“Chiar vrei să ştii, cum gândesc? Eu zic, lăsaţi-o baltă, n-are nici un rost. Păi da, dacă am fi mai multe boabe da sare atunci aş mai zice! … În oala aceasta imensă de ciorbă, rămânem nebagăţi în seamă! După părerea mea nu poate fi aceasta menirea şi chemarea noastră!” “Uşurel, uşurel”, îi corectează un bob bătrân de sare. Dacă te compari cu carnea şi zarzavaturile din ciorbă, ai dreptate, suntem foarte mici. Dar în noi este putere şi un potenţial îndeajuns de a da acestei ciorbe gustul necesar!” “Trebuie să particip şi eu la acţiunea aceasta? întrebă un bob timid de sare din cel mai îndepărtat unghi al solniţei. “Nu mă încumet! Mai degrabă aş rămâne aici în solniţa aceasta sigură. Vă descurcaţi şi fără mine, nu aşa?” “Prostii„! zise bătrânul bob de sare. „Chemarea ta nu este să te simţi bine aici în solniţă şi să participi la discuţii intelectuale în timp ce te uiţi la noi! Tu trebuie să fi sare, aceasta este menirea ta!“ „Nu vă agitaţia aşa“, strigă un alt bob de sare din spate. „Nu ar fi îndeajuns să trimitem pe cineva care se simte chemat la o asemenea lucrare?” Discuţia între bobele da sare a început să ia amploare. Noi şi noi idei se puteau auzi. „De ce nu vine ciorba aici, la noi în solniţă?“ “Bună idee, ziceau celălăte bobe. Fiecare oaspete este la noi bine venit!” Cred că alţii preferă mai mult piperul decât sarea”. “Brrrr… cioarba este aşa de udă ….” Orele noastre de întâlnire sunt afişate pe solniţă – programul este deci cunoscut…” “Eu sunt totuşi de părere să trimitem pe cineva specialist în a săra, cineva care a studiat. Noi suntem doar nişte laici neexperimentaţi …” “Linişte”! strigă după un timp un bob de sare agitat. “Ascultaţi-mă pe mine! În felul acesta nu v-om avansa nici un milimetru. Un singur bob de sare vreţi să trimiteţi ca să schimbaţi ceva, cu toate că ştiţi că noi toţi în unitate avem putere. Şi dacă continuaţi să aşteptaţi ca ciorba să între la noi în solniţă, puteţi aştpta mult şi bine! Aduceţi-vă aminte de chemarea noastră! Noi trebuie să fim sare, nu să discutăm! Aţi uitat … pentru ce suntem noi aici în solniţă?” Şi în timp ce o linişte adâncă se lăsă peste bobele de sare, acestea se simţiră deodată ridicate. Toate bobele de sare, care şi-au cunoscut menirea şi datoria, s-au lăsat să cadă în ciorbă… Rezultatul? …. A fost o ciorbă foarte bună!
articol preluat in original de pe www.eesued.de
iar in limba romana de pe www.pacea.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu