Din neam in neam

2011-11-08T10:34:00.002+02:00

Prin vai si pe pisc-uri

In ultima perioada am experimentat ‚vaile’. Nu stiu dece, dar a fost si e una foarte grea. Nu imi puteam imagina nici-odata cum e sa fi in vale, dar am experimentat ca se da o lupta foarte dura, acolo sunt monstri (fii) lui Anac, in fata carora ma simnt ca o lacusta. In lupta cu ei au fost momente in care am cazut, crezand ca voi ramane jos pentru totdeauna, dar... Domnul meu Isus Cristos ma ridicat sa pot sta din nou in picioare. Dar culmea, lupta a continuat! Crezand pentru o clipa ca am scapat. Cu rani si obosit, asa trebuie sa continui lupta, doar prin harul lui Dumnezeu sa razbesc sa inving dusmanul in aceasata lupta si sa apuc sa am din nou un ,respiro’ undeva pe un pisc. Pentru a prinde puteri ca sa cobor din nou, inaintand spre patria mea.
Cu lacrimi, cu suspine, cu lovituri care provoaca rani atat de adanci, trebuie sa fac fata multor lucruri; spun ‚trebuie’ pentru ca o fac de dragul Domnului meu.
Ma framant asa de tare pentru starea omeniri, si de foarte multe ori vad un infinit fara sfarsit, in care omenirea s-ar invarti intr-un cerc , intr-un haos cumplit. Asat ma intristeaza asa de mult pentru ca il scot pe Dumnezeu din schema. Cu tot ceea ce stiu si aflu, de foarte multe ori suveranitatea lui Dumnezeu este pusa la incercare in fiinta mea. Si ori-decate-ori se intampla asta, ma cufund in plans pentru ca framantarile sunt mai puternice de cat credinta. Daca nu ar fi harul lui Cristos in viata mea, de mult nu as mai fi ....
Acum sunt in ‚vale’ , mie dor sa fiu din nou pe ‚pisc’. Sunt in urcare, dar foarte greu e inaintarea spre urmatorul ‚vis’. Mie dor sa fiu din nou pe ‚pisc’ , acolo sus de unde pot privi spre ‚paradis’ . Am pornit sprea ea, si iubesc Imparatul care guverneaza tara mea. Mie asa de dor de parca am mai fost acolo candva.
Sunt ca Luther alta-data, cand privea pe geam si ingrijorat intreba pe Dumnezeu : ‚A cui e lumea?’. Normal ca e a lui Dumnezeu, si atunci dece ma framant eu pentru ea. Dumnezeu o iubeste, ma iubeste si te iubeste, asa ca, El sa ingrijit pentru toate, si toate merg dupa planul Sau, si nimic si nimeni, nu-l poate schimba; El conduce istoria, El ma conduce si pe mine.
„ O ... nenorocitul de mine, cine ma va izbavi de acest trup de moarte?”

2011-09-30T11:26:00.003+03:00

Care este menirea ta?
Te-ai gandit vreodata la asta? La ceea ce ai putea sa faci? Te-ai gandit ca ceea ce ai visat candva, cand erai mic, ca tu vei rasturna lumea si o vei face asa cum iti place, ti-e rusine poate sa iti mai amintesti acele clipe pentru ca azi ti se par irealizabile. Te-ai gandit vreodata sa-ti implinesti menirea? Daca nu te-ai gandit, te provoc sa te gandesti bine la acest lucru. La acele clipe din copilarie cand in pieptul tau palpita ceva pentru lumea asta, pentru a o schimba, ca dintr-un Nimeni sa devi Cineva.

Nu de mult si nu departe, un Nimeni pe nume Omul Obisnuit traia in tara de bastina. Aceasta propozitie simpla iti poate caracteriza viata. In viata ta toate lucruriile sunt obisnuite, nimic deosebit. Poate ai facut o facultate sau un liceu, dar toti o fac chiar si cei care au o media de 6, si cei mai slabi oameni o fac cu bani sau fara dar o fac pentru ca toata lumea sa aiba liceul facut sa nu fi ultimul. Toti se considera a fi cineva daca fac o scola inalta sau ceva de genu asta, de fapt e ceva banal, pentru ca e un lucru care sa mai intamplat.
Poate ca ai avut odata un moment in care simnti ca ceva maret iti lipseste in viata sau poate ca tu lipsesti de la ceva maret. Acela e sentimental de a face ceea ce iti place cel mai mult, de a fi implinit, de a implini ceea la ce ai fost chemat.
Sau…poate te gandesti ca ceea ce simnti ca ai vrea sa faci e Prea Mare pentru un Nimeni ca tine.
Poate te gandesti cat de frumos ar fi sa faci cea ce iti place in loc sa visezi la aceasta.
Dami voie sa-ti spun ca multi au avut aceleasi sentimente ca si tine, au avut posibilitatea sa le puna in practica, sa se realizeze ,intr-un cuvant, dar…au asteptat momentul oportun pentru asta, si nu a venit niciodata acel moment pentru ca le era frica de Necunoscut. Atunci toata viziunea acelui om sa facut praf, timpul nu te face mai curajos ci mai confortabil. Confortabilitatea te face mai fricos nu mai curajos.

“Ai avut aceasta viziune de cand erai mic. Nu-ti amintesti? Obisnuiai sa vorbesti mereu despre visele tale marete. Mai crezi in ele sau le-ai abandonat?”
Doar uni si-au primit cu bucurie viziunea si doar cativa si-au urmat-o. Pentru aceasta trebuie sa faci alegeri grele. Schimbari dificile. Chiar mari sacrificii. Viziunea mea este ceea ce fac eu cel mai bine si ceea ce imi place cel mai mult sa fac. Cum ai putut sa nu o implinestia atata timp? Ma intristez cand ma gandesc ca atati de multi Nimeni pierd un lucru ata de mare.
Viata e plictisitoare atunci cand toate lucruriile intra intr-o rutina: cina de ieri seara e aceeasi cu cea din seara asta, micul dejun de ieri dimineata e micul dejun din dimineata asta. Dimineata la 8 esti la serviciu si la 4 dupa-amiaz ai iesit,plictisitor, nu vi se pare. Vi acas si stai putin pe facebok sau pe mess foarte plictisitor.
Viata nu ti se pare niciodata atat de promitatoare pana cand nu iesi din zona ta de confoart si atunci vezi ca ceea ce iti place sa faci cel mai mult iti aduce atat disconfort si te inspaimanta.
Plecand sa faci ceea ce iti place sa faci cel mai mult si sa-ti implinesti viziunea primita de Cel ce da Viziuni, vei constata la un moment dat ca te vei lovi de Un zid de frica, si te vei opri fiind incapabil sa mai faci un singur pas, asa de frica iti este.
Cel ca da Viziuni, este cu tine si iti spune sa mergi mai departe, atunci iti spui tie insuti: Cum sa “fi curajos” cand nu ai curaj? Dupa ce vei trece de acest zid de frica iti vei da seama ca poti sa fi curajos chiar daca ti-e frica.
Va trebui sa treci podul spre necunoscut, atunci vei strica si mai mult confortul celor dragi ai tai si nu numai. Iti vor replica: “Nu vezi ca esti singurul care face acest lucru, nu vezi ca strici traditia familiei”. Aceste argument sunt foarte puternice in acele moment in care tu trebuie sa mergi mai departe. Pe uni impotrivitori trebuie pur si simplu sai lasi in pace si sa-i eviti. Astfel vei transforma opozitia in oportunitate.
Eu am asa o idée despre drumul crestinilor adevarati, si anume: “fiecare crestin va trebui sa treaca prin pustiu”. Doresc sa-ti spun ca in drumul tau spre viziunea ta, ai de parcurs un pustiu gol. La marginea acestui pustiu te gandesti cum ar putea o Viziune sa poata trai aici. O sa te ratacesti in pustiu daca vei vrea sa cauti solutii sa iesi cat mai repede din acest pustiu. Vei fi frustrat. Suparat. Iti vine sa lasi totul balta si sa astepti momentul ca cineva sa vina si sa te omoare sau sa mori de foame si de sete. Dumnezeu iti va trimite un ajutor, dar nu un ajutor care sa te ajute sa te intorci inapoi ci unul care te poate ajuta sa mergi mai departe. In pustiu iti vei da seama ca trebuie sa lasi(lucruri, ideei si multe altele) ceea ce te ingreuneaza in mersul tau spre ati implini marea viziune.

Dupa acest pustiu Dumnezeu iti va da ceva timp pentru odihna, si te pregateste sa treci prin Valea Uriasilor. Primul urias pe care il vei intampina in calatoria ta spre ati implini viziunea nu e altul de cat Lipsa de bani. Acest urias te face sa te dai la o parte, sau cel putin iti propune aceasta. Vei intalni alti uriasi si mai mari cum ar fi : Coruptia; Respingerea; Necredinta. Dar nu uita ca fiecare urias e din nou si din nou o oportunitate sa-I dai oanare Celui ce da viziuni. Ultimul urias e cel ce ia Speranta din inima omului. Aici se va intampla o minune pentru ca, cu acest urias nu se poate lupta oricum. Puterea omului si tot ceea ce stie el nu poate sa-i stea in calea acestui urias. Nu stiu care-I viziunea ta, dar te rog puneti-o in aplicare. Doresc din toata inima sa fi tare in ceea ce ai hoatarat sa faci, in ceea ce iti place sa faci cel mai mult.

Inspirat: Cel ce da viziuni de Bruce Wilkinson

Sărbătoare "Din neam în neam"

2011-09-02T15:44:00.002+03:00

Agitaţie, programe care cu greu lasă loc de a răsufla, emotii, frustrări, multă lume noua, telefoane care suna intr-una, intrebări, nelămuriri, bucuria reîntâlnirilor cu prieteni si neamuri peste care au trecut ani buni, munca in echipă, bucuria de a descoperi oameni noi sau de a redescoperi lucruri noi in cei “vechi”, entuziasm, temeri…si lista poate continua.

Dar ce să fie cu toate acestea?

Explicaţia e simpla: e sărbătoare în grupul “Din neam în neam” Lidia şi Alex membrii ai acestui grup s-au căsătorit.

Încă cu câteva zile înaintea acestui eveniment deja casele se umpleau cu invitaţii nostrii dragi. Un sentiment straniu ne-a cuprins pe mulţi acela de-aţi da seama ca înca nu cunoşti toată lumea, daca înainte te învarteai în cercul tău obişnuit cu oameni obişnuiţi şi aveai impresia că cunoşti jumătate din Terra, acum pe aceeaşi stradă, mai precis strada ta, locuiesc ogrămada de oameni necunoscuţi, iar acum ai tot dreptul să te mai întrebi odată dacă chiar cunoşti jumătate de Terra :)

Inevitabil, după multe pregătiri a sosit si marea zi de duminica, inca de la 5:00 dimineaţa luminile se aprindeau pe la unele case, încă nu era gata totul, fotograful trebuia adus la marele eveniment, şi biserica trebuia să capete un aspect de sărbătoare, dar foarte repede s-a făcut ora 8.30 când am inceput incet dar sigur să ne adunăm ca la 9 să începem programul. Cu emoţiile care deja ne copleşeau am inceput programul, locurile începeau să se ocupe, iar dupa o ora au sosit si dragii nostri miri, în armonia unei cântări cei doi au păşit emoţionaţi. Nu ne venea să credem, Alex si Lidia, miri... Cântările, poeziile, cuvântul au fost pe măsura acestei sărbători, cu zâmbetele largi îndreptate spre cei doi le transmiteam că sunt cei mai frumoşi.

Ca doi prinţi au primit binecuvântarea pentru căsnicia lor.

Păstrând atmosfera de sărbătoare am pornit spre locul unde avea să fie masa, ne-am bucurat de oportunitatea de a ne cunoaşte mai bine cu noii veniţi pe care ce-i drept din cauza programului prea aglomerat i-am cam neglijat.

Momente unice pentru noi „Din neam în neam”. Momente cu care Dumnezeu ne binecuvintează, momente care dau un alt aspect vieţii. Ne bucurăm de ele si totodată suntem mulţumitori Domnului pentru că totul, e numai dar numai datorita Lui!

2011-08-09T09:26:00.002+03:00

Dece vesnic?
Dece omul este pedepsit vesnic?

