miercuri, 24 februarie 2010
duminică, 31 ianuarie 2010
Singur?!
... Vaţi gândit vreodată cum ar fi sa rămâneţi singuri inr-un loc, şi desparţiţi de toţi cei dragi pentru todeauna, ştiind ca aţi avut şansa de a fi împreună într-un loc minunat?
Vaţi gândit vreodată că s-ar putea ca cei cu care intraţi in contact azi şi zi de zi, mâine n-o sai ma vedeţi niciodată? Dumnezeu mi-a dat minunatul har să am lânga mine o soră geamănă, şi cu toate că nu mă bazez pe teoria cum că gemeni sunt mai aproiaţi şi nu ne-am spus oficial "Te Iubesc!" niciodată unul altuia, suntem foarte apropiaţi unul de celălalt. Chiar dacă sântem zi de zi împreună, am avut parte de un moment când unul lânga altul fiind m-am simţit desparţit de ea pentru todeauna.A fost momentul în care ea a pornit pe un alt drum, drumul vesniciei cu Iisus.M-am simţit pentru prima dată singur intr-o biserică plină.Nu puteam crea o imagine în mintea mea în care să fiu în alta parte, desparţit de cei dragi pentru todeauna.Era ca şi cum între mine şi ea stătea o prăpastie şi eu încercam cu disperare să gasesc o modalitate de a trece dincolo. Am fost neliniştit toată săptamâna căutând soluţii pentru a trece prăpastia. Eram hotărât sa trec, şi Dumnezeu mi-a întins pod.De la momentul acela mă simt în mare siguranţă.E ca şi cum sunt neviot să sar pentru prima dată dintr-un avion fară paraşută, şi Dumnezeu îmi întinde câte o saltea din cinci în cinci metri, ca jos să ajung fără nici o zgârietură.
Mulţumesc lui Dumnezeu pentru ajutorul pe care îl primesc zi de zi din partea Lui şi mă rog să vorbească fiecăruia la momentul ales de El, şi să ne ajute să răspundem chemăarii Lui.
Înfruntă singurătatea şi vino la El!
Alege viaţa!
... Vaţi gândit vreodată cum ar fi sa rămâneţi singuri inr-un loc, şi desparţiţi de toţi cei dragi pentru todeauna, ştiind ca aţi avut şansa de a fi împreună într-un loc minunat?
Vaţi gândit vreodată că s-ar putea ca cei cu care intraţi in contact azi şi zi de zi, mâine n-o sai ma vedeţi niciodată? Dumnezeu mi-a dat minunatul har să am lânga mine o soră geamănă, şi cu toate că nu mă bazez pe teoria cum că gemeni sunt mai aproiaţi şi nu ne-am spus oficial "Te Iubesc!" niciodată unul altuia, suntem foarte apropiaţi unul de celălalt. Chiar dacă sântem zi de zi împreună, am avut parte de un moment când unul lânga altul fiind m-am simţit desparţit de ea pentru todeauna.A fost momentul în care ea a pornit pe un alt drum, drumul vesniciei cu Iisus.M-am simţit pentru prima dată singur intr-o biserică plină.Nu puteam crea o imagine în mintea mea în care să fiu în alta parte, desparţit de cei dragi pentru todeauna.Era ca şi cum între mine şi ea stătea o prăpastie şi eu încercam cu disperare să gasesc o modalitate de a trece dincolo. Am fost neliniştit toată săptamâna căutând soluţii pentru a trece prăpastia. Eram hotărât sa trec, şi Dumnezeu mi-a întins pod.De la momentul acela mă simt în mare siguranţă.E ca şi cum sunt neviot să sar pentru prima dată dintr-un avion fară paraşută, şi Dumnezeu îmi întinde câte o saltea din cinci în cinci metri, ca jos să ajung fără nici o zgârietură.
Mulţumesc lui Dumnezeu pentru ajutorul pe care îl primesc zi de zi din partea Lui şi mă rog să vorbească fiecăruia la momentul ales de El, şi să ne ajute să răspundem chemăarii Lui.
Înfruntă singurătatea şi vino la El!
Alege viaţa!
vineri, 29 ianuarie 2010
COMODOTATEA…INDIFERENTA…EGOISMUL
Urmărim materiale cu creștini care se roagă în peșteri, ascunzându-se, știm cum atâția creștini sunt persecutați,torturați, omorâți chiar generații la rând pentru credința lor; și asta nu pe vremea romanilor ci în zilele noastre super moderne, și cu libertate în toate.Vedem atâtea și totuși nu suntem sensiblizați; ne pare rău pentru ei, am vrea să le fie mai bine, dar Comoditatea nu te lasă să-i ajutăm, inima rămâne aceeași, privim și apoi uitam.
Am devanit atât de egoiști, ne gândim mereu la noi și uitam de ceilanti.Uităm că nu datorită nouă suntem unde suntem, uităm că noi nu avem nici un merit, uităm că și noi am fost odată căzuți sau că noi am putea fi în locul celui cazut.
Uităm și nu facem nimic…
Trăim de pe o zi pe alta și planurile noastre se schimbă mereu dar niciodată nu includem și pe cei care suferă…
Ne place să trăim în liniște, dar ore la aceasta am fost noi chemați?
Oare pentru comfort, egoism, indiferență, uitare am fost salvați?
Crezi că dacă nu poti pleca ca misionar, nu poți face nimic pentru cei în suferință?
Crezi că dacă nu ai suficienți bani în buzunar nu-i poți ajuta?
Dacă nu știai te anunt eu că: 5-10 minute din prețiosul tău timp din fiecare zi poate salva vieți, poate aduce alinare, biruință, bucurie și lumină în viețile celor asupriți, părăsiți și suferinzi.
Ești gata să renunți la 5 minute de film sau de somn, sau de internet sau orice altă activitate a ta care e mai puțin importanta ca viețile unor oameni?
Vino si tu de mijlocește pentru cei în suferință, pentru cei persecutați!
Alătură-te nouă, intră în grupul nostru de rugaciune!
Lista de rugăciune:
-Sami și colegii de la școala misionară Kairos
- Lidia și cei de la școala Pacea
-Coreea de nord
-Magda-voluntară in Rep.Moldova
-Ștefan-copilul bolnav de leucenie
Pentru mai multe detalii mă puteți contacta la simi_a_morosan@yahoo.com
Domnul sa va deschidă inimile și să va alaturați nouă în mijlocire!
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
Salutare lume nu am mai postat de mult vre-un articol pe acest blog si aceasta din
cauza ca nu prea am avut timp. Mi-a luat mult pana sa ma hotarasc sa-l scriu si pe acesta dar iata-ma cu degetele galopand pe taste. Saptamana aceasta un subiect interesant mi-a framantat mintea, un subiect care cred ca ii framanta pe foarte multi crestini. Ma gandeam la o viata crestina din abundenta , fara frustrari, fara esecuri . Pare idealist si desi nu am reusit sa gasesc o solutie pentru a evita esecurile am gasit una pentru a evita frustrarea. Am desoperit ca toata frustrarea , nesiguranta, si complexele de inferioritate apar datorita faptului ca ma bazez foarte mult pe ceea ce trebuie sa fac EU in viata de crestin si nu pe ceea ce sunt in HRISTOS. Mi-am dat seama ca ,, am inceput in Duhul si vreau sa sfarsesc in firea pamanteasca,, . Am realizat ca meritele mele si stradania mea sun cele care imi conduc viata de crestin si nu Hristos isi traieste viata prin mine. Am constatat ca nu imi iau crucea in fiecare zi si nu imi rastignesc eul. Multe descoperiri uimitoare am facut in aceasta saptamana ce a trecut dar imi este mai greu sa le exprim in scris ... Am gasit si o piesa muzicala care exprima atat trairile si luptele pe care le duce un crestin dar si solutia care se gaseste la cruce . Voi reda in scris versurile acestei piese pentru ca daca o voi face altfel din cauza stilului muzical multi ar respinge-o.
versurile Pumn de tarana
cauza ca nu prea am avut timp. Mi-a luat mult pana sa ma hotarasc sa-l scriu si pe acesta dar iata-ma cu degetele galopand pe taste. Saptamana aceasta un subiect interesant mi-a framantat mintea, un subiect care cred ca ii framanta pe foarte multi crestini. Ma gandeam la o viata crestina din abundenta , fara frustrari, fara esecuri . Pare idealist si desi nu am reusit sa gasesc o solutie pentru a evita esecurile am gasit una pentru a evita frustrarea. Am desoperit ca toata frustrarea , nesiguranta, si complexele de inferioritate apar datorita faptului ca ma bazez foarte mult pe ceea ce trebuie sa fac EU in viata de crestin si nu pe ceea ce sunt in HRISTOS. Mi-am dat seama ca ,, am inceput in Duhul si vreau sa sfarsesc in firea pamanteasca,, . Am realizat ca meritele mele si stradania mea sun cele care imi conduc viata de crestin si nu Hristos isi traieste viata prin mine. Am constatat ca nu imi iau crucea in fiecare zi si nu imi rastignesc eul. Multe descoperiri uimitoare am facut in aceasta saptamana ce a trecut dar imi este mai greu sa le exprim in scris ... Am gasit si o piesa muzicala care exprima atat trairile si luptele pe care le duce un crestin dar si solutia care se gaseste la cruce . Voi reda in scris versurile acestei piese pentru ca daca o voi face altfel din cauza stilului muzical multi ar respinge-o.
Pasind prin lume, des gresind
Desi crestin des uit de unde vin
Incotro alerg
Sunt ales dar des pasesc , lipsit de interes,
Molipsit de lucruri fara sens,
In esenta credinta-i absenta.
Am tendinta sa ma schimb
Dar doar dorinta nu-i suficienta
Pacatul sapa dependenta
In aparenta totul e frumos
Dar sufletu-i jegos si-mi dau seama ca sunt departe de Hristos.
Sunt un pumn de tarana nimic altceva,
Un pumn de tarana
Des mi se intampla sa calc pe langa
Ma simt mustrat de o privire blanda
Si ma vad pe mine acelasi pacatos
Prigonit, gonit de frica, priponit in fire.
Promit ca sunt pornit sa fac binele
Am planuri bune dar nu imi numar bine zilele
Si daca viata e o carte scrisa
Uneori imi doresc sa-i pot rupe filele
Care imi dau o senzatie trista
Credinta in lipsa,
Risc sa sar de pe pista
Dar aud o voce care insista-n eclipsa:
Rezista fiinta pesimista, ramai in voia Mea
Voia ta e interzisa.
Am zis ca ma descurc
Dar des curg lacrimi
M-am lepadat destul
Am cazut testul
Pentru ca am crezut ca pot merge singur pe-acest drum ca Petru
Gol merg cu gandul la Golgota sper acolo sa gasesc secretul
Neputincios imi arat regretul
Hristos a platit inlocul meu pretul
Am ajuns la cruce, sunt mustrat de cuget , pacatul curge
Vad o multime care-L strapunge cu cruzime printre ei ma vad si pe mine.
Eram si eu printre cei ce L-au condamnat
L-am incoronat cu o coroana de spini
I-am dat palme si L-am umilit deplin
Il vad intr-un final pironit pe cruce, scaldat in chin
Sunt talharul care isi vede vina, ma inclin spre El si ma inchin
Imi cer iertare sunt pacatos din cap pana-n picioare.
Am ajuns la cruce tot ce-i distrus in mine se distruge
Sunt liber din nou
Hristos lider eu simplu ecou
Pacatos iertat de Hristos
Treptat inaltat
Sunt liber, din zi in zi merg catre cer
Cand gresesc ma-ntorc la cruce iertare cer
Jertfa lui Hristos e singura mea avere
Ma simt nou din nou si plin de putere
Din zi in zi merg catre cer
Incotro alerg
Sunt ales dar des pasesc , lipsit de interes,
Molipsit de lucruri fara sens,
In esenta credinta-i absenta.
Am tendinta sa ma schimb
Dar doar dorinta nu-i suficienta
Pacatul sapa dependenta
In aparenta totul e frumos
Dar sufletu-i jegos si-mi dau seama ca sunt departe de Hristos.
Sunt un pumn de tarana nimic altceva,
Un pumn de tarana
Des mi se intampla sa calc pe langa
Ma simt mustrat de o privire blanda
Si ma vad pe mine acelasi pacatos
Prigonit, gonit de frica, priponit in fire.
Promit ca sunt pornit sa fac binele
Am planuri bune dar nu imi numar bine zilele
Si daca viata e o carte scrisa
Uneori imi doresc sa-i pot rupe filele
Care imi dau o senzatie trista
Credinta in lipsa,
Risc sa sar de pe pista
Dar aud o voce care insista-n eclipsa:
Rezista fiinta pesimista, ramai in voia Mea
Voia ta e interzisa.
Am zis ca ma descurc
Dar des curg lacrimi
M-am lepadat destul
Am cazut testul
Pentru ca am crezut ca pot merge singur pe-acest drum ca Petru
Gol merg cu gandul la Golgota sper acolo sa gasesc secretul
Neputincios imi arat regretul
Hristos a platit inlocul meu pretul
Am ajuns la cruce, sunt mustrat de cuget , pacatul curge
Vad o multime care-L strapunge cu cruzime printre ei ma vad si pe mine.
Eram si eu printre cei ce L-au condamnat
L-am incoronat cu o coroana de spini
I-am dat palme si L-am umilit deplin
Il vad intr-un final pironit pe cruce, scaldat in chin
Sunt talharul care isi vede vina, ma inclin spre El si ma inchin
Imi cer iertare sunt pacatos din cap pana-n picioare.
Am ajuns la cruce tot ce-i distrus in mine se distruge
Sunt liber din nou
Hristos lider eu simplu ecou
Pacatos iertat de Hristos
Treptat inaltat
Sunt liber, din zi in zi merg catre cer
Cand gresesc ma-ntorc la cruce iertare cer
Jertfa lui Hristos e singura mea avere
Ma simt nou din nou si plin de putere
Din zi in zi merg catre cer
versurile Pumn de tarana
duminică, 10 ianuarie 2010
O noua scrisoare de la Magda!
Un an plin de binecuvantari!
Sărbătorile de iarnă au venit, au trecut şi au lăsat, cel puţin pentru mine, extrem de puţin timp de pregătire pentru a păşi în sfârşit în marea aventură care îmi stă în faţă. M-am bucurat de zăpadă ca mulţi alţii, mi-am amintit de copilărie, am trăit sentimente amestecate, am simţit încredere şi în acelaşi timp teamă...iar acum sunt la ultimii paşi. În curând voi pleca în Moldova.
Pentru că cei de aici sunt şi vor fi mereu parte din inima mea, aş vrea să vă povestesc aici despre ultimele activităţi, pe care sigur le voi păstra în amintire cu mult drag.
Dacă pentru cei mai mulţi venirea iernii înseamnă vacanţă sau concediu, pentru noi, cei de la Cuvântul Întrupat a însemnat chiar şi mai mult efort. Aşteptându-mă la acest lucru am rugat pe cei care mă păzesc în rugăciunile lor să mi se alăture ca o armată de soldaţi dedicaţi Domnului. Fără rugăciunile dumneavoastră nu aş fi putut face ce am avut de făcut – nici în timpul acesta despre care vă povestesc şi nici pe mai departe.
Programul nostru de iarnă a cuprins trei evenimente importante:
Pe 19 decembrie a fost serbarea copiilor pentru părinţi. Prin cântece, versete recitate şi roluri, copiii au arătat familiilor lor scena naşterii Mântuitorului, după care au avut bucuria sa le împartă acestora cadouri pe care ei le făcuseră dinainte, cu mult efort şi cu multă dragoste.
Colindul s-a desfăşurat în două zile: pe 22 decembrie la familiile copiilor şi pe 23 decembrie la familiile din bisericile din Galaţi, familii care ne sprijinesc spiritual şi financiar. Ne-am bucurat ca prin Vestea cântată cu glas de copil să ducem în aceste case mulţumirea noastră.
Noaptea de 24 decembrie a fost o celebrare, pe care am avut bucuria să o petrecem în casa unei familii din biserică. Suntem recunoscători acestei familii care şi-a deschis casa pentru zeci de persoane zgomotoase şi prea pline de energie. Ospitalitatea lor va fi răsplătită cu siguranţă de Tatăl tuturor binecuvântărilor. În cadrul acela de familie, împreună cu copiii ne-am rugat, am cântat, am spus cuvinte speciale unii despre alţii, am desenat, am ornat prăjituri, şi am experimentat sentimentul de „casă” împreună.
Momentul deschiderii cadourilor este mereu unul special. E atât de frumoasă faţa unui copil care se bucură de surpriza pe care pregătit-o cineva care îl iubeşte!
Am terminat seara cu filme preferate de copii.
Au trecut şi aceste evenimente şi mai sunt zece zile până la plecare mea în Moldova. Primul termen este de trei ani, termen care acum mi se pare foarte lung pentru a nu fi aproape de familie, prieteni şi biserică.
