Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat ...

Crăciunul este bineînțeles timpul de a sta acasă cu trupul si cu duhul cu intreaga fiinta. Se vorbește din ce în ce mai mult despre faptul că crăciunul este o sărbătoare pe care trebuie să o petreci în familie, cu prietenii, o sărbătoare a relațiilor. Dacă familia și prietenii lipsesc atunci tot farmecul sărbătorii s-a dus , apare un sentiment de goliciune acută, și automat crăciunul se transformă dintr-un prilej de bucurie intr-o sursă de tristețe,o stare de melancolie. Însă nu acesta este adevăratul scop al Crăciunului. Nu este ceva între noi și familia noastră sau între noi și alți oameni ci este ÎNTRE noi și DUMNEZEU. Este foarte posibil ca tristețea și deprimarea să iși facă apariția chiar în toiul sărbătorii inconjurat de cei dragi și în propria ta casă iar principala cauză a acestui dezastru sa fie lipsa părtășiei cu Dumnezeu. Motivația Crăciunului este dragostea lui Dumnezeu: Dumnezeu a iubit!!!
Acesta este enunțul care a precedat Crăciunul, declarația de dragoste rostită in mod repetat in ajunul de Crăciun ce se întinde de la creație la iesle. Dumnezeu a iubit și a dat. Acesta este Crăciunul iar scopul său este ca oricine crede să aibă viața veșnică. În ciuda falimentului ființei umane Dumnezeu a făcut un dar și nu l-a facut pentru a ne scoate ochii sau folosind terminologia biblică nu l-a făcut pentru a ne judeca ci l-a făcut pentru a ne salva. Crăciunul este o sarbatoare a relațiilor dintre oameni și Dumnezeu, relații rupte care au fost relegate inițiativa aparținînd Tatălui. Cum îți vei petrece acest Crăciun ? Ignorîndu-L ? Discutînd despre prunc ? Sau mulțumind Tatălui , in părtășie cu pruncul, călăuziți de Duhul în închinare?
 Grupul Din Neam in Neam va  ureaza sarbatori fericite 

Vesti de la Adriana

Sunt deja cateva luni (4 mai exact) de cand sunt aici la Pitesti si pot sa va marturisesc ca inca nici acum nu sunt in totalitate obisnuita cu modul de viata ,dar mai ales cu stilul in care vorbesc ei.;)) Unora dintre voi poate li se pare amuzant deoarece o spun de parca as fi in alta tara dar nu e chiar asa.Chiar ma gandeam zilele acestea ,ca atunci cand inca eram acasa imi spunea cineva din grupul”Din neam in neam” ca “e grele sa vorbeste romaneste” si am ajuns la vorba acelei persoane.Folosesc cuvinte precum “talica” ,“teci”, “strampi”….in fine nu asta conteaza asa de mult.

Stiu ca sunteti mai interesati de experienta mea, mica care am acumulat-o pana acum in viata de casnicie pe care tind sa cred si chiar cred ca a fost randuita de Dumnezeu.Ceea ce pot sa va zic este faptul ca primele 2 luni mi-a fost un pic de teama cand ma gandeam ca trebuie sa imi iau angajamentul la multe lucruri , care sunt mai serioase decat le traisem pana atunci. Cu toate acestea am reusit sa invat acele lucruri si sa inving teama pe care o aveam la vremea respectiva.Acest lucru se datoreaza faptului ca incercarile nu au intarziat sa apara si acestea m-au intarit si mi-au dat putere sa merg mai departe.Ce traiesc eu acum si pasul pe care l-am facut deja inaintea celor mai multi dintre voi m-a facut sa vad lucrurile altfel,defapt sa ma apropii mai mult de Dumnezeu.

Nu vreau sa va ganditi ca e chiar asa de greu sa ai grija de sotul tau sau de sotia ta, atata timp cat cel/cea de langa tine este alaturi de tine in toate(excuzand faptul ca inca nu am copii si aici nu va pot spune nimicJ).Sincera sa fiu imi place sentimentul pe care il traiesc stiind ca Dumnezeu a randuit pe cineva langa mine,care stiu ca e dispus sa ma ajute cand am nevoie,care sa aiba grija de mine si mai ales care sa ma iubeasca.Am inceput deja sa ma obisnuiesc cu rolul de sotie si mai ales cu noul servici ;)).

Motive de rugaciune:

-pentru ca Domnul sa ne intareasca casnicia

-pentru rezolvarea unor probleme pe care le avem

-pentru ca Domnul sa imi pastreze noul servici

Multumire:

-pentru binecuvantarile pe care le-am primit in fiecare zi din mana Lui;

-pentru ca m-a ajutat sa trec peste unele incercari.

Salutari si multe binecuvantari la toti!