Vina persoanei care nesocoteste si dispretuieste pe cineva este proportional mai mult sau mai putin odioasa in raport cu obligatia mai mare sau mai mica de a asculta de cel ofensat. De aceea, daca exista vreo persoana fata de care avem datoria infinita de a o iubi, de a o cinsti si de a o asculta, atitudinea contrara fata de ea ar fi o vina infinita.
Datoria nosatra de a iubi, de a cinsti si de a asculta de o persoana este proportionala cu dragostea, consideratia si autoritatea fata de aceasta... Dar Dumnezeu este o Persoana infinit de minunata pentru ca are o desavarsire si o frumusete infinita...
Deci pacatul impotriva lui Dumnezeu, fiind violarea unei datorii infinite, este o vina infinit de mare, care merita astfel o pedeapsa infinita... Eternitatea pedepsei oamenilor neevlaviosi o face sa fie proportionala cu grozavia pacatului de care se fac vinovati. (Jonathan Edwards)

2011-06-27T12:53:00.001+03:00

Post-modernism

Spune pe bune…
Fa ce-ti place….
Traieste clipa…
Si exemplele ar putea continua, sunt doar unele care sunt intiparite in sub constientul nostru si tot o data le punem si in aplicare.
Acest nume, acest stil de viata a venit peste Romania fara ca ea, tara mea, sa fie pregatita pentru un nou stil da viata. Biserica, nici ea nu a fost pregatita pentru asta. Chiar daca “ea”(post-modernismul) nu a intrat in biserica in pantaloni, a stiut totusi sa se acomodeze cu fusta si cu baticul ca nimeni sa nu-si dea seama ca “ea” nu ar fi trebuit sa fie acceptata de nimeni. “Ea” imbaracata frumos, invesmantata intr-o imagine care poate sa ascunda ceea ce ar putea ucide pe un om care o accepta. “Ea” nu a intrat cu “boncaci plini de noroi” in societate, in viata oamenilor, in viata biserici, ci a intrat foarte fin si o data intrata nu o mai poti alunga. Daca vrei sa o o scoti ar trebui sa alungi din viata ta: prieteni, frati, poate mama si tata sau si mai rau societatea sau biserica, lucruriile ar putea continua.
Zi de zi “ea” se lauda cu cei ce au cazut la picioarele “ei” ,este frumoasa, arata bine, este fermecatoare si da semne ca promite multe dar ofera foarte putine si multi care sunt agatati de “ea” nu vor mai putea scapa din cursa “ei”.
A venit “ea” si a dat la o parte ceea ce o data era atat de frumos. A adus relativismul, ideea de a nu crede pana nu experimentezi ceea ce ar trebui sa crezi, fara experiente iesite din comun, a adus adevarul la un asemenea statut in care e egal cu non-adevarul. Oare pana unde ii va mege nerusinarea, cati vrea sa doboare, cati vrea sa omoare? Oare m-a luat si pe mine in vizor? In istorie multe lucruri au incercat sa doboare adevarul dar nu a reusit si nu va reusi niciodata, va ramane intotdeauna in picioare, dar “adevaratii” cati vor ramane in picioare?
Trist si plangand stau si ma gandesc dece sunt atatia care vorbesc impotriva Biserici? Oare nu cumva „ea“ ne influenteaza ca sa nu mai iubim biserica si sa luptam pentru ea??????(semnele de intrebare ar putea continua). Ma gandesc daca nu cumva “ea” ne atrage privirile si ne manipuleaza ca sa vrem ceva nou in Evanghelie, ceva inovator, ceva ce poti experimenta si se vrea ca sa nu mai iubim ceea ce o data era sapat pe inimile noastre(Biserica). Intreaba-te, mai e sapata pe inima ta? nu mai sunt multumit de biserica, asta insemna ca nu mai sunt multumit de mine. Ce spune Adevarul in directia asta cand eu nu mai vad ceva bun in mine, cand eu nu-L mai vad pe Isus in mine? Daca pana ieri stiai cine esti si ce doresti, azi te intrebi care iti este identitatea. E normal ca sa nu mai sti care iti este identitatea daca in tine adevarul este egal cu non-adevarul, e normal daca ai relativism in viata, e normal daca ai un sincretism intre adevar si altele.
Ce vrei sa iubesti?
Stai in fata Bibliei si intreaba-te: ce iubesti, o iubesti pe “ea” sau pe El ??
Ea isi urmeza propriile reguli si adeptilor le spune la fel: “fa ce-ti place, traieste-ti viata”.
“Ea” nu are nici un interes pentru absolut. Tu mai ai vreun interes pentru absolut, te mai intereseaza subiectul asta?
Totusi sunt cativa care si-au dat seama ca nu este ceva in regula cu aceasta „tipa“ si au inceput sa o respinga, ma numar si eu printre ei. Chiar daca azi poate stau undeva in spate, marginalizat pentru ca nu inteleg arta abstracta si ca nu vreau un relativism in vaiata mea. Dar imi pregatesc un mesaj si il voi sustine intro zi, pus de Stapanul meu si acest mesaj se va intitula: Adevarul absolut.

2011-06-15T19:16:00.003+03:00

Ce identitate ai ???

Dece e asa de importanta identitatea? Dece se tanjeste dupa ea? Cine poate da o adevarata identitate, pe care nu o poate lu-a nimeni??? Eu personal foarte putin m-am confruntat cu aceste intrebari, dar in schimb am auzit si am vazut oameni care cauata cu disperare sa afle care le e pozitia.
Fiecare om alearga intr-o masura mai mare sau mai mica sa nu ramana un anonimat. Sunt miliarde de oameni care nu sunt cunoscuti si foarte putini care sunt cunoscuti. Si atunci cand iasa unu nou in fata, toata lumea se intreaba” cine e asta”. Uni dau din coate pentru a iesi la suprafata fara sa le pese ca ar putea rani pe celalalt de langa el. Uni cad intr-o depresie pentru ca nu pot sa iasa in evident sau pentru ca nu si-au gasit identitatea care sa le scoata in evidenta. Totusi identitatea este importanta pentru ca ea defineste intrun fel cine suntem si ce cautam in aceasta viata. Oare daca stiu cine sunt si stiu care e identitatea mea, pot trece mai usor prin anumite probleme? Raspunsul firesc este DA. De exemplu sa zicem ca sunt fiul unui patron mare. Eu nu as avea nici un fel de emoti atunci cand mar opri politia,dece? Pentru ca stiu cine e tatal meu si prin el ma definesc si pe mine si stiu ca tatal meu, ar face orice ca sa ma scoata din incurcatura. Intr-o definite mai actual, as defini cam asa identiatea: Identiatea imi arata poza de la avatar si sloganul de la status!
Dar ceea ce e trist e ca noi putem crea identitati care de fapt nu exista, adica: dupa o poza de fata se poate ascunde un baiat care urmareste niste scopuri ne la locul lor; dupa un domn respectabil se poate ascunde un criminal in serie; dupa un predicator se poate ascunde un fariseu, si exemplele ar putea continua. Nu intentionez sa inegresc imaginea nimanui dar in schimb intentionez sa trezesc in noi intrebarea: Cine sunt? Ce vreau? Ce ma defineste???
Identitatea reprezinta scopul vieti noastre !!???
De aici doresc sa scieti voi articolul,adica, prin comentarile ce o sa le dati. Doresc ca toti cei care frecventati acest blog sa va spuneti opinia si lupta voastra in cautarea identitati.
Cu respect pentru voi: Alex

2011-06-02T23:23:00.002+03:00

Suferinta….???
Dezamagire….???
Oare este cineva in lumea aceasta sa nu cunoasca ce este suferinta? Eu cred ca nu e nimeni care sa nu stie acest cuvant dar nu numai sa il stie, dar sa si fie aplicat la viata lui. Incepand de la Adam si Eva toti oameni sufera. Atatia oameni si-au pus atatea intrebari,dar au avut putine raspunsuri, au incercat sa dea solutie dar…inca ramane o lacrima pe obraz si atunci cand ea curge intrebarea persista …. Dece??? Si nimeni nu poate oferi un raspuns satisfacator care sa solutioneze intrebarea si sa o rezolve. Cunosc oameni care dupa ce le-au murit tatal ,care era la varsta a doua,nu au mai vrut sa auda de Dumnezeu, L-au respins si pun aceeasi intrebare: Dece?? Dece tocmai noua,tocmai eu daca El este bun dece ingaduie,si…nici eu nici alti nu pot sa raspundea unor oameni care au inima numai rana.
Citesc presa si observ: uragane care matura totul in calea lor; incendi care devasteaza paduri; epidemi si virusi fatali; cutremure si tsunami. Centrale nucleare afectate care la randul lor afecteaza omul si multe altele in jurul lor pe zeci de chilometri. Lumea este in alerta,tot omul vrea sa-si salveze viata dar acei care cad ca prada sunt nenoriciti. Cum putem sa ne dam un raspuns,cum putem sa dam un raspuns??? Ne priveste sau nu ne priveste raspunsul pentru suferinta???
Privesc in jur,privesc in contextul indepartat si vad oameni care incearca sa traiasca fara Dumnezeu, lasandu-L undeva deoparte, omenirea crezand si crede ca Dumnezeu nu mai are nici un cuvant de spus pentru noi. Mergi pe strada poti sa citesti pe fetele oamenilor dezamagirea ce o au din cauza vieti pe care nu stiu sa o traiasca, crezand ca acea e viata pe care o traiesc ei; mergi in Biserici vezi pe fetele unor oameni dezamagirea ce o au pe Dumnezeu, dar din cauza ca nu Il inteleg pe El, si aceasi intrebare persista si sta undeva sus pe frontispiciu sa fie vazuta de toata lumea: DECE???
„Dece nu ne lasa sa ne bucuram? Am inpresia ca nu ne mai iubeste. Ce am facut de meritam numai suferinta? Dece El care este asa de sfant,corect,atotputernic si iubitor nu ne lasa si pe noi sa ne bucuram, dece atata boala? Dece atata necaz,dece imi da in suflet deznadejde de a crede ca El ne-a uitat,ma simnt de parca nu mai am valoare in ochi Lui. Dece se poarta asa cu copii Lui pentru care a suferit si a foast rastignit???” sunt doar cate din intrebarile unei personae, pe care mi lea pus si nu stiam ce sa spun,doar atat am putut sa fac de cat sa plang impreuna cu aceea persoana.
Daca spun ca Dumnezeu este suveran, e ca si cum as infige cutitul si mai adanc in rana si nu as rezolva nimica. La afirmatia ca Dumnezeu e suveran omul ar zice: asta inseamna ca Dumnezeu e brutal; noi am spune: e din cauza pacatului dar omul ar reprosa: numi pasa de asta eu vreau un Dumnezeu care sa nu ma lase sa sufar……. In vremea lui Isus ucenici Lui nu ar fi crezut ca El ar fi putut sa moara si chiar daca s-ar fi intamplat ar invia foate repede cu o glorei nemaivazuta. Acest om care a linisti valurile mari infuriate, care vindeca pe bolnavi, care scotea demoni din om si invia morti,cum un asemenea Om sa moara?? Totusi iata-L atarnand pe cruce. Si ma intreb de ce Dumnezeu Tatal a ingaduit ca Dumnezeu Fiul sa sufere asa de mult pe pamant? Oare nu a fost El un exemplu in toate pe acest pamant?? Bada , un exemplu mare. Nu condamn pe nimeni cand isi varsa offul din cauza suferintei si dezamagiri ce il apasa, pentru ca in suferinta foarte greu vedem lucruriile asa cum vrea Isus Cristos sa le vedem.
Ce inseamna toate aceste lucruri pentru mine si pentru tine?
Se spune ca intr-un lagar de concentrare erau cativa crestini,unul din crestini a fost condamnat la moarte prin spanzuratoare. In ziua aplicari acestei condamnari s-au adunat toti pentru a privi moartea acestuia,unu dintre detinuti a spus: sa vad unde este Dumnezeul lui acum,sa vad il sacapa? un alt crestin a raspun: este cu el,chiar in el,moare impreuna cu el.
Dragi mei, imi este foarte greu sa dau o afirmatie simpla ca “Dumnezeu este cu noi cand suferim” pentru ca astefel de afirmati le gasest la tot coltu dar asa e, Dumnezeu sufera impreuna cu noi,plange impreuna cu noi, ganditiva la Iov. “Cine nu vede in toate cestea dovada ca mana Domnului a facut asemenea lucruri? El tine in mana sufletul a tot ce traieste, sufletul oricarui trup omenesc… El are puterea si intelepciunea; El stapaneste pe cel ce rataceste sau rataceste pe alti. El ia robi pe sfetnici si tulbura mintea judecatorilor…. Vrei dar sa te certi cu El, pentru ca nu da socotela fiecaruia de faptele Lui???(Iov 12:9-10,16-17 ;33;13). Imi dores asa de mult ca acest articol sa fie o mangaiere pentru uni si o ridicare pentru alti.

2011-05-27T17:26:00.003+03:00

Intre ciocan si nicovala

Am ales acest titlu pentru ca am observat acest lucru in viata mea si poate ca nu numai eu ma confront cu aceasta ci si alti.

Nu e foarte usor sa ocup acest loc, si cu aceasta ma confrunt zi de zi. Nu e o luna doar de cand observ acest lucru,sunt ani de cand constientizez ca aceasta mie pozitia intre ciocan si nicovala. Daca as fi doar in acel post dar primesc si lovituri si sunt asa de dureroase,ele au un efect,unele negative altele pozitive. Unle lovituri sunt ingaduite de Dumnezeu,altele nu cred ca ar vrea Dumnezeu sa mi le dea. Am un scop bine definit ca sunt intre ciocan si nicovala si anume: Modelatorul vrea sa ma faca un obiect frumos in mana Lui. Se intampla ca atunci cand mai primesc cate o lovitura sa-L intreb pe Modelator ca dece?aceasta,dece?vrea sa darame ceea ce cread ca e frumos, dar numai dupa aceea imi dau seama ca e frumos in ochi mei dar nu si in privirea Lui .
A sta intre ciocan si nicovala nu e chiar asa de simplu ( dragi mei sa nu credeti ca vreau sa-L descriu pe Dumnezeul meu ca pe cineva brutal,oo…nu). Gasesc de cuviinta ca un adevarat crestin ar trebui sa realizeze acest lucru,pentru ca noi suntem intr-o pregatire continua pe acest pamant;de pe pamant ne pregatim pentru vesnicie,uni 50 alti 60 de ani,alti mai putin, alti mai mult. Constat ca acei crestini care nu stiu acest lucru ,ei se plang mai tot timpul de viata aceasta de credinta si Il pun pe Dumnezeu cu semnul intrebari, daca El ar putea face totul.
Aceste zile,in care se spunea ca va veni Isus Cristos,nu ati simntit ca suntem undeva intre ciocan si nicovala??? Ce ai fi raspuns daca un om te-ar fi oprit pe strada si ti-ar pune cateva intrebari cu referire la acel eveniment??? Observati cum in fiecare zi, fie ca ne dam seama fie ca nu, suntem tot timpul bombardati,indoctrinati cu tot felu de lucruri, fie ca vrem fie ca nu ne dorim. Constatati voi ca in fiecare zi, noi trebuie sa fim pregatiti sa aparam credinta noastra. Pentru a apara credinta nu e doar treaba apologetilor ci si a crestinilor de rad,pentru ca noi suntem peste tot in schim un apologet e doar unu si nu e peste tot asa cum suntem noi crestini de rand peste tot. Eu cred ca fiecare crestin trebuie sa fie un apologet in miniatura,un apologet cu renume nu poate anticipa ,ce erezie va iesi in curand, pentru a organiza o conferinta imediat si sa apere credinta si adevarul in schimb noi putem sa intram in dialog cu cei de pe strada si sa le spunem adevarul. Scriptuta spune asa: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” Cu siguranta a-ti auzit ce se spunea pe la mass-media ca, va fi sfarsitul lumii,sa stiti ca acest lucru ne-a stricat imaginea pentru ca au spus, ca protestanti au scos asta. Au fost atatia oameni care au fost descurajati,debusolati,inspaimantati,alti si-au vandut lucruriile,au intrat in panica si in aceste lucruri se vede diferenta dintre cei care asteapta cu adevarat pe Domnul,oamenii s-au inspaimantat, ca ei au in subconstientul lor ca ceva se va intampla cu lumea aceasta si chiar cu sufletele lor, si in acesta e marea lor intrebare: ce se va intampla cu mie??? Pot sa zic ca imi era sufletul amarat pentru oamenii care nu au nici o nadejde,nici o speranta. Impreuna traim cei cu nadejde si cei fara nici o nadejde,dar suntem noi o nadejde pentru cel fara nadejde?cum ii ajutam,suntem gata sa oferim speranta, sa dau mai departe ceea ce am, adica pe Isus Cristos. Recunosc ca sunt asa de egoist in privinta asta. Chiar daca in fiecare zi suntem intre ciocan si nicovala,suntem gata sa fim o bucurie pentru cel care nu-L cunoaste pe Isus Cristos??? Ma rog ca in Romania sa se ridice o generatie de tineri care sa-L iubeasca pe Isus Cristos mai mult de cat pe oricine si de dragul lui Cristos sa stea in fiecare zi intre ciocan si nicovala,Domnul nostrum investeste in noi de pe acest paman pentru vesnicie.

Fiti binecuvantati

Adevarata spiritualitate

2011-05-23T23:42:00.000+03:00

E sambata dimineata. Soarele e demult pe cer. Mi-am permis sa ma trezesc mai tarziu pentru ca e weekend ( dupa cum si ieri noapte mi-am permis sa merg la culcare mai tarziu din acelasi motiv) Am sarit din pat ca ars concentrand toata atentia asupra unui gand care batea la usa mintii mele. Nu doream cu nici un chip sa-l pierd pentru ca nu era prima oara cand cerea atentia mea. Era unul din acele ganduri care desi aduc odata cu ele o stare de incomfort isi revendica dreptul la suprematie in mintea ta datorita importantei lor. Incerca sa imi vorbeasca despre ceva ce am pierdut mai demult si argumenta ca timpul nu poate sa il readuca inapoi si ca ar fi cazul sa initiez o operatiune de cautare. Asta am si facut, perimetrul de perchezitie fiind toata casa. Am inceput cu locurile evidente, si treptat am inceput sa explorez cele mai inaccesibile locuri din casa (pe sub mese, pe sub paturi). Am incercat sa imi amintesc ultima utilizare a obiectului cu pricina dar in zadar acelasi 0 items founded . Am intrebat in stanga si in dreapta in speranta ca cineva detine vreo informatie care ar usura procesul cautarii, dar aceeasi dezamagire. Am inceput sa ma indoiesc ca efortul sustinut ar fi meritoriu si ma ispitea un gand sa sistez aceasta operatiune. Nervos m-am consolat ca nu s-a pierdut din vina mea, ca am facut tot posibilul sa regasesc lucrul pierdut si daca cineva e responsabil pentru aceasta situatie atunci cu siguranta nu sunt eu acela.

Dar mai bine v-as spune care a fost marul discordiei, punctul ab initio. Era vorba despre Adevarata spiritualitate, o carte pe care mi-am cumparat-o recent si nu o terminasem de citit. Iata-ma asadar intr-o sambata dimineata cautand adevarata spiritualitate. Va suna familiar? (e o intrebare retorica) Bineinteles ca da! Putini cred ca se pot lauda in zilele noastre ca au parte de spiritualitatea dorita, la fel de putini pot nega faptul ca ar fi pierdut-o. Nu ma refer nicidecum la un aspect existential al mantuirii, a fi sau a nu fi mantuit, ci ma refer mai degraba la un aspect calitativ a avea satisfactie sau nu, o viata abundenta, din belsug sau una de indoieli si regrete. Cand a fost ultima oara cand citind Cuvantul ai simtit ca e mai dulce ca fagurul de miere. Sau cand i-ai rasfoit pagina dupa pagina cu sentimentul unui avar care la 5 dimineata sau la 12 noaptea nu-i deranjat ca alearga intr-un maraton continuu dupa bani? Cand te-ai rugat ultima oara simtind ca cerul e redus la tacere sa fii auzit tu ? Cand ai cantat simtind ca explodezi de bucurie? Sunt sigur ca intr-o oarecare masura intr-un trecut mai indepartat sau apropiat cu totii am experimentat coplesitorul har in diferitele lui aspecte. Dar cred ca timpul nu poate readuce aceste stari. Cred ca trebuie sa dam startul unui proces de cautare a adevaratei spiritualitati dupa care cu totii tanjim. Dumnezeu o poate aduce, El ne poate arata unde am pierdut-o si cum o putem redobandi. Doamne lumineaza-ne mintile, aprinde-ne inimile, improspateaza-ne memoria, planteaza dorinte, misca-ne intregile fiinte, pastoreste-ne sufletele, invioreaza-ne duhurile, ofera-ne adevarata spiritualitate. Amin!

2011-05-15T15:27:00.003+03:00

Aroma fructului interzis

Doresc ca acest articol sa va vorbeasca. De mult timp am dorit sa scriu impotriva pacatului virtual;cei care ati mai citi unele din articolele mele publicate ati observat ca am facut o oarecare aluzie la acest pacat virtual. Cu aceasta ocazie doresc sa intru mult mai profund in acest titlu,pentru ca foarte multi tineri nu sunt educati in privinta pacatului virtual.,nici chiar eu nu am fost educat in acesta directie,de aceea fiti atenti la ceea ce alegeti sa priviti pentru ca nu stiti efectele devastatoare care vor veni peste viata fiecaruia care nu face “un legamant cu achi sai ”.
A stinge calculatorul si a lua in mana o carte reprezinta un inceput promitator. Si totusi crestinii care pun mana pe un best-seller obisnuit si citesc cate va capitol ar putea ajunge la concluzia ca este mai bine sa deschida din nou calculatorl pentru a naviga pe internet pentru ca totusi nu e asa de plictisitor si e o fantezie. Televiziunea mai impune cateva restricti,insa calculatorul cu internetul nu mai au nici o restrictie. Invesmantat in “mantia” libertati ,calculatorul pare sa nu aiba nici un fel de scrupule in fata limbajului obscen,a scenelor pornografice,ori in fata senzualului dement si de prost gust. Motivul pentru care sunt asa de multe site-uri pornografice este pentru a atrage atentia de la ceea ce este real si daca ar fi doar atat. Site-urile pornografice le gasesti la orice colt pe internet,o femeie dezbracata se afla la un clic distant de tine si de mine,culmea este ca pacatul are un mare potential comercial.
Sex,pornografie,violenta sau subiecte imorale,aceste teme pot fi discutate cu gust si cu principi morale. Dar problema este la mine si la tine,pentru ca atunci cand auzim cuvantul “sex” mintea nostra fuge la ceva senzual. Foarte greu gasesti azi un film in care sa nu existe “o scena” ce te poate duce cu gandul la senzual(pornografie). Pacatul virtual duce doar la o satisfactie superficial si niciodata la ceea ce iti da realitatea. Tu si cu mine si acei oameni care se numesc crestini si sunt,putem sa luam pozitie si sa aducem vindecarea acestui “pacat virtual”. Am ajuns la concluzia ca fiintele umane pot transforma ori ce placere intr-o perversiune pacatoasa. Astazi,mai mult ca oricand ,crestini trebuie sa invete cum sa deosebesca si sa aleaga intre bine si rau in ceea ce “privesc”,ochiul niciodata nu spune “destul”. Imginatia omului a data nastere la pornografie. Rezultatul imaginatiei,este ca noi insine construim si patrundem intr-o lume vasta de actiuni,emoti si experiente care se petrec nicaieri in alta parte de cat in mintea mea si a ta, chiar si lectura ne poate oferi o experienta pacatoasa la nivel de minte care ne stimuleaza imaginatia. Sa constatat faptul ca experianta virtuala poate fi mai placuta de cat cea reala,putem trai senzati extreme ,dar aceasta nu inseamna ca pot inlocui experientele reale. Descrierile pornografice,cu multa acuratete satisfac dorintele acunse a omului. “sa nu preacurvesti.Dar Eu va spun ca daca cineva se uita la o femeie sa o pofteasca ,a si preacurvit in inima lui”(matei 5:27,28). Nu avem voie sa nesocotim aceste avertismente solemne ale lui Isus Cristos,care ne spun ce avem de facut si ce se va intampla daca trecem peste ele. Ajung la concluzia ca imaginatia este o sursa principala a raului,o imagine procesata in mintea unui om care pe urma este pusa pe ecran poate sa ucida pe celalalt om. Un crestin nu trebuie sa se uite la ceva care lar duce la pacat virtual,un crestin trebuie “sa-si scoata ochi”din ceea ce citeste de la ceea ce se utita daca il face sa pacatuiasca. Asa ar fi normal,dar cum oameni nu mai vor lucruri normale se pune un semn mare de intrebare:incotro merge lumea cu tot cu crestini??? Pornografia e de secole dar,acum a ajuns sa fie folosita in reclame si este in principalul curent al imagini. Azi,sexul se cupara si acest lucru ii face pe oameni insensibili,imuni fata de sentimente,dragoste si compasiune. Pornografia amorteste simnturile,imaginatia si constiinta. Acei oameni care consuma pornografia zi de zi sunt din ce in ce ai insensibili la placerea obisnuita. Cel rau doreste sa faca din noi niste animale fara sentimente,fara constiinta si el aceasta urmareste ca omul sa nu mai aiba nici o scrupule. Dragi mei daca aceste lucruri ce le-am scos in evident dspre pacatul virtual nu ne fac sa luam atitudine impotriva acestuia,atunci e o problema grava de constiinta. Va rog firbinte sa va tineti departe de pacatul virtual este cel mai grav din cate sunt pe terra la ora actual,uitati-va:mii de violuri,fetele din ce in ce mai dezbracate,isi expun intimitatile in public fara nici o rusine. Oare acestea nu sunt niste semne ca ne asemanam cu Sodoma si Gomora,judecata sta sa inceapa. Isus Cristos poate elibera de rice pacat,El te poate ridica din pacat. Relatia cu Dumnezeu te poate scapa de vicii. Un proverb spune asa:” Spune-mi cu cine umbli,ca sa-ti spun ce om esti” . pe un crestin ar trebuie sa-l caracterizeze umblarea cu Dumnezeu zi de zi prin bucuri si necaz,caderi si ridicari.
Dumnezeu vrea ca sa nu gusti aroma fructului interzis,tu vrei acest lucru???