Câteva lucruri despre Moldova:
Este considerată una din cele mai sărace ţări din Europa. Populaţia se ridică la 4 320 784 dintre care 22 000 sunt copii abandonaţi. Numărul ridicat de copii lăsaţi în grija bunicilor sau a altor rude, şi din păcate de cele mai multe ori abandonaţi, se datorează plecărilor părinţilor în alte ţări la muncă. Salariul minim pe economie este de 300 Ron, iar cel mediu de 500 Ron. Dorinţele noastre pentru Moldova includ un centru de zi la care să vină copiii pentru o masă caldă, un duş, consiliere, ajutor la teme şi cel mai important pentru a primi dragose şi călăuzire spre Dumnezeu. Pentru acest centru avem în minte modelul centrului din Galaţi.
Sărbătorile de iarnă au venit, au trecut şi au lăsat, cel puţin pentru mine, extrem de puţin timp de pregătire pentru a păşi în sfârşit în marea aventură care îmi stă în faţă. M-am bucurat de zăpadă ca mulţi alţii, mi-am amintit de copilărie, am trăit sentimente amestecate, am simţit încredere şi în acelaşi timp teamă...iar acum sunt la ultimii paşi. În curând voi pleca în Moldova.
Pentru că cei de aici sunt şi vor fi mereu parte din inima mea, aş vrea să vă povestesc aici despre ultimele activităţi, pe care sigur le voi păstra în amintire cu mult drag.
Dacă pentru cei mai mulţi venirea iernii înseamnă vacanţă sau concediu, pentru noi, cei de la Cuvântul Întrupat a însemnat chiar şi mai mult efort. Aşteptându-mă la acest lucru am rugat pe cei care mă păzesc în rugăciunile lor să mi se alăture ca o armată de soldaţi dedicaţi Domnului. Fără rugăciunile dumneavoastră nu aş fi putut face ce am avut de făcut – nici în timpul acesta despre care vă povestesc şi nici pe mai departe.
Programul nostru de iarnă a cuprins trei evenimente importante:
Pe 19 decembrie a fost serbarea copiilor pentru părinţi. Prin cântece, versete recitate şi roluri, copiii au arătat familiilor lor scena naşterii Mântuitorului, după care au avut bucuria sa le împartă acestora cadouri pe care ei le făcuseră dinainte, cu mult efort şi cu multă dragoste.
Colindul s-a desfăşurat în două zile: pe 22 decembrie la familiile copiilor şi pe 23 decembrie la familiile din bisericile din Galaţi, familii care ne sprijinesc spiritual şi financiar. Ne-am bucurat ca prin Vestea cântată cu glas de copil să ducem în aceste case mulţumirea noastră.
Noaptea de 24 decembrie a fost o celebrare, pe care am avut bucuria să o petrecem în casa unei familii din biserică. Suntem recunoscători acestei familii care şi-a deschis casa pentru zeci de persoane zgomotoase şi prea pline de energie. Ospitalitatea lor va fi răsplătită cu siguranţă de Tatăl tuturor binecuvântărilor. În cadrul acela de familie, împreună cu copiii ne-am rugat, am cântat, am spus cuvinte speciale unii despre alţii, am desenat, am ornat prăjituri, şi am experimentat sentimentul de „casă” împreună.
Momentul deschiderii cadourilor este mereu unul special. E atât de frumoasă faţa unui copil care se bucură de surpriza pe care pregătit-o cineva care îl iubeşte!
Am terminat seara cu filme preferate de copii.
Au trecut şi aceste evenimente şi mai sunt zece zile până la plecare mea în Moldova. Primul termen este de trei ani, termen care acum mi se pare foarte lung pentru a nu fi aproape de familie, prieteni şi biserică.
Câteva lucruri despre Moldova:
Este considerată una din cele mai sărace ţări din Europa. Populaţia se ridică la 4 320 784 dintre care 22 000 sunt copii abandonaţi. Numărul ridicat de copii lăsaţi în grija bunicilor sau a altor rude, şi din păcate de cele mai multe ori abandonaţi, se datorează plecărilor părinţilor în alte ţări la muncă. Salariul minim pe economie este de 300 Ron, iar cel mediu de 500 Ron. Dorinţele noastre pentru Moldova includ un centru de zi la care să vină copiii pentru o masă caldă, un duş, consiliere, ajutor la teme şi cel mai important pentru a primi dragose şi călăuzire spre Dumnezeu. Pentru acest centru avem în minte modelul centrului din Galaţi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)