Scrisoare de la Magda

Buna ziua, Magda! Buna ziua, Magda! Acesta este salutul pe care l-am auzit, zi de zi, timp de cinci ani, de la ora zece pâna la cinci. Este o mare bucurie sa îi vad pe copii, intrând pe poarta, îmbujorati, unii cu un zâmbet larg pe buze, altii mai tristi, din cauza unei note mai mici, sau din cauza unei batai cu un prieten, sau din caza unui profesor sau învatator care i-a jignit, si lista ar putea continua.Mai este asa de putin, si nu o sa mai aud salutul acesta. Acum, când mai am doar doua luni de stat aici in România, realizez cât de mult o sa duc lipsa fiecarui copil. Cât de dor o sa-mi fie de fetele lor, glumele lor, zâmbetele lor, cât de valorosi au fost si vor fi pentru mine. Nu cred ca am sa-i pot uita vreodata.Îi sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru felul în care m-a smerit, efectiv m-a zdrobit, si m-a învatat extraordinar de multe lucruri prin fiecare copil cu care am lucrat. Poate suna ciudat, dar asa este. Cred ca Dumnezeu a cioplit cel mai mult în mine, în ultimii cinci ani de când lucrez la aceasta fundatie, prin acesti copii minunati. M-a învatat sa iubesc neconditionat, sa ma bucur de viata, de fiecare moment si clipa pe care mi-a daruit-o El, indiferent de starea mea materiala, sa iert cu adevarat si sa nu port ura, sa împart cu ceilalti tot ce am, sa fiu sincera, sa fiu mai punctuala, si lista ar putea continua... e uimitor cum lucreaza Dumnezeu prin cei mai neînsemnati în fata oamenilor. E tare greu ca trebuie sa ma despart de acesti copii.Va spuneam în scrisoarea trecuta ca ma pregatesc sa plec în Moldova. Acum este perioada de tranzitie, perioada în care totul este confuz: sentimente ciudate, gânduri care ma tulbura, sau care îmi dau liniste si pace, îndoieli, temeri, bucurie, tristete. E greu de înteles si de explicat, dar asta este realitatea în ceea ce ma priveste.Dragii mei, am asa mare nevoie de rugaciunile voastre. Vreau sa trec cît mai usor prin perioada asta de tranzitie, si sa ma odihnesc în Isus. Vreau sa dispara orice gând care ma tulbura, care strica relatia mea cu Dumnezeu si cu ceilalti din jurul meu, si vreau ca nimeni si nimc sa nu îmi strice bucuria mântuirii, si îmi doresc ca toate gândurile care duc la îngrijorare, si sunt ca o povara pentru mine, sa I le dau lui Dumnezeu. Eu nu pot sa duc nici o povara singura. Am nevoie de Dumnezeu, sa-L stiu alaturi.
Motive de rugaciune:

-sa gasim gazde în Moldova-acomodarea în Moldova sa fie cât mai usoara

-pentru unitatea echipei

-nevoile financiare: în comunitatea noastra, fiecare lucrator trebuie sa îsi strânga singur salariul.