Sergiu si Adriana

Primul meu sarut : *

Cei care ma cunoasteti stiti ca sunt trecut de 20 de ani si probabil ca va ganditi cum este posibil ca 'primul meu sarut sa fi avut loc abia acuma ( in fine cred ca sunt si unii care se gandesc cum e posibil sa fia avut loc deja ). Dar ce mai conteaza ce gandesc unii si altii faptul este consumat si vreau sa va povestesc... cum a fost. Inainte sa va revoltati impotriva intentiei mele de a-mi povesti amorurile pe blog vreau sa ma justific afirmand ca a fost un eveniment marcant pentru mine pe care nu il voi uitat toata viata si consider ca merita povestit si multi pot invata din aceasta experienta a mea. S-a intamplat intr-o seara de weekend, una din acele seri pe care o astepti mult si nu mai vine dar iata-ma in ea. Lepadand hainele de santier, acele haine cu material de un deget pe ele si spaland praful de pe fata, daca nu tot o mare parte din el, am sarit in masina si am luat-o spre casa. Din momentul in care cauciucurile au luat contact cu asfaltul la nasul meu si-au facut aparitia miresme de weekend. Totul era perfect, la radio era o melodie frantzuzeasca (Alors on danse) care parca contribuia la atmosfera de vis, ce mai globul pamantesc se invartea in sensul in care doream eu. Asadar in acest cadru s-a desfasurat toata actiunea care constituie subiectul acestui articol: eu , ea, un drum ce strabatea sate pline de viata , si obstacole care apareau in calea mea. Cate o caruta incarcata de tot felul de marfuri, cate un animal nastrusnic si inocent, alte masini care nu se grabeau nicaieri, obstacole pe care le depaseam rand pe rand semnalizand tacticos si regulamentar. Nu stiu daca le depaseam din graba sau doar din placerea de a iesi din rutina dar le-am depasit pe toate pana la ultimul, da intradevar era ultimul, ultimul pe care l-am vazut eu pentru ca obstacole mai erau dar dupa curba pe care nu am vazut-o. Exact aceasta clipita ne intereseaza pentru ca in ea a avut loc sarutul. Printre scartaituri de roti si o bufnitura puternica am sarutat pentru prima data in viata mea !! am sarutat airbagul. L-am sarutat la propriu ca fost imposibil sa ma impotrivesc, l-am sarutat la figurat ca a fost mecanismul care mi-a salvat viata. Am iesit din masina si diverse sentimente au inceput sa ma copleseasca.                                                              -Frustrat? Putin spus, sau poate un sentiment de frustrare intins la intensitate maxima

       A fost un sarut adulter : masina nu era a mea... 

            Am luat-o incet pe camp si indreptand toata atentia de la masina si evenimentul proaspat consumat catre o Persoana. Singura persoana care o vedeam responsabila in acele momente. Stiam ca cea ce s-a intamplat a fost permis, supravegheat, planificat  de El. L-am intrebat de ce nu a amanat evenimentul cu 3 saptamani dupa ce m-as fi intors din misiune, sau de ce nu a ingaduit o suferinta care sa imi provoace pagube doar mie. L-am intrebat daca mai vrea sa plec in Mongolia, L-am intrebat de unde o sa fac rost de bani, L-am intrebat ce o sa creada cei din jur despre mine dupa toate aceste evenimente...? Multe intrebari si-au luat zborul catre cel mai inalt tron din univers? In locul raspunsurilor asteptate a inceput sa cada in inaltimi o ploaie cu intrebari , intrebari care ma depaseau.

Unde erai tu când am întemeiat pământul? 

Cine i-a hotărât măsurile, ştii?

Cine a întins frânghia de măsurat peste el? 

Pe ce sunt sprijinite temeliile lui?

Cine i-a pus piatra din capul unghiului...?

 Intrebari care au fost rostite cu mii de ani in urma dar al caror ecou a strabatut mile si milenii. De asemenea si-au facut aparitia o multime de versete despre suferinta. In acele momente s-a declansat o tensiune apasatoare in mine. o tensiune intre realitatea dura a suferintei de care tocmai ma izbisem si  frumoasa teorie biblica despre suferinta teorie pe care am predicat-o de zeci de ori ( predicile despre suferinta ca parte integranta din viata credinciosului faceau parte din repertoriul personal si erau la loc de cinste). In acele momente L-am cunoscut pe Dumnezeu asa cum este El. Unul care nu are nevoie de oameni care sa-L apere cand actioneaza ilogi din punct de vedere omenesc, sau cand permite suferinta in viata noastra in doze mai mari decat imaginatia noastra poate concepe . Dar acesta era El si L-am intalnit asa cum este. Da in acea seara saruturilor am primit si un sarut parintesc pe frunte. Esti fiul Meu si nu esti scutit de suferinta. Identitatea ta este adanc plasata in Hristos, lucrarea aceasta tot eu ti-am dat-o si inca e a Mea.

                                                                                                                          

CE SARBATORIM DE CRACIUN???

M-am gandit in ultima vreme ca ar trebui sa postez ceva pe blog,avand in vedere ca a trecut ceva timp de cand nu am postat nimic.Si ce subiet poate fi decat cel al Craciunului.Poate o sa ziceti ca e ceva banal si toti scriu articole despre acest subiect in acest timp, insa as vrea sa scriu ceea ce simt si as vrea sa va impartasesc cateva ganduri care mi-au inundat mintea in ultimul timp.Dupa cum bine stiti am ceva timp de cand sunt plecata departe de familie, de locurile natale, si de intregul grup de prieteni si farti; chiar daca ar fi trebuit sa ma obisnuiesc, si cred ca e asa, totusi in ultimul timp m-am simtit foarte singura iar, cum sarbatorile bat la usa, gandul meu a plecat in cautarea amintirilor de cand eram acasa, de colpilaria mea.Poate multi dintre voi nu ati sarbatorit Craciunul asa cum eu si familia mea am facut.

Craciunul nosrtu incepea cu vreo doua saptamani inainte de 24 decembrie, cand incepaeam sa invatam colinda si pana pe 24 zi de zi colindam prin casa de o zapaceam pe mama.Cand in sfarsit ajungea seara de craciun trebuia sa impodobim bradul de craciun,iar apoi sa colindam si sa castigam bani.Aceasta era prima zi din an cand noi copii aveam banii nosrti, castigati de noi.Urma apoi emotia cadourilor, cand incercam din rasputeri sa ramanem treji ca sa-l vedem pe Mos Craciun, care nu se facea vazut nicidecum.Dar adormeam obositi si ne trezeam dimineata cu cadourile sub brad,si alergam bucurosi la parinti in pat sa le aratam cadourile primite,care aratandu-se foarte mirati se molipseau de bucuria noastra.
Asa era Craciunul nostru si asa a fost copilaria mea.O copliarie foarte frumoasa.O sa ziceti ca toate aceste obiceiuri si traditii nu isi au rostul si poate e total aiurea, insa as dori sa va spun ca nu e chair asa.Acum cunoscandu-l pe Domnul Isus intr-un mod personal poate nu as mai alege sa fac toate aceste traditii din coplilarie,poate nu in acelasi mod dar cu sigurata multe dintre ele le-as urma si nu cred ca as gresi cu ceva.Fiecare avem traditiile noastre, sa ramnem treji in noaptea de revelion, sa mergem cu colinda, sa sarbatorim zua noastra de nastere, sa spunem tuturor 'Hristos a inviat" cateva saptamani dupa care sa uitam de sarbatoarea Patelui,....si multe alte traditii. Cei drept intre toate aceste traditii lipsea adevarul puternic al Craciunului: Pruncul abia nascut in staulul oilor.Desi mama avea grija ca, colinda noastra sa povesteasca despre nasterea Domnului noi, ca copii nu intelegeam prea multe si gandul nostru era la multe alte lucruri care sa ne facea fericiti.Totusi duceam aceasta veste mai departe, ceea ce in ziua de astazi se practica tot mai putin, iar copii nu mai infrunta gerul iernii sa duca Vesta Buna celor din jur.Si asa cu timpul Craciunul nostru se transforma doar intr-un sfarsit de saptamana liber, plin de bunatati, de musafiri, si de cadouri.Omenii in aceasta vreme, surprinzator, devin mai darnici crezand ca faptele lor bune vor sterge pe cele rele.Insa vor descoperi ca nu deloc asa, si dupa cum spun versurile unui cantec: Ori e Craciun in fiecare zi, ori nu mai este Craciun deloc. Vestea Buna a nasterii Domnului Isus Hrsitos ar trebui sa o avem in inimi in fiecare zi si sa o impartasim tuturor celor din jur.
Nu stiu cum o sa sarbatoriti anul acesta Craciunul dar daca Vesta Buna nu o duceti mai deprte va osteniti degeaba cu pregatitulu acestei sarbatori.Toate aceste traditii nu isi au rostul daca nu e Prucul in mijlocul lor, si in acelasi timp daca avem in inima adevaratul motiv al aceste sarbatori, daca Domnul este nucleul inimi noastre atunci nu cred ca traditiile pot sa fie cava rau.

Domnul sa va binecuviteze pe toti, si sper sa ca nu v-am plictisit cu gandurile mele lungi( desi as mai fi avut de scris multe lucruri).

Sarbatoriti Carciunul asa cum cedeti voi mai bine, dar mai ales simtiti si traiti adevaratul motiv al acestei sarbatori!

Gata pentru seceriş

 

Iata ca si mult asteptata calatorie in Mongolia s-a sfarsit si a sosit totodata timpul sa trag anumite concluzii. A fost un timp binecuvantat cu experiente unice. Desi stiu ca interesul multora care citesc aceasta scrisoare este starnit mai mult de experientele culturale diferite de cele din Romania si mai ales de situatiile comice care apar deseori in misiunile transculturale, insa in aceasta scrisoare ma voi limita la a va reda pe cat posibil pulsul spiritual din Mongolia.

    O mare parte din timpul petrecut in Mongolia, am lucrat intr-un spital pentru pacienti cu boli terminale, facand vizite, si impartasind evanghelia pacientilor. Aici am intalnit oameni care se vedeau neputinciosi in fata mortii care constientizau ca religiozitatea lor de o viata i-a dus la faliment total si care il acceptau pe Hristos ca mantuitor si Domn. Deasemenea am iesit pe strazi si am avut discutii cu oamenii care au dat dovada deschidere si sinceritate maxima.

In urma experientelor avute cu oamenii nemantuiti si a discutiilor avute cu alti misionari de acolo, in mintea mea s-a creionat o imagine. O imagine a unui seceris copt, intins, cu spice gata sa se rupa sub greutatea boabelor.

Vazand multele oportunitati de implicare ma simteam ca un fermier in fata unui lan intins care nu stie de unde sa inceapa si care spice sa le secere primele. Sentimente de mila si acelasi timp de neputinta ma copleseau. Doream sa actionez cat mai urgent si mai eficient posibil dar ma simteam blocat. Obstacole cum ar fi limba, cultura si altele imi staruiau in minte dar acum realizez ca de fapt nu e secerisul meu sau al nostru. Acest seceris are un Domn care este nelimitat in resurse umane si financiare. Ii cer staruitor sa scoata lucratori si pe campul din Mongolia si daca este voia Lui sa fiu chiar eu un secerator in acest camp. Intentionez sa ma intorc pentru o perioada mai lunga de timp. Va multumesc calduros tuturor celor care m-ati sustinut pana in prezent si bineinteles aduc si cateva motive noi de lauda si multumire.

Motive de rugaciune

Laudă și multumire:

1. Pentru ca a facut posibila plecarea in Mongolia daruind la timpul potrivit resursele financiare si viza.
   
2. Pentru modelarea mea chiar si prin suferinta.
   

Cereri:

• Misiunea pe termen lung:
  

-Confirmare din partea D-lui daca ma vrea in Mongolia

-viza pe termen lung (care se obtine destul de greu)

- acoperirea costurilor necesare

• Intelepciune pentru rezolvarea unor probleme actuale
  
  
                Sam_soldan@yahoo.it

        


 

Vesti de la Gianina

Pace voua!



"Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, voi sa va sfintiti! Fiti sfinti caci Eu sunt sfant"

Astazi am o luna de cand sunt la universitatea Emanuel. Prin urmare mi-am format cat de cat o parere despre ce inseamna a fi student la universitatea Emanuel.

