoscători acestei familii care şi-a deschis casa pentru zeci de persoane zgomotoase şi prea pline de energie. Ospitalitatea lor va fi răsplătită cu siguranţă de Tatăl tuturor binecuvântărilor. În cadrul acela de familie, împreună cu copiii ne-am rugat, am cântat, am spus cuvinte speciale unii despre alţii, am desenat, am ornat prăjituri, şi am experimentat sentimentul de „casă” împreună.
Momentul deschiderii cadourilor este mereu unul special. E atât de frumoasă faţa unui copil care se bucură de surpriza pe care pregătit-o cineva care îl iubeşte!
Am terminat seara cu filme preferate de copii.

Au trecut şi aceste evenimente şi mai sunt zece zile până la plecare mea în Moldova. Primul termen este de trei ani, termen care acum mi se pare foarte lung pentru a nu fi aproape de familie, prieteni şi biserică.
Câteva lucruri despre Moldova:
Este considerată una din cele mai sărace ţări din Europa. Populaţia se ridică la 4 320 784 dintre care 22 000 sunt copii abandonaţi. Numărul ridicat de copii lăsaţi în grija bunicilor sau a altor rude, şi din păcate de cele mai multe ori abandonaţi, se datorează plecărilor părinţilor în alte ţări la muncă. Salariul minim pe economie este de 300 Ron, iar cel mediu de 500 Ron. Dorinţele noastre pentru Moldova includ un centru de zi la care să vină copiii pentru o masă caldă, un duş, consiliere, ajutor la teme şi cel mai important pentru a primi dragose şi călăuzire spre Dumnezeu. Pentru acest centru avem în minte modelul centrului din Galaţi.

Noutăți despre Ștefan!!!

”Ștefan este un copil de doar 9 ani,din Reghin care este bolnav de leucemie si care de 4 luni de zile stă în spital la Târgu Mureș.”

Aceastea vă spuneam acum câteva săptămâni despre Ștefan,astazi insă am aflat că familia a facut rost de injecțiile costisitoare de care avea nevoie si că acum așteaptă sa vada cum reacționeaza organismul.

Din nefericire dacă nu se va simți bine in urma acestui tratament, Ștefan va avea nevoie de un transplant de măduvă.

Haideți să ne rugam în continuare pentru acest copilaș și pentru familia lui și sa nu fim indiferenți la suferințele aproapelui nostru, iar daca cineva vrea sa ajute financiar poate lua legătura cu familia la nr.de telefon: 0758 538 227.

Domnul să vă binecuvinteze pe toți cei care o sa fiți alături de el!

Impresii Bulgaria

După doar 3 zile petrecute în Bulgaria în mintea mea s-a format o imagine despre această ţară diferită de cea pe care am avut-o înainte. Dacă înainte mi-o imaginam că o ţară care concurează cu România în mai toate domeniile după timpul petrecut acolo am constatat că este o ţară care are nevoie de ajutor. Ajutor pe care nu poate să i-l ofere Uniunea Europeană, sau alte state occidentale ajutor pe care noi românii trebuie să li-l oferim. Poate vi se pare o afirmaţie gratuită însă nu este deloc aşa. Analizând situaţia religioasă de acolo mi-am dat seama că oamenii trăiesc într-un întuneric profund. Ocultismul foarte des întâlnit chiar creştinii ortodocşi în situaţii de criză apelează la metode oculte. Însă lucrul cel mai trist pe care l-am remarcat a fost că şi bisericile evanghelice trec printr-o situaţie de criză. Conflictele şi tensiunile din biserici împletite cu lipsa viziunii şi a pasiunii pentru cei nemantuiti apar ca un tablou sumbru înaintea ochilor oricărui observator atent. Am auzit rugăminţi fierbinţi din partea unor fraţi de acolo în care solicitau ajutor din partea românilor, rugăminţi care mi-au mişcat inima şi care cred că mişcă şi inima lui Dumnezeu.
Deşi sunt doar câteva fraze care descriu situaţia din această ţară cred că sunt suficiente pentru a ne motiva la acţiune. Câteva persoane din echipa noastră s-au arătat interesate de o lucrare în această ţară dar pentru ca o lucrare durabilă să înceapă este nevoie ca bisericile din România să sprijine în rugăciune, moral şi financiar . Vreau să închei acest articol cu o rugăciune a lui Pavel care ne vorbeşte despre un Dumnezeu care asigură toate resursele şi care e capabil să deschidă ochii credincioşilor pentru a le vedea:
Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să ne dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să ne lumineze ochii inimii, ca să pricepem care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul supt picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.

Izolarea, parazitul evanghelizarii prin relatii

Perioada de imediat dupa revolutie a fost o perioada in care libertatea din Romania a fost intrepatrunsa cu haosul. Scapati de sub jugul comunismului romanii au trecut intr-o alta extrema periculoasa, o extrema a dezordinii. In aceasta atmosfera Biserica a fost foarte mult influentata de starea de dezordine din Romania. Unii au observat pericolul care pastea biserica romana si au decis sa actioneze si sa pastreze ordinea in biserica. Modelul ales? Vechile tipare din perioada comunismului tipare pe care biserica prigonita si le-a format dar care nu se mai potriveau intr-o societate democratica, o societate in tranzitie. Acestia au fost cativa dintre factorii care au condus bisericile noastre spre o atitudine de izolare fata de lume. Un alt factor care a favorizat aceasta atitudine a fost intelegerea gresita a principiului separarii, un principiu clar si des intalnit in sfanta scriptura atat in invatatura lui Isus cat si in invatatura apostolilor. Multi au confundat acest termen cu un altul foarte asemanator si anume termenul izolare. Izolarea despre care vorbesc are in vedere acea atitudine a bisericii de se inchide in propriile-i cercuri si a rupe relatiile cu cei necredinciosi si cu tot ce tine de viata lor pacatoasa. O descriere mai amanuntita a acestui aspect o prezinta Jim Peterson citand un articol preluat din revista The Wall Street Journal:
“Daca faci parte din subcultura evanghelica, asta este viata ta… Mergi la biserica, cumperi carti religioase, urmaresti programe de televiziune. Dar daca nu faci parte din aceasta subcultura nici nu stii ca exista”
Izolarea formeaza bariere de netrecut intre copii Domnului cu evanghelia Sa si oamenii pacatosi. Intrucat vorbim despre evanghelizare prin relatii putem sa spunem ca izolarea este ucigasul cu sange rece al relatiilor de care depinde eficienta noastra in evanghelizare.
Insa lucrurile ar fi simple , gata cu izolarea si construiti relatii cu necredinciosii, daca nu ar fi chemarea pe care o face Dumnezeu credinciosilor la o separare totala de lume si de poftele ei. Deaceea vom examina un pasaj biblic pentru a avea o imagine mai clara in legatura cu acest subiect. In Ioan la capitolul 17 Isus face rugaciunea Sa de Mare Preot iar aici Isus face o distinctie clara intre separare si izolare si arata cum trebuie sa se raporteze un crestin la cei din lume.
In versetul 15 din Ioan 17 Isus afirma ca in rugaciunea lui spre Tatal nu-I cere ca sa ii izoleze pe credincios de lume ci ii cere sa-i pazeasca de cel care tine lumea sub robie adica diavolul. Isus specifica clar faptul ca ei trebuie sa ramana in lume, altfel nu ar fi facut precizarea “Nu Te rog să-i iei din lume”. El considera ca este foarte important ca ei sa ramana in lume si motiveaza in felul urmator cererea lui : “ pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimes.” Daca credinciosii se izoleaza de lume lumea niciodata nu va vedea dragostea Tatalui in ei. In versetul 18 Isus afirma ca trimiterea ucenicilor este facuta dupa modelul trimiterii Fiului de catre Tatal, si daca privim la viata lui Isus el ar fi putut sa se eschiveze si sa priveasca la lumea pacatoasa ca pe era un atentat la sfintenia Sa desavarsita dar nu a facuto. Si-a castigat “renumele” de prieten al colectorilor de taxe si al pacatosilor. Aceasta maniera de a-i trata pe cei din jurul nostru se asteapta si de la noi. Sa-I iubim pe cei care au nevoie de Dumnezeu si sa fim deschisi si sinceri fata de ei. Tot in acest pasaj Isus da si solutia la problema contaminarii credinciosului intr-o lume pacatoasa. Iata o idee foarte frumoasa pe care autorul unei carti a desprins-o din acest text vorbind despre rugaciunea lui Isus: “L-a rugat pe Tatal ( pe fundalul trimiterii in lume) sa-i sfinteasca (adica sa-i puna deoparte) prin adevar ; “cuvantul Tau e adevarul”. In definitiv, sfintirea nu este legata de elemente geografice (nu are importanta unde ne aflam), ci de inima (a cui este?). Distanta de siguranta se pastreaza cand noi suntem mereu transformati prin reinoire mintii noastre , prin adevarul cuvantului lui Dumnezeu.”
Atunci cand reinoirea mintii noastre se va produce nu vom mai avea probleme sa stabilim contacte cu cei depravati din societatea noastra, ci vom intelege principiul: „Milă voiesc, iar nu jertfă!”.

by Sami

Scrisoare de la Magda

Buna ziua, Magda! Buna ziua, Magda! Acesta este salutul pe care l-am auzit, zi de zi, timp de cinci ani, de la ora zece pâna la cinci. Este o mare bucurie sa îi vad pe copii, intrând pe poarta, îmbujorati, unii cu un zâmbet larg pe buze, altii mai tristi, din cauza unei note mai mici, sau din cauza unei batai cu un prieten, sau din caza unui profesor sau învatator care i-a jignit, si lista ar putea continua.Mai este asa de putin, si nu o sa mai aud salutul acesta. Acum, când mai am doar doua luni de stat aici in România, realizez cât de mult o sa duc lipsa fiecarui copil. Cât de dor o sa-mi fie de fetele lor, glumele lor, zâmbetele lor, cât de valorosi au fost si vor fi pentru mine. Nu cred ca am sa-i pot uita vreodata.Îi sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru felul în care m-a smerit, efectiv m-a zdrobit, si m-a învatat extraordinar de multe lucruri prin fiecare copil cu care am lucrat. Poate suna ciudat, dar asa este. Cred ca Dumnezeu a cioplit cel mai mult în mine, în ultimii cinci ani de când lucrez la aceasta fundatie, prin acesti copii minunati. M-a învatat sa iubesc neconditionat, sa ma bucur de viata, de fiecare moment si clipa pe care mi-a daruit-o El, indiferent de starea mea materiala, sa iert cu adevarat si sa nu port ura, sa împart cu ceilalti tot ce am, sa fiu sincera, sa fiu mai punctuala, si lista ar putea continua... e uimitor cum lucreaza Dumnezeu prin cei mai neînsemnati în fata oamenilor. E tare greu ca trebuie sa ma despart de acesti copii.Va spuneam în scrisoarea trecuta ca ma pregatesc sa plec în Moldova. Acum este perioada de tranzitie, perioada în care totul este confuz: sentimente ciudate, gânduri care ma tulbura, sau care îmi dau liniste si pace, îndoieli, temeri, bucurie, tristete. E greu de înteles si de explicat, dar asta este realitatea în ceea ce ma priveste.Dragii mei, am asa mare nevoie de rugaciunile voastre. Vreau sa trec cît mai usor prin perioada asta de tranzitie, si sa ma odihnesc în Isus. Vreau sa dispara orice gând care ma tulbura, care strica relatia mea cu Dumnezeu si cu ceilalti din jurul meu, si vreau ca nimeni si nimc sa nu îmi strice bucuria mântuirii, si îmi doresc ca toate gândurile care duc la îngrijorare, si sunt ca o povara pentru mine, sa I le dau lui Dumnezeu. Eu nu pot sa duc nici o povara singura. Am nevoie de Dumnezeu, sa-L stiu alaturi.
Motive de rugaciune:

-sa gasim gazde în Moldova-acomodarea în Moldova sa fie cât mai usoara

-pentru unitatea echipei

-nevoile financiare: în comunitatea noastra, fiecare lucrator trebuie sa îsi strânga singur salariul.