Chiar daca suntem inca in februarie si soarele nu straluceste peste tot la fel, iar cei care vor citi articolul vor avea sentimente difetite in legatura cu sorele, totusi el rasare cu regularitate desupra capetelor noastre si nu tine seama daca ne vom bucura sau nu de prezenta lui.
SORELEE- poate striga o persoana care toata noaptea nu a dormit, stiind ca dimineata va porni pe cel mai importnat drum din viata sa. SOARELEE-stiga cineva care satul de frig si zapada asteapta primavara, sa se incalzeasca. SOARELEE-urla cineva care satul de munca inceputa dis de dimineata, ar dori putina umbra la amiaza. SOARELEE-striga un copil cu zambetul larg, care si-a petrecut aproape toata ziua privind pe fereastra cum ploua, si in ultima sa zi de vacanta nu se poate juca afara cu prietenii lui. SOARELEE-striga nordul inchetat si intunecat care invie dupa sase luni de somn adanc. SOARELEE strigam cu totii bucurosi sau infuriati, zambind dulce de placere sau ridicand pumnul in semn de protest. Si totusi sorele rasare peacest pamant, in vietile si chiar in inimile noastre. Este acelasi soare, cu aceleasi raze, cu aceeasi caldura dar perceputa de noi in moduri diferite. Noi suntem cei diferiti, percepem lucrurile diferit si ne manifestam diferit pentru ca noi suntem unici, pentru ca asa am fost creati si de aceea suntem minunati. Totul sta in a invata sa descoperim si sa apreciem ceea ce ne inconjoara si felul in care suntem. Dar avem desigur si multe asemanari, gusturi comune, idealuri sau dorinte asemanatoare.
Un lucru pe care as vrea sa-l evidentiez este DRAGOSTEA. Am fost creati din dragoste, ne nastem tanjind dupa dragoste si traim alrgand dupa ea toata viata. Unii dintre noi o gasesc mai timpuriu, altii mai tarziu, unii cred ca au gasit-o si ajung la sfarsit sa afle ca nu era cea adevarata, altii renunta la dragoste alergand nefericiti toata viata crezand ca nu se mai pot intorce la ea. Dragostea lui Dumnezeu cu care am fost creati ne urmareste mereu si este aceeasi din clipa in care a fost creat primul om si va ramanea aceeasi pana la sfarsit. Problema este la noi care credem in mod total eronat, ca mai demult dragostea lui Dumnezeu era mai mare sau mai mica, ca astazi unii dintre noi sutem privati de ea sau ca odata gresind sau renunatnd la ea, nu mai putem avea parte de ea sau nu ne mai putem intorece. Sustinem ca odata cu cresterea si ianintarea noastra in viata suntem mai intelepti, dar io zic ca, batrani fiind, ramanem tot un fel de copil caruia ii spui ca tot ce zboara nu se manaca, dar el refuza cu incapatanre sa te creada, pentru ca el nu cunoste decat un nr limitat de pasari si la el toate se manaca. Refuzam zi de zi sa credem ca dragostea ne inconjoara in ciuda faptului ca primim zilnic declaratii de dragoste. 'Te iubesc cu o iubire vesnica, de aceea iti pasztreza bunatatea Mea.''Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai.' si Domnul sa jertfit pentru noi. Si totusi de atatea ori ne pare ca nu e deajuns si incercam prin propriile puteri sa compensam golul din vietile noastre, cand ar fi mult mai usor sa acceptam DRAGOSTEA ADEVARATA!
DRAGOSTEA rasare peste tot in jurul nostru tine de noi sa o vedem si sa so acceptam asa cum e. IATA DRAGOSTEA!!! Asta ar trebui sa strigam cu totii si s-o primim.
Fiti binecuvantati!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu