COMODOTATEA…INDIFERENTA…EGOISMUL

Urmărim materiale cu creștini care se roagă în peșteri, ascunzându-se, știm cum atâția creștini sunt persecutați,torturați, omorâți chiar generații la rând pentru credința lor; și asta nu pe vremea romanilor ci în zilele noastre super moderne, și cu libertate în toate.Vedem atâtea și totuși nu suntem sensiblizați; ne pare rău pentru ei, am vrea să le fie mai bine, dar Comoditatea nu te lasă să-i ajutăm, inima rămâne aceeași, privim și apoi uitam.

Am devanit atât de egoiști, ne gândim mereu la noi și uitam de ceilanti.Uităm că nu datorită nouă suntem unde suntem, uităm că noi nu avem nici un merit, uităm că și noi am fost odată căzuți sau că noi am putea fi în locul celui cazut.

Uităm și nu facem nimic…

Trăim de pe o zi pe alta și planurile noastre se schimbă mereu dar niciodată nu includem și pe cei care suferă…

Ne place să trăim în liniște, dar ore la aceasta am fost noi chemați?

Oare pentru comfort, egoism, indiferență, uitare am fost salvați?

Crezi că dacă nu poti pleca ca misionar, nu poți face nimic pentru cei în suferință?

Crezi că dacă nu ai suficienți bani în buzunar nu-i poți ajuta?

Dacă nu știai te anunt eu că: 5-10 minute din prețiosul tău timp din fiecare zi poate salva vieți, poate aduce alinare, biruință, bucurie și lumină în viețile celor asupriți, părăsiți și suferinzi.

Ești gata să renunți la 5 minute de film sau de somn, sau de internet sau orice altă activitate a ta care e mai puțin importanta ca viețile unor oameni?

Vino si tu de mijlocește pentru cei în suferință, pentru cei persecutați!

Alătură-te nouă, intră în grupul nostru de rugaciune!

Lista de rugăciune:

-Sami și colegii de la școala misionară Kairos

- Lidia și cei de la școala Pacea

-Coreea de nord

-Magda-voluntară in Rep.Moldova

-Ștefan-copilul bolnav de leucenie

Pentru mai multe detalii mă puteți contacta la simi_a_morosan@yahoo.com

Domnul sa va deschidă inimile și să va alaturați nouă în mijlocire!

Salutare lume nu am mai postat de mult vre-un articol pe acest blog si aceasta din
cauza ca nu prea am avut timp. Mi-a luat mult pana sa ma hotarasc sa-l scriu si pe acesta dar iata-ma cu degetele galopand pe taste. Saptamana aceasta un subiect interesant mi-a framantat mintea, un subiect care cred ca ii framanta pe foarte multi crestini. Ma gandeam la o viata crestina din abundenta , fara frustrari, fara esecuri . Pare idealist si desi nu am reusit sa gasesc o solutie pentru a evita esecurile am gasit una pentru a evita frustrarea. Am desoperit ca toata frustrarea , nesiguranta, si complexele de inferioritate apar datorita faptului ca ma bazez foarte mult pe ceea ce trebuie sa fac EU in viata de crestin si nu pe ceea ce sunt in HRISTOS. Mi-am dat seama ca ,, am inceput in Duhul si vreau sa sfarsesc in firea pamanteasca,, . Am realizat ca meritele mele si stradania mea sun cele care imi conduc viata de crestin si nu Hristos isi traieste viata prin mine. Am constatat ca nu imi iau crucea in fiecare zi si nu imi rastignesc eul. Multe descoperiri uimitoare am facut in aceasta saptamana ce a trecut dar imi este mai greu sa le exprim in scris ... Am gasit si o piesa muzicala care exprima atat trairile si luptele pe care le duce un crestin dar si solutia care se gaseste la cruce . Voi reda in scris versurile acestei piese pentru ca daca o voi face altfel din cauza stilului muzical multi ar respinge-o.

Pasind prin lume, des gresind

Desi crestin des uit de unde vin
Incotro alerg
Sunt ales dar des pasesc , lipsit de interes,
Molipsit de lucruri fara sens,
In esenta credinta-i absenta.
Am tendinta sa ma schimb
Dar doar dorinta nu-i suficienta
Pacatul sapa dependenta
In aparenta totul e frumos
Dar sufletu-i jegos si-mi dau seama ca sunt departe de Hristos.

Sunt un pumn de tarana nimic altceva,
Un pumn de tarana
Des mi se intampla sa calc pe langa
Ma simt mustrat de o privire blanda
Si ma vad pe mine acelasi pacatos
Prigonit, gonit de frica, priponit in fire.
Promit ca sunt pornit sa fac binele
Am planuri bune dar nu imi numar bine zilele
Si daca viata e o carte scrisa
Uneori imi doresc sa-i pot rupe filele
Care imi dau o senzatie trista
Credinta in lipsa,
Risc sa sar de pe pista
Dar aud o voce care insista-n eclipsa:
Rezista fiinta pesimista, ramai in voia Mea
Voia ta e interzisa.

Am zis ca ma descurc
Dar des curg lacrimi
M-am lepadat destul
Am cazut testul
Pentru ca am crezut ca pot merge singur pe-acest drum ca Petru
Gol merg cu gandul la Golgota sper acolo sa gasesc secretul
Neputincios imi arat regretul
Hristos a platit inlocul meu pretul

Am ajuns la cruce, sunt mustrat de cuget , pacatul curge
Vad o multime care-L strapunge cu cruzime printre ei ma vad si pe mine.
Eram si eu printre cei ce L-au condamnat
L-am incoronat cu o coroana de spini
I-am dat palme si L-am umilit deplin
Il vad intr-un final pironit pe cruce, scaldat in chin
Sunt talharul care isi vede vina, ma inclin spre El si ma inchin
Imi cer iertare sunt pacatos din cap pana-n picioare.

Am ajuns la cruce tot ce-i distrus in mine se distruge
Sunt liber din nou
Hristos lider eu simplu ecou
Pacatos iertat de Hristos
Treptat inaltat
Sunt liber, din zi in zi merg catre cer
Cand gresesc ma-ntorc la cruce iertare cer
Jertfa lui Hristos e singura mea avere
Ma simt nou din nou si plin de putere
Din zi in zi merg catre cer

versurile Pumn de tarana

O noua scrisoare de la Magda!

Un an plin de binecuvantari!

Sărbătorile de iarnă au venit, au trecut şi au lăsat, cel puţin pentru mine, extrem de puţin timp de pregătire pentru a păşi în sfârşit în marea aventură care îmi stă în faţă. M-am bucurat de zăpadă ca mulţi alţii, mi-am amintit de copilărie, am trăit sentimente amestecate, am simţit încredere şi în acelaşi timp teamă...iar acum sunt la ultimii paşi. În curând voi pleca în Moldova.
Pentru că cei de aici sunt şi vor fi mereu parte din inima mea, aş vrea să vă povestesc aici despre ultimele activităţi, pe care sigur le voi păstra în amintire cu mult drag.
Dacă pentru cei mai mulţi venirea iernii înseamnă vacanţă sau concediu, pentru noi, cei de la Cuvântul Întrupat a însemnat chiar şi mai mult efort. Aşteptându-mă la acest lucru am rugat pe cei care mă păzesc în rugăciunile lor să mi se alăture ca o armată de soldaţi dedicaţi Domnului. Fără rugăciunile dumneavoastră nu aş fi putut face ce am avut de făcut – nici în timpul acesta despre care vă povestesc şi nici pe mai departe.
Programul nostru de iarnă a cuprins trei evenimente importante:
Pe 19 decembrie a fost serbarea copiilor pentru părinţi. Prin cântece, versete recitate şi roluri, copiii au arătat familiilor lor scena naşterii Mântuitorului, după care au avut bucuria sa le împartă acestora cadouri pe care ei le făcuseră dinainte, cu mult efort şi cu multă dragoste.
Colindul s-a desfăşurat în două zile: pe 22 decembrie la familiile copiilor şi pe 23 decembrie la familiile din bisericile din Galaţi, familii care ne sprijinesc spiritual şi financiar. Ne-am bucurat ca prin Vestea cântată cu glas de copil să ducem în aceste case mulţumirea noastră.
Noaptea de 24 decembrie a fost o celebrare, pe care am avut bucuria să o petrecem în casa unei familii din biserică. Suntem recunoscători acestei familii care şi-a deschis casa pentru zeci de persoane zgomotoase şi prea pline de energie. Ospitalitatea lor va fi răsplătită cu siguranţă de Tatăl tuturor binecuvântărilor. În cadrul acela de familie, împreună cu copiii ne-am rugat, am cântat, am spus cuvinte speciale unii despre alţii, am desenat, am ornat prăjituri, şi am experimentat sentimentul de „casă” împreună.
Momentul deschiderii cadourilor este mereu unul special. E atât de frumoasă faţa unui copil care se bucură de surpriza pe care pregătit-o cineva care îl iubeşte!
Am terminat seara cu filme preferate de copii.