Dar sa incep cu inceputul. Dupa cum bine stiti orice inceput este greu... Emotiile erau foarte mari in ceea ce privea marele nescunoscut. Dar a sosit si prima zi, adica festivitatea de deschidere. Puteai sa ghicesti cu o foarte mare usurinta care sunt bobocii doar privind la fetele noastre speriate. Tot atunci am luat aminte si la regulament, si ni s-au prezentat cadrele didactice si intreg personalul universitatii…pentru a nu ajunge in situatia de a merge la contabilitate si sa zicem ca ne doare o masea sau invers. Un alt lucru care mi s-a parut interesant a fost intalnirea bobocilor cu fratele Paul Negrut.

Dar a venit fara gres si prima zi de cursuri… Prima problema cu care m-am confruntat a fost cea de a citi orarul, apoi sa gasesc salile de curs…lucruri banale dar care ajutau mult la emotiile de boboc. Dar multumesc Domnului ca in mare m-am acomodat cam cu toate… Incep sa zic campusului "acasa".

Ceea ce e cu adevarat de admirat este ca pe langa pregatirea profesionala, ai posibilitatea sa cresti foarte mult in relatia cu Dumnezeu. La cursul de spiritualitate invatam cum sa ne sfintim tot mai mult, cum sa ne apropiem mai mult de El. Pentru mine a avut si are o influenta foarte mare. Mi-a deschis ochii pentru un nou orizont, pentru o noua gandire, pentru un nou concept despre lume si viata.

In ceea ce priveste Asistenta Sociala ma bucur de toate cursurile. Incep sa realizez tot mai mult nevoia de pregatire la cel mai mare grad pentru a putea face fata tuturor provocarilor cu care se confrunta un asistent social. Ma bucur totodata de practica pe care o facem. In primul semestru vom vizita mai multe fundatii de aici din Oradea, facem jurnaluri de practica, vedem cu ce se ocupa fiecare institutie, cu ce categorie de oameni lucreaza, greutatile pe care le intampina, modul cum evolueaza o fundatie si multe alte lucruri. Iar, din semestrul doi vom lucra fiecare la cate o fundatie.

In ceea ce priveste misiunea Dumnezeu m-a condus spre un grup de care ma bucur foarte mult. Desi intampinam destul de multe piedici stim ca orice-ar fi Dumnezeu nu ingaduie mai mult decat putem duce. Suntem trei membri la acest grup… Mergem intr-un sat de langa Oradea. Suntem doua fete care ne ocupam de copii, dar nu copii din biserica pentru ca este o biserica batrana prin urmare copii lipsesc cu desavarsire. Si un baiat care slujeste prin vestirea Cuvantului. Uneori in cursul saptamanii mai mergem la un centru de zi unde vin copii zilnic sa-si faca temele si acolo incercam sa-i atragem pe copii sa vina duminica la Scoala Duminicala.

Viata de student e destul de interesanta. Aici am invatat sa ne bucuram si de lucruri marete pe care le experimentam cu Dumnezeu si de lucruri marunte. O felie de chec sau cozonac sau un tort, sunt lucruri marunte dar care am invatat sa le apreciem totodata sa ne bucuram de ele. Sau mai ales cand apare in cadru mancare facauta in moldova :)) Este si un timp cu multe framantari, cu multe alegeri… Timpul acesta poate fi folosit pentru a prospera, pentru a creste, sau poate fi un timp care sa te duca la faliment. Depinde de ceea ce alegi Binele si Viata sau raul si moartea.

Motive de rugaciune:



-pentru lucrarea cu copii

-pentru putere de a trece peste toate piedicile

-calauzire in fiecare alegere.



Multumire:



-pentru trecerea cu bine peste greul inceput

-pentru toate binecuvantarile atat pe plan spiritual cat si financiar

Pentru toti cei care au fost gata sa imi intinda o mana de ajutor, sa ma incurajeze atunci cand simteam ca in urmatoarea clipa ma voi prabusi si nimic nu ma va mai ridica de acolo.


 

 

 

Vesti de la Crina

A trecut deja o luna de cand sunt la CRST.Si pot spune ca tot acest timp a fost o binecuvantare pentru mine.

Am inceput acest an scolar printr-o saptamana foarte grea.Si am obosit incercand sa ma acomodez cu noul stil de viata,sa cunosc persoanele alaturi de care am sa-mi petrec urmatorii 2 ani si sa invat sa ma supun unui set de reguli destul de mare (ceea ce nu am prea facut pana sa vin la scoala).Oricum, am trecut peste toate astea in saptamanile care au urmat.Am reusit sa ma obisnuiesc cu noul stil de viata,ceea ce la inceput mi se parea imposibil,am reusit deasemenea sa cunosc oamenii de aici,pe unii chiar am reusit sa.i cunosc prea bine,si binenteles am trecut si peste faza cu regulile(numai k nu am reusit sa le respect pe toate).

Totusi,scopul principal cu care am venit aici este sa invat.Si asta chiar reusesc sa fac.Am facut aproape 3 cursuri pana acum si toate au fost intr.o oarecare masura constructive pentru mine.In timp ce parcurgeam aceste cursuri mi-am dat seama de importanta studiilor facute inainte de a veni aici la scoala.Imi sunt de foarte mare ajutor.Si asta se datoreaza faptului ca in trecut au fost oameni cu initiativa care s-au ocupat de noi.

Pe langa teoria pe care am facut-o am mers si un weekend in practica. O zi ne-am ocupat de lucrarea cu copiii turci si in asta mi.a fost de ajutor experienta acumulata pana acum.Nu am reusit sa retin numele niciunui copil,fiindca erau nume turcesti,dar am petrecut mmomente frumoase alaturi de ei….am cantat(a fost prima data cand am cantat in turceste si f interesant),am invatat vesete,ne-am jucat,am facut puzzle-uri etc.

Apoi duminica am mers intr-un sat de turci musulmani si asta a fost ceva nou pentru mine.Cu toate ca eram tot in Romania m-am simtit pe "alta lume",asta pentru ca se vorbea limba turca si aveau obiceiuri foarte diferite de ale noastre.Ceea ce ma impresionat la acei oameni a fost deschiderea lor fata de noi.Cu toate ca eram doar 4 tineri,ei s-au dovedit a fi foarte primitori.Am vizitat 4 familii si in 3 dintre ele am reusit chiar sa ne rugam,binenteles adoptand stilul lor de inchinare.Cea mai ciudata mi s-a parut mancarea pe care am primit-o.Nici acum nu-mi dau seama ceea ce mi.a dat curaj sa o mananc.Ceea ce stiu e ca a fost cea mai fierbinte rugaciune pe care am facut-o vreodata inainte de masa.Si apoi am mancat.Ceea ce a fost,si este inca dificil pentru mine e faptul ca nu pot sta turceste,asa ca am fost nevoita sa stau in genunchi.Oricum a fost o mancare extraordinara si am considerat-o asa pana a doua zi cand mi-a fost rau de la ea.

Dumnezeu mi-a oferit si persoane cu care sa pot lucre,si mi-a dat ce a avut mai bun…asa cum face El intotdeauna.Am lucrat cu niste oameni deosebiti.Cred ca acesta era lucru de care ma temeam cel mai tare inainte de a pleca in practica si anume sa lucrez cu oameni cu care nu ma pot intelege.Dar Dumnezeu si-a aratat puterea si in asta,ceea ce m-a intarit foarte mult.



Motive de rugaciune:

-pentru putere de a sta in fata ispitelor care vin in fiecare zi

-pentru relatiile dintre mine si ceilati colegi(suntem atat de diferiti si uneori ne este foarte greu sa ne acceptam unii pe ceilalti)

-pentru practica pe care o facem…sa fim eficienti si sa-I dam voie Domnului sa lucreze prin noi



Motive de multumire

-pentru binecuvantarea pe care am primit-o pe plan financiar (am simtit mana Domnului in fiecare moment)

-pentru cresterea spirituala pe care o experimentez in fiecare zi si pentru faptul ca El este alaturi de mine chiar si atunci cand dorul de casa si de ceea ce am lasat in urma ma copleseste si imi da si oameni care sa fie alaturi de mine si care sa ma incurajeze.

Tabara -Din neam in neam-

Dupa o perioada de tacere venim cu vesti noi despre grupul Din neam in neam. Nu am incetat sa mai existam, doar ca foarte preocupati fiind de unele evenimente ( examene de admitere, nunti, vacante, tabara) am omis sa va mai tinem la curent cu noutatile de prin zona. Voi rupe tacerea prin acest articol despre tabara pe care am avut-o si sper ca acesta sa fie urmat de altele. Dupa o perioada de stres si framantari aceasta a avut loc si a fost peste asteptarile multora. A fost atat un timp de relaxare cat si de revitalizare spirituala. Marti si miercuri avandu-i alaturi de noi pe Dany si Simona Piu care ne-au ajutat sa gustam putin din vastul domeniu al misiunii transculturale

Joi vineri si sambata fratele Robert Kramer de la scoala de misiune Pacea ne-a impartasit cateva lucruri elementare pentru viata crestina

Au fost si momente distractive dupa cum va spuneam:

Sambata ne-am intors cu cateva sute de ani in timp experimentand mersul cu mocanita si explorand una dintre cele mai fascinante manastiri din Bucovina

... Si multe alte activitati si poze. Daca s-ar povesti toate ce s-au intamplat si s-ar uploada toate photo nu as avea suficient spatiu pe blog. D-l sa fie slavit pt aceasta tabara.

Noi experiente

Dupa cum zice vechea zicala ,,calatorului ii sta bine cu calatoria" imediat dupa experienta din Spania am decis sa imi fac bagajul si sa pornesc spre Italia. Daca la prima vedere ar parea ca a fost o decizie oportunista, personal am luat-o ca un raspuns al unor rugaciuni pentru un job de vara si ii sunt multumitor Lui Dumnezeu pentru raspuns.

Am reusit sa trec cu bine de perioada de acomodare si acum toate lucrurile au intrat in fagasul normal.

La biserica am avut parte de o primire buna din partea fratilor care au fost bucurosi sa ma revada dupa o perioada mai lunga de timp.

Implicarea pe plan spiritual deocamdata a avut loc doar in biserica desi pe viitor sper din toata inima sa fie si in domeniul evanghelizarii. Biserica pe care o frecventez aici este implicata intr-un proiect de evanghelizare a romanilor de aici dar abia duminica viitoare este prima zi dedicata pt asa ceva si cu ajutorul D-lui ma voi implica si eu.

Motive de rugaciune

Laudă și multumire:

1. Pentru acest loc de munca.

2. Pentru modul in care a creat situatii si circumstante pentru a-mi modela caracterul si a mă pregăti pentru lucrarea la care m-a chemat.

3. Pentru biserica de aici care este pentru mine ca o oaza intr-un desert.

Cereri:

© Pentru călăuzire în vederea inceperii unei lucrări pe termen lung

© Pentru misiunea pe termen scurt din toamna

© Pentru intelepciune in gestionarea timpului intr-un mod cat mai corespunzator.

Sam_soldan@yahoo.it

„Lasati copilasii sa vina la Mine...”

Pe data de 15 aprilie am împlinit trei luni de când Dumnezeu m-a chemat aici, în Moldova... Au fost trei luni de multe binecuvântări, încercări, urcuşuri, coborâşuri, bucurii, durere, suferinţă, încurajări, descurajări, provocări şi răspunsuri la rugăciune. În tot ce am experimentat în aceste trei luni, cel mai important a fost că L-am ştiut pe Dumnezeu alături de mine şi că nu am fost singură în toate luptele mele spirituale.
V-am cerut în scrisorile anterioare să vă rugaţi pentru noi ca echipă, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă , să ne arate clar unde să facem voluntariat. Am fost foarte tulburaţi şi descurajaţi în perioada când nu ştiam ce să facem, unde să mergem. Aici în Chişinău,şi în satele din jur , sunt foarte multe locuri unde ar fi fost nevoie de noi, unde am fi putut ajuta, ceea ce a făcut să fie şi mai greu să alegem un loc unde să lucrăm.Tocmai de aceea am avut nevoie de rugăciunile dumneavoastra.
Vă mulţumesc foarte mult tuturor celor ce v-aţi rugat .Dumnezeu a răspuns rugăciunilor şi ne-a condus paşii într-un mod care ne-a uimit pe toţi cei din echipă, demonstrându-ne încă o dată că aceasta este lucrarea Lui, nu a noastră, şi nu rezolvăm nimic dacă ne îngrijorăm, sau ne tulburăm, pentru că El răspunde oricum la momentul potrivit. Avem un Dumnezeu tare minunat! Mă simt onorată că este şi Dumnezeul meu, şi eu sunt copilul Lui.
El ne-a deschis uşa larg la internatul numărul 2, de aici din Chişinău, unde vin zilnic 430 de copii. Copii care pleacă în fiecare zi acasă după ce termină şcoala, copii care pleacă la fiecare sfarşit de săptămână şi copii care rămân tot timpul în internat, pentru că nu au efectiv pe nimeni la cine să plece. Cred că unul dintre cele mai dureroase momente pentru aceşti copii este atunci când îi văd pe ceilalţi plecând pe poartă…
La acest internat noi ne ocupăm doar de o clasă, în special a 4-a şi când mai este timp, şi de câţiva copii din clasa a-1-a. Îi ajutăm la teme, cântăm, discutăm, ne rugăm, facem diferite activitaţi şi apoi ne jucăm cu ei -asta le place cel mai mult, bineinţeles.
În prima noastră zi de voluntariat, copiii au avut de făcut o temă la compunere despre: ”mama, cea mai scumpa fiinţă de pe pământ...”.Mai jos aş vrea să vă transcriu ceea ce au scris trei dintre copiii cu care lucrez eu, în compunerile lor:

V.- o feiţă de 11 ani, care merge acasă la fiecare sfarşit de săptămână.
“Mama mea e cea mai blândă floare. Eu o iubesc foarte mult că mă îngrijeşte. Nu am văzut nici o mamă ca a mea. Ea mă ajută la rău şi la bine. Mamă, tu eşti cea mai bună fiinţă de pe pământ. Mama este blândă la faţa, obrajii roşii ca bujorii. Şi numele ei este foarte frumos: Nadejda.”

M- un baiat care mi-a mărturisit: “Eu nu ştiu cum arată mama mea, pentru că ultima oară când am văzut-o aveam trei ani, cum să ţin minte?”-acum are 11 ani. El nu merge niciodată acasă.
“Eu aş dori ca mama mea să fie aşa ca toate mamele.Mi-aş dori să se întoarcă înapoi. Pe mama nu poţi să o compari cu orice fiinţă. Nici o fiinţă nu-i mai frumoasă ca ea. Mamă, eşti ca un ghiocel de fină şi albă la faţă. Nici o mamă nu-i ca tine.”

I.- un alt baieţel de 11 ani, care nu avăzut-o niciodată pe mama lui:
“Mama mea este cea mai frumoasă fiinţă de pe lume. Eu sunt copilul tău. Eu vreau să te vad tare mult. Eu sunt copilul tău care l-ai crescut. Eu vreau să fie mama mea aşa: bună, frumoasă, harnică...”

Cred că nu mai e nevoie de vreo explicaţie. Pentru mine a fost foarte dureros să aud poveştile lor, am fost copleşită când am văzut ce au scris despre cum ar dori să fie mama lor. Este trist, dar, în acelaşi timp, tare mă bucur că sunt aici, lângă ei şi că Dumnezeu a îngăduit să îi cunosc. Aş vrea mult ca eu să fiu o unealtă adevărată în mâna lui Dumnezeu, de care să se folosească pentru a le arăta acestor copii că, daca nu este o mamă care să le arate dragostea, este Cineva care îi iubeşte atât de mult, încât a şi murit pentru ei. Pentru mine este o plăcere să petrec timpul cu aceşti copii, să cânt, să mă rog, să mă joc cu ei. Dar vă cer să vă rugaţi în continuare ca Dumnezeu să îmi dea mai multă energie, răbdare, înţelepciune, să ştiu cum să îi apropii de D-zeu tot mai mult.

De asemenea, o dată pe săptămână am ales să merg la o casă de tranzit pentru fete( “Grace House”). Aici sunt opt fete între 16-20 de ani. Majoritatea dintre ele Îl cunosc într-un mod personal pe Dumnezeu, frecventează şi sunt implicate în unele biserici din oraş. Aici noi facem cursuri de engleză, chitară şi avem diferite discuţii cu ele; cântăm, şi ne rugăm.
Vă rog în mod deosebit să vă rugaţi pentru Lenuţa, o fată de 18 ani, care de un an de zile are dureri îngrozitoare de cap, şi în urma multor consultaţii, doctorii nu au reuşit să diagnosticheze problema ei. Zi de zi ea se luptă cu durerile ei de cap, care devin din ce in ce mai de nesuportat şi care au dus chiar si la pierderea memoriei. Ultima oară când am fost la ea, a venit foarte bucuroasă la mine şi mi-a spus: ” Magda, mulţumesc că te-ai rugat pentru mine, am 5 zile de când nu m-a mai durut capul, nu îmi vine să cred, parcă acum am în sfârşit chef de viaţă…!”Dar zilele astea, din păcate, durerile au reapărut şi ne-a cerut tuturor să ne rugăm pentru ea. Aşa că vă rog să o adăugaţi şi pe ea în lista voastră de rugăciune.
Asta este în mare,ceea ce facem noi acum. Ne bucurăm că Dumnezeu ne-a trimis în acest loc, unde putem să fim o mărturie adevărată.