2011-05-10T15:37:00.002+03:00

Dincolo de ceea ce se vede

E foste greu sa cunosti un om in profunzime. Eu as vrea sa cunosc uni oameni in profunzime,dar mi-am dat seama ca aceai oameni pe care vreau sa-i cunosc mult mai profund,nici chiar ei nu se cunosc pe ei insisi,nici chiar eu nu ma cunosc pe mine insumi destul de bine si asta imi da o nesiguranta in anumite conjucturi. Poate ca asa esti si tu,nu stiu dar ceea ce stiu e ca fosrte multi tineri in ziua de azi nu mai au timp pentru a reflecta asupra comportamentului si a gandurilor care definesc caracterul.
Un gand care nu e stapanit,peste timp va deveni fapta si o fapta defineste cine sunt si cine esti.De ce??pentru ca fapta defineste caracterul si caracterul nu se schimba peste noapte,trebuie foarte mult efort pentru a schimba o fapta din caracter. Caracter = suma tuturor lucrurilorpe care le facem.
Traim intr-o societate plina de ispite si de provocari,bune si rele,ambitioase si neinsemnate,suntem chiar asaltati de ceea ce ni se prezinta prin mass-media,de fluxul de informati pe care trebuie sa le asimilam,de oameni alaturi de care traim,si astfel suntem zilnic provocati sa luam decizii care inevitabil ne vor conduce spre un destin,ne vor influenta viata,pentru ca alegerile ne definesc viata. Dar cum vom putea sa luam cele mai bune decizii,cele mai intelepte,cum vom putea alege ce e mai bine??? In spatele decizilor,a unui destin pe care eu il vad,au stat atatea lucruri bune si rele. Imi doresc ca tinerii,generatia zilei de maine sa priveasca spre Esenta lucrurilor,sa descoperim dincolo de aparente,dincolo de ceea ce se vede,si sa traim o astfel o viata de biruinta,o viata frumoasa si sfanta pentru Dumnezeul noastru.
Suntem ceea ce suntem dincolo de ceea ce se vede,dincolo de aparente,dincolo de ceea ce pot alti sa vada. Poti sa fi omul cel mai linistit si nimeni sa nu-ti cunoasca gandurile si filozofiile de viata. O viata poti sa ascunzi ceea ce esti dincolo de ceea ce se vede,de infatisarea ta,DAR…Dumnezeu te cunoaste,pana in celemai mici amanunte. Doresc acum la sfarsit sa las o intrebare deschisa la care fiecre sa raspunda in dreptul lui:Dincolo de ceea ce se vede,pe cine reflect eu???

2011-05-04T16:45:00.004+03:00

Promisiuni si raspunsuri

Cum te simti atunci cand cineva iti face o promisiune si nu se tine de ea??? Eu personal ma simt foarte aiure,aproape ca imi pierd increderea in acea persoana. Dar atunci cand fac eu o promisiune si nu ma tin de ea ma gandesc prea putin la acea persoana,oare ea nu se simte descurajata si aiurea si este axact asa cu ma simt si eu si nu ma uit la asta si poate ca si aceea persoana aproape isi pierde increderea in mine(tine). Cel putin o data in viata m-am bazat pe promisiunea unei persoane si m-am gandit cum ar fi daca cel putin o data in viata mea Dumnezeu s-ar fi bazat pe promisiunea mea????
Ce inseamna sa facem o promisiune care este la cel mai inalt nivel( adica lui Dumnezeu)???pentru a face acest lucru,trebuie sa Il cunoastem pe Dumnezeu,daca nu-L cunoastem pe Dumnezeu nu putem sai facem freo promisiune si chiar daca i-am face vreo promisiune nu putem sa o ducem pana la capat. Gandeste-te Il cunoste pe Dumnezeu??? Pentru a face o promsiune lui Dumnezeu asta inseamna un pas mare prin credinta ,pentru ca nu stim care e raspunsul lui Dumnezeu si ce raspuns o sa primesc de la El,si tot o data ma fac si responsabil pentru ce raspuns o sa primesc de la El. Oare sunt pericole care ne pasc pe noi atunci cand facem promisiuni si in raspunsurile ce le asteptam de la Dumnezeu?? Noi vrem sa oferim recompense lui Dumnezeu atunci cand primim un raspuns din parte lui Dumnezeu. De exemplu:Doamne daca o sa faci ca sa am un salar mai mare o sati dau ai mult de 10 la 100 din salariul meu.(foarte jalnic). Ne inselam singuri atunci cand credem ca daca facem o promisiune lui Dumnezeu,El ne va sari repede in ajutor. Datim voie sa fiu radical cand spun ca 99,9 la suta din promisiunile ce le facem sunt legate de beneficii materiale,mintind ca le vom transfera in lucruri spirituale.
Doua example puse in contrast: Iefta-o promisiune nebuna
Ana(1Sam1:10,11)astfel de promisiuni sunt foarte putine astazi.
Ce asteptam atunci cand facem o promisiune la cel mai inalt nivel ??? Promisiunile ce le facem au un efect in viitor fie ca vrem fie ca nu vrem. Ne tragem singuri intr-o cursa,atunci cand facem o promisiune si nu ne tinem de ea,este chiar pacat sa nu ne tinem de promisiune,poate credem ca o promisiune nu e nimic dar asta e ceea ce ne reprezinta chiar daca credem ca e ceva minor in societate dar este ceva foarte mare. Oameni care au o relatie stransa cu Dumnezeu stiu ce greutate si ce semnificate sta in spatele unei promisiuni. Atunci cand facem o promisiune putem imbolnavi pe celalalt si chiar si pe noi. Am ajuns sa promitem lui Dumnezeu lucruri de nimic:ca ne desfintam contul de facebook dace ne ajuta la examen;ca o sa ne rugam mai mult;ca o sa citim biblia intr-un an,e jalnic,aceste lucruri le facem cand am intrat intr-o belea si nu mai stim cum sa iesim.
Unde sunt oameni care vor sa-L iubesca pe Dumnezeu dezinteresati,fara sa faca promisiuni asteptand ceva in schimb,doar sa faca voia lui Dumnezeu. Sunt atatia crestini care au ajuns intro stare jalnica in relatia lor cu Dumnezeu. Ce e de facut??? Haideti sa-L iubim pe Dumnezeu fara sa fim interesati de bunurile ce ar putea Dumnezeu sa ni le ofere. Doresc din toata inima ca relatia crestinului cu Dumnezeu sa fie una stransa fara interese.