Au trecut şi aceste evenimente şi mai sunt zece zile până la plecare mea în Moldova. Primul termen este de trei ani, termen care acum mi se pare foarte lung pentru a nu fi aproape de familie, prieteni şi biserică.
Câteva lucruri despre Moldova:
Este considerată una din cele mai sărace ţări din Europa. Populaţia se ridică la 4 320 784 dintre care 22 000 sunt copii abandonaţi. Numărul ridicat de copii lăsaţi în grija bunicilor sau a altor rude, şi din păcate de cele mai multe ori abandonaţi, se datorează plecărilor părinţilor în alte ţări la muncă. Salariul minim pe economie este de 300 Ron, iar cel mediu de 500 Ron. Dorinţele noastre pentru Moldova includ un centru de zi la care să vină copiii pentru o masă caldă, un duş, consiliere, ajutor la teme şi cel mai important pentru a primi dragose şi călăuzire spre Dumnezeu. Pentru acest centru avem în minte modelul centrului din Galaţi.

Noutăți despre Ștefan!!!

”Ștefan este un copil de doar 9 ani,din Reghin care este bolnav de leucemie si care de 4 luni de zile stă în spital la Târgu Mureș.”

Aceastea vă spuneam acum câteva săptămâni despre Ștefan,astazi insă am aflat că familia a facut rost de injecțiile costisitoare de care avea nevoie si că acum așteaptă sa vada cum reacționeaza organismul.

Din nefericire dacă nu se va simți bine in urma acestui tratament, Ștefan va avea nevoie de un transplant de măduvă.

Haideți să ne rugam în continuare pentru acest copilaș și pentru familia lui și sa nu fim indiferenți la suferințele aproapelui nostru, iar daca cineva vrea sa ajute financiar poate lua legătura cu familia la nr.de telefon: 0758 538 227.

Domnul să vă binecuvinteze pe toți cei care o sa fiți alături de el!

Impresii Bulgaria

După doar 3 zile petrecute în Bulgaria în mintea mea s-a format o imagine despre această ţară diferită de cea pe care am avut-o înainte. Dacă înainte mi-o imaginam că o ţară care concurează cu România în mai toate domeniile după timpul petrecut acolo am constatat că este o ţară care are nevoie de ajutor. Ajutor pe care nu poate să i-l ofere Uniunea Europeană, sau alte state occidentale ajutor pe care noi românii trebuie să li-l oferim. Poate vi se pare o afirmaţie gratuită însă nu este deloc aşa. Analizând situaţia religioasă de acolo mi-am dat seama că oamenii trăiesc într-un întuneric profund. Ocultismul foarte des întâlnit chiar creştinii ortodocşi în situaţii de criză apelează la metode oculte. Însă lucrul cel mai trist pe care l-am remarcat a fost că şi bisericile evanghelice trec printr-o situaţie de criză. Conflictele şi tensiunile din biserici împletite cu lipsa viziunii şi a pasiunii pentru cei nemantuiti apar ca un tablou sumbru înaintea ochilor oricărui observator atent. Am auzit rugăminţi fierbinţi din partea unor fraţi de acolo în care solicitau ajutor din partea românilor, rugăminţi care mi-au mişcat inima şi care cred că mişcă şi inima lui Dumnezeu.
Deşi sunt doar câteva fraze care descriu situaţia din această ţară cred că sunt suficiente pentru a ne motiva la acţiune. Câteva persoane din echipa noastră s-au arătat interesate de o lucrare în această ţară dar pentru ca o lucrare durabilă să înceapă este nevoie ca bisericile din România să sprijine în rugăciune, moral şi financiar . Vreau să închei acest articol cu o rugăciune a lui Pavel care ne vorbeşte despre un Dumnezeu care asigură toate resursele şi care e capabil să deschidă ochii credincioşilor pentru a le vedea:
Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să ne dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să ne lumineze ochii inimii, ca să pricepem care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul supt picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.