Motive de rugăciune:

-vrem ca aceşti copii, cu care lucrăm să Îl vadă clar pe Dumnezeu în viaţa noastră;
-vrem să găsim un alt apartament, deoarece cel in care am locuit până acum s-a vândut;
-sănătatea mea fizică şi emoţională;
-vreau să învăţ mai repede limba rusă;

Domnul să vă răsplătească, dragi fraţi şi surori, pentru tot timpul pe care îl puneţi deoparte pentru a vă ruga pentru lucrarea de aici, de la internat şi de la casa de fete.

Cu drag, în Hristos,
Magda Clopoţel
Mă puteţi contacta la:
strada Hajdeu,nr.48; ap.3; Chişinău
concret_galati@yahoo.com
0037369901940
Contul bancar al Fundaţiei Cuvântul Întrupat este RO28RNCB0141032869370001 deschis la BCR Sucursala Galaţi (specificaţi: pentru Magdalena Clopotel )

Impresii España

Timpul şederii mele în Spania s-a sfîrşit. Încă îmi amintesc prima zi cînd am păşit ţanţos în aeroport și în timp ce împreună cu echipa căutam locul de unde sa ne ridicăm bagajele am zărit pe o bancă doua persoane foarte cunoscute în cercurile evanghelice și nu m'am putut abţine sa nu merg și "să mă bag în seama". Am schimbat câteva vorbe cu ei, se întorceau în țară după o perioada de slujire în bisericile româneşti din spania. Unul dintre ei mai glumeț mi'a zis condoleanțe când a auzit ca voi sta 2 luni în Spania. Asta m'a pus pe gînduri. Mintea a început sa zboare gandindu-mă la ce ar fi mai rău. Dar acum la sfârșitul acestui timp îmi dau seama ca acele condoleanțe nu s-au adeverit și D-l m-a binecuvântat cu un timp bun în Spania. În afara de multele informaţii pe care le-am primit la cursuri au fost multe alte lucruri practice pe care le-am învațat în acest timp. Vreau sa împărtăşesc câteva dintre ele cu voi .

Am învațat că sunt unii oameni care stau în apă până la gât pentru a mă tine pe mine deasupra. Și chiar dacă eu sunt cel care primesc aprecieri de multe ori , adevăratul sacrificiu se depune în spatele cortinei. Dumnezeu mi-a deschis ochii sa vad oameni pe care de-a lungul vieţii mele i-a folosit sa mă formeze, sa ma încurajeze, și să mă susţină. Poate în timp ce citeşti aceste rînduri te regăseşti într-una din categorii, D-l să te binecuvinteze și să iți răsplătească.

Am învățat că deși bisericile din diaspora sunt des criticate, și considerate biserici consumatoare, formate din membrii pasivi, Dumnezeu în planul lui suveran se folosește e ei fără sa se împiedice de preconcepţiile noastre. Am văzut oameni dedicaţi care îl slujeau pe Domnul acolo unde El i-a aşezat.

Am învațat ca războiul spiritual nu cunoaste graniţe geografice și poţi sa îl simţi în ororile și intensităţile lui chiar și în Spania.
Am învățat multe lucruri dar cel mai important și care are legătură cu toate celelalte este depența de D-l. Va mulțumesc tuturor care ma-ți susținut și anticipat celor care o veţi face pe viitor. Și mulțumesc Celei mai importante persoane care mereu mi-a fost alaturi și îmi va mai fi Domnul secerișului.

G@m@li3l

P.S. (Sorry k nu sunt poze au sa apara maine dak le primesc de la colegi;)

Grupul “Din neam in neam”

In fiecare din noi, Dumnezeu a pus ceva deosebit. Deci suntem unici in ochii Lui. Fiecare din noi suntem o parte importanta din societate, grup, familie…

Intr-un grup, atunci cand suntem impreuna nu realizam cat de importanta este prezenta fiecaruia, insa atunci cand imprejurarile ne despart, ne dam seama cat de pretioasa este prezenta acelei persoane. Am experimentat acest lucru atunci cand dorul si amintirile frumoase a vremurilor cand eram impreuna ne-au patruns in inima si in gand, insa nemaiputand retrai acele moment pentru ca multi erau departe.

Ne-am propus sa aratam calitatile vazute prin ochii nostri a “catorva persoane” din grup. Si ii invitam pe acestia sa se recunoasca.

- Esti o persoana langa care poti sa... taci confortabil. Nu langa oricine poti sa faci acest lucru, pentru aceasta fiind nevoie de prietenie adevarata. Tu spui lucrurilor pe nume, si asta este un lucru pretios. Prietenia adevarata este bazata pe sinceritate. Cand tu zambesti, cei din jurul tau sfarsesc prin a se molipsi.

- Poate ca tu nu ai observat, dar foarte multi se bucura de prezenta ta. Atitudinea prietenoasa si salutul calduros lasa urme placute in amintirea noastra a tuturor. Rezolvarea problemelor cu calm este o chestiune normala pentru tine, iar aceasta este o incurajare pentru noi. Chiar si atunci cand treci prin momente dificile, privesti cu optimism, acesta fiind un lucru vizibil expimat in urmatoarele cuvinte: „Mai poti, mai poti?” „Incerc, incerc...”

- Calitatile tale de lider si organizator ne lipsesc enorm, dar suntem incurajati de faptul ca inca te gandesti la noi si ne sustii. Intotdeauna ai vrut cu orice pret, sau cel putin asta vedem noi, sa faci orice sa ramanem in picioare ca si grup. Am vazut ca pui mare pret pe rugaciune, dovedind faptul ca te bazezi foarte mult pe Dumnezeu, si nu pe puterile proprii.