Moldova mai detaliat :P

2011-05-02T13:47:00.000+03:00

Dupa un timp in care parca toate se impotriveau plecarii noastre spre Moldova, iata-ne in miez de noapte hotarati si pregatiti pentru a duce la indeplinire misiunea planificata pe data de 10.14.2011.

In gara centrala din Chisinau, ploaia ne-a intampinat, si ne-a condus pana inspre sfarsitul saptamanii. Totusi nu ne-a putut opri decat in mica parte de la activitatile propuse. Un exemplu ar fi, ca nu am putut planta pomii adusi din Romania, in curtea internatului, acesta fiind unul dintre proiecte.

Toata perioada cat am stat acolo a fost pentru noi atat un timp de slujire, cat si de formare. Am intalnit oameni noi, oameni dedicati in lucrarea Domnului, persoane gata sa renunte la comoditate , care au ales sa reduca din timpul lor personal, pentru a fi cat mai mult un ajutor pentru cei care aveau nevoie de el. Cat despre retetele culinare, pot sa spun ca se deosebesc de noi. Fiecare mercat avea un raion cu numele de ''culinarii'', unde aveau foarte multe mancaruri gatite, cum ar fi: sarmale, coltunasi cu carne clatite cu carne si ceapa, multe tipuri de salate toate cu foarte multa maioneza si multe prajituri si torturi , toate mult mai ieftin decat in Romania.

Am fost primiti in gazda de niste oameni deosebiti, care si-au pus la dispozitie resursele lor, pentru a le impartasi cu noi. Dimineata, dupa micul dejun, ne deplasam catre apartamentul Magdei, misionara din Romania cu care corespondam si cu care ne-am hotarat sa lucram timp de o saptamana. Am facut cunostinta cu echipa de acolo. Lucrarea la internat se desfasura de obicei intre orele 13:00 si 17:30. Timp in care ne jucam cu acei copiii, faceam teme cu ei, participam la lectii biblice. Sunt impartiti in trei grupe si merg prin rotatie, in sala universului, bucuriei, sala de arta si camera luminii. Acolo sunt tratati cu foarte mare atentie de catre fetele din grup. Ele incearca sa valorifice talentele copiilor, acordandu-le atentie, ii ajuta sa constientizeze lucrurile rele pe care le fac, le ofera afectiunea ce le lipseste si care e greu sa o primesti in conditiile in care profesorii sunt foarte reci si distanti fata de ei, parintii unora nici nu sunt interesati de soarta lor, ori sunt prea ocupati cu bautura ca sa dea semnificatie copilului lor. Multi din ei sunt orfani, altii au participat chiar la situatii dificile in care au vazut cu ochii lor, cum unul dintre parinti este batut sau chiar injunghiat, si deseori au parte de abuzuri atat verbale cat si fizice.

Ultimele doua zile am plecat din Chisinau si ne-am indreptat catre Ciuciuleni, un sat la 50 de km departare. Ne-am bucurat de vreme frumoasa. Astfel, timpul fiind favorabil, am putut merge pe ulite , ceea ce ar fi fost imposibil in conditii de ploaie. Am fost impartiti in grupe de cate trei sau patru si ne-am indreptat in directii diferite, pentru a intra in vorba cu oamenii si a le spune din Evanghelie. Persoanele cu care ne-am intalnit, au fost dechise, deoarece nu li s-a cerut sa vina la o religie, ci s-au discutat probleme si lucruri esentiale cu care se confrunta fiecare om. Totusi au fost si multe exceptii cand rabdarea ne-a fost pusa la incercare. Aici am fost primiti cu foarte mare ospitalietate de catre cei care ne-au gazduit peste noapte. Duminica dimineata am plecat catre piata, unde am cantat si am impartit invitatii, apoi ne-am indreptat catre Biserica Golgota. La ora 3 am fost intr-o alta bisericuta din Chisinau unde de la 3 la 5:30 am petrecut un timp minunat alaturi de fratii de acolo. Am fost invitati sa ne reintoarcem, la o noapte de veghe impreuna cu ei, sa o petrecem in partasie frateasca cu marturii indemnuri, cantari si incurajari. Ne-am simtit ca intr-o familie, dar a trebuit sa ne grabim sa nu pierdem busul spre Romania. Am ajuns in final cu bine la Iasi, apoi am zgribulit de frig in asteptarea indelunga a unui vehicol, totusi dupa mai multe opriri am reusit sa ajungem somnorosi si obositi la Vama, dar fericiti de misiunea indeplinita.

By D@na P.

Mergem mai departe

2011-04-21T02:43:00.000+03:00

Tinand cont de contextul special prin care trece grupul Din neam in neam vreau sa dedic cateva versuri fiecaruia care se considera inca membru al grupului. Sunt versuri scrise de un om pe care il stimez enorm pentru talentul pe care il are. Versurile se potrivesc de minune cu problemele dezbatute pana la ora 12 noaptea si sper sa va miste si pe voi asa cum m-au miscat pe mine. Enjoy it.

Vezi venind zile nebune
Ca un alpinist
Care la urma spune mandru am invins
Am tras o viata sa pot trai de-acum un vis
Am mers prin viata avand in fata acest vis
Au fost momente grele
Dar mi-am zis trec peste ele
Fiindca merita sa risc
E sport extrem de-aia merita sa-l practic doar cu un scop suprem
In viata imi risc si viata in drum sa caut dimineata
Ca-n noapte-s mult prea multe soapte
Mult prea multe soapte spunand ca varfu-i prea departe
Sa dai ce ai mai bun din tine sa castigi e glorios
Sa dai ce ai mai bun din tine si sa pierzi e dureros
Sa nu incerci deloc e pur si simplu rusinos
Fii bucuros chiar de esti incercat
Nu fi pasiv, pasiv fiind pierzi garantat
Avem lupte de luptat
Si la final un infinit nedefinit totusi adevarat
(Versurile Pumn de tarana)

Vesti de la chisianau

2011-04-13T18:08:00.000+03:00

Iubitii nostrii prieteni si colaboratori care v-ati rugat pt aceasta calatorie, care ne-ati sustinut financiar, vrem sa va informam cum decurg lucrurile pana in prezent. Avem un timp minunat aici la chisinau, cu exceptia vremii de afara care este putin ploioasa. Zilnic o multime de copii ne incalzesc inimile