Nu renunţa
Îţi aduci aminte când te-ai dus prima dată la grădiniţă? Şi de acolo te-ai pregătit pentru clasa I, după care ajungi in clasa a II-a, a III-a, şi tot aşa până la liceu. Unde apare o mare schimbare în viaţa ta, trebuie să fii cel mai bun, să iei cele mai bune note şi să ajungi şi la facultate. Aici continuii pas cu pas pana la marele moment în care trebuie să ieşi în lume. Apoi când ieşi în această lume faimoasă vine lupta pentru succes şi carieră. Şi din nou pare să fie o scară înaintea ta, ceva spre care încerci să ajungi tot timpul. Când ai vreo 50 de ani te trezeşti într-o zi şi zici “A? am ajuns şi mă simt la fel cum mă simţeam dintotdeauna” De ce? Pentru că totdeauna ai trăit pentru “UNDEVA” fără să te fi putut bucura de roadele primei acţiuni.
Dămi
voie să-ţi spun ceva ce deja ştii. Lumea în care trăim nu e doar răsărit de
soare, e un loc foarte rău şi mizerabil şi nu contează cât de tare eşti
deoarece într-o zi te va doborâ , te va pune în genunchi şi te va ţine acolo
permanent dacă îi permiţi. Însă nu este vorba despre cât de tare eşti lovit ci
despre cât de tare poţi fi lovit şi să continuii să mergi înainte. Poţi sta şi
să fii zdrobit de această lume sau poţi să lupţi şi să găseşti drumul înapoi
spre lumină. Ridicăte şi niciodată să nu mai renunţi ... Cei mai mulţi dintre
noi nu vom avea realizări (succes) pentru că atunci când studiem şi obosim renunţăm.
Nu trebuie să-ţi fie frică. Nu poţi să câştigi întotdeauna,
dar să nu-ţi fie frică de a lua o decizie. Trebuie să crezi că se va întampla
ceva diferit.
Acel care spune că poate şi acela care spune că
nu poate au amândoi dreptate de obicei … diferenţa însă dintre un câstigător şi
un pierzător este că înfrângerea face parte din viaţa ambilor dar câştigătorul
se ridică şi o ia de la capăt din nou şi din nou. Majoritatea oamenilor nu vor
prospera, nu vor încerca să se depăşească, mulţi din ei se vor plânge dar nu
vor să facă nimic asupra situaţiei lor. Foarte puţini oameni sunt dispuşi să
înfrunte durerea, sacrificiul şi efortul necesar pentru a avea succes. Campionatele
nu se câştigă pe stadion ci în miile de ore de antrenament. Gândeştete şi întreabăte
cine vrei tu să fii? Dăţi seama ce te face fericit… Indiferent de cât de nebuneşte
pare pentru alţi oameni. Fă o alegere, i-a o decizie “Ce o să fii?” “Cine o să
fii?” si “Cum o să faci?” … dar ia o decizie.
Să
nu arăţi cu degetul spunând că nu eşti ceia ce doreşti să fii din cauza lui sau
a ei sau a orcăruia. În fiecare zi e o noua zi, fiecare moment e un nou moment
acum trebuie să ieşi şi să le arăţi că eşti o persoană diferită.
O profesoară în timp ce îi învăţa pe studenţi a luat
un pahar cu apă şi i-a întrebat “Cât credeţi că e de greu acest pahar cu apă?”
Răspunsurile au fost multiple şi profesoara a spus “Greutatea exactă nu contează
… ea depinde de cât timp ţii paharul în mână. Dacă îl ţin un minut în mână nu
este o problemă, dacă îl voi ţine o oră voi simţi o durere în braţ, dacă îl voi
ţine o zi braţul va amorţi şi paraliza. În fiecare caz greutatea paharului nu
contează dar cu cât îl ţin mai mult cu atât mai greu devine.” Profesoara a
continuat: Stresul şi îngrijorările din viaţa noastră sunt ca şi acest pahar de
apă. Dacă ne gândim la ele un timp nu se întâmplă nimic, dacă ne gândim la ele
un timp mai lung vor începe să doară şi dacă ne gândim toată ziua la ele ne vom
simţi paralizaţi, incapabili de a face ceva. Aduţi aminte “PUNE PAHARUL JOS.”
