Adevarata spiritualitate

E sambata dimineata. Soarele e demult pe cer. Mi-am permis sa ma trezesc mai tarziu pentru ca e weekend ( dupa cum si ieri noapte mi-am permis sa merg la culcare mai tarziu din acelasi motiv) Am sarit din pat ca ars concentrand toata atentia asupra unui gand care batea la usa mintii mele. Nu doream cu nici un chip sa-l pierd pentru ca nu era prima oara cand cerea atentia mea. Era unul din acele ganduri care desi aduc odata cu ele o stare de incomfort isi revendica dreptul la suprematie in mintea ta datorita importantei lor. Incerca sa imi vorbeasca despre ceva ce am pierdut mai demult si argumenta ca timpul nu poate sa il readuca inapoi si ca ar fi cazul sa initiez o operatiune de cautare. Asta am si facut, perimetrul de perchezitie fiind toata casa. Am inceput cu locurile evidente, si treptat am inceput sa explorez cele mai inaccesibile locuri din casa (pe sub mese, pe sub paturi). Am incercat sa imi amintesc ultima utilizare a obiectului cu pricina dar in zadar acelasi  0 items founded . Am intrebat in stanga si in dreapta in speranta ca cineva detine vreo informatie  care ar usura procesul cautarii, dar aceeasi dezamagire. Am inceput sa ma indoiesc ca efortul sustinut ar fi meritoriu si ma ispitea un gand sa sistez aceasta operatiune. Nervos m-am consolat ca nu s-a pierdut din vina mea, ca am facut tot posibilul sa regasesc lucrul pierdut si daca cineva e responsabil pentru aceasta situatie atunci cu siguranta nu sunt eu acela.

Dar mai bine v-as spune care a fost marul discordiei, punctul ab initio. Era vorba despre Adevarata spiritualitate, o carte pe care mi-am cumparat-o recent si nu o terminasem de citit. Iata-ma asadar intr-o sambata dimineata cautand adevarata spiritualitate. Va suna familiar? (e o intrebare retorica) Bineinteles ca da! Putini cred ca se pot lauda in zilele noastre ca au parte de spiritualitatea dorita, la fel de putini pot nega faptul ca ar fi pierdut-o. Nu ma refer nicidecum la un aspect existential al mantuirii, a fi sau a nu fi mantuit, ci ma refer mai degraba la un aspect calitativ a avea satisfactie sau nu, o viata abundenta, din belsug sau una de indoieli si regrete. Cand a fost ultima oara cand citind Cuvantul ai simtit ca e mai dulce ca fagurul de miere. Sau cand i-ai rasfoit pagina dupa pagina cu sentimentul unui avar care la 5 dimineata sau la 12 noaptea nu-i deranjat ca alearga intr-un maraton continuu dupa bani? Cand te-ai rugat ultima oara simtind ca cerul e redus la tacere sa fii auzit tu ? Cand ai cantat simtind ca explodezi de bucurie? Sunt sigur ca intr-o oarecare masura intr-un trecut mai indepartat sau apropiat cu totii am experimentat coplesitorul har in diferitele lui aspecte. Dar cred ca timpul nu poate readuce aceste stari. Cred ca trebuie sa dam startul unui proces de cautare a adevaratei spiritualitati dupa care cu totii tanjim. Dumnezeu o poate aduce, El ne poate arata unde am pierdut-o si cum o putem redobandi. Doamne lumineaza-ne mintile, aprinde-ne inimile, improspateaza-ne memoria, planteaza dorinte, misca-ne intregile fiinte, pastoreste-ne sufletele, invioreaza-ne duhurile, ofera-ne adevarata spiritualitate. Amin!