- Atunci cand ai ocazia sa intalnesti persoane noi, acestia par sa fie prieteni cu care nu ai avut ocazia sa te intalnesti. Ii tratezi cu caldura si interes, iar aceasta ii atrage. Si un lucru frumos de observat la tine si linistitor pentru cei care vor sa se sustraga este faptul ca accepti sa te implici oridecate ori esti solicitata. Desi avem de putine ori onoarea sa te avem printre noi, ne bucuram de planurile indraznete de care am auzit, si te incurajam sa nu renunti nicicum la ele, si mai ales la proiectul cu copiii.

- Esti o persoana cu influenta in grupul nostru si de multe ori i-am auzit pe unii exprimandu-si dorinta de a fi prezent la unele activitati, iar absenta ta avand ca urmare si lipsa altora. Cand iti sustii parerea, de cele mai multe ori esti acultat cu interes. Intentiona odata cineva sa vorbeasca cu tine pe mess, dar spuneai la status printre altele ca nu poti vorbi ca ai mancat usturoi. Si totusi ai vorbit, si nu l-a deranjat mirosul... Am vazut deci ca esti foarte manierat.

- Esti printre putinele persoane care si-au dat seama de faptul ca doar ingrijorandu-ne nu putem rezolva nimic. Nu de putine ori am avut ocazia sa ne bucuram de ajutorul tau, iar lucrarea cu copiii este una din activitatile pentru care te apreciem. Fregventarea cursurilor de bucatarie si implicarea in acest domeniu pe multi din noi i-a ajutat foarte mult. Credem ca esti multumita si tu de ce ai invatat, cei din jurul tau bucurandu-se de calitatile tale culinare. „E nevoie de putere sa intri in rand cu altii, dar e nevoie de curaj sa fii altfel...

- Apreciem ambitia cu care te lupti sa-ti construiesti viitorul si dorim sa reusesti in ce ti-ai propus. Ai uimit cel putin o profesoara cu seriozitatea de care ai dat dovada in ultimul timp, iar cei ce nu mai au dreptul sa se numere printre cei tineri (putin mai in varsta) sunt multumit de efortul fizic pe care il depui atunci cand esti solicitat......

- Se vede faptul ca iti doresti sa inveti cat mai multe si ai o rabdate uimitoare pentru asta. Un cersetor de complimente ar putea sa obtina usor de la tine unul (acesta fiind omul care vorbeste mereu pe un subiect care il avantajeaza. La tine nu e nevoie sa faca asta). Ai dovedit de multe ori ca nu esti deloc egoista si am remarcat faptul ca te bucuri, chiar inainte de a afla detalii, de un lucru bun. Si aceasta ne entuziasmeaza si pe noi...

- Pui mult accent pe organizare si accepti cu usurinta responsabilitati mari. Credem ca esti interest de fiecare din grup si tii ca toti sa se simta bine in cadrul lui. Consideram ca ai calitati necesare lucrarii pe care o faci si ai reusit sa e convingi pe multi dintre noi de importanta misiunii (si nu numai prin cuvinte, ci si prin entuziasmul cu care o faci).

- Sunt unele lucruri mici, dar foarte importante, pe care unii din noi nu ne gandim sa le facem, dar pe care tu le faci cu placere. (Am vazut in tine supunere, calitate destul de rar intalnita in zilele noastre). Inca n-am auzit pe nimeni sa I se zica sa nu mai invete…Am ramas uimita cand am auzit ca ti-a zis mama ta sa nu mai inveti asa mult… Consideram ca e foarte bines a folosesti intelepciunea pe care o ai invatand, si astfel fiind un exemplu.

- Nu o singura data am putut vedea ca ai un dar special de a te adresa unui grup (si ne referim la tineri de toate varstele) Desi e un lucru care implica responsabilitate, te descurci de minune. Buna ta dispozitie ne afecteaza pe noi toti. Stii sa exprimi usor orice idée intr-un mod inteligibil si practic, si nu putine personae ti-au zis ca vei ajunge scriitor (inca din scoala primara)

- Abilitatea ta de a pricepe usor tehnologia zilelor noastre ne-a ajutat in organizarea multor activitati. Chiar daca nu esti omul care sa fie mereu “la microfon”, fara ajutorul tau, unele lucruri nu ar fi fost posibile. Clapele orgii nu-ti dau mari batai de cap si ne place sa cantam in compania ta.

- Iti spui punctul de vedere si faci ca toti sa fie de acord cu idea ta. Daca ar fi sa sustii o parere cu care noi nu prea am fi de acord, cred ca in final ai obtine aprobarea noastra. (Apreciem caracterul tau ferm, care nu se schimba odata cu vremea). Cand ai in preajma un copil mic, acesta se bucura de toata atentia ta, bucurie vizibila. (caz concret: Fiecare zi a lui Andrei petrecuta in preajma ta, s-a sfarzit incercand “sa faca nani” si, desi obosit, cu un zambet larg si rosu in obraji)

- Esti o persoana cu o mare importanta in grupul nostru. Desi nu esti singura care canti la chtara, te descurci cel mai bine, si aceasta pentru ca te-ai implicat mult in acest domeniu. Esti o gazda excelenta si apreciem ca ti-ai pus resursele la dispozitia noastra. In ceea ce privesc treburile casei,te descurci minunat.... asa cum spui tu ,,ca o femeie maritata". Este o binecuvantare pentru noi sa te avem ca si lider. Te pricepi cred ca cel mai bine in domeniul asta si la asta te ajuta si imaginatia ta bogata.

“E nevoie de putere sa intri in rand cu altii, dar e nevoie de curaj sa fii altfel…”

Odata cu trecerea timpului, experientele si imprejurarile ne mai schimba, cunoastem persoane noi care ne influenteaza, si toti dorim sa atingem anumite standarde. Sa incercam sa valorificam calitatile pe care le avem…

Ceva la care sa meditezi:

Daca iti doreste cineva sa intalnesti persoane ca tine, te bucuri? Tu ce fel de persoana crezi ca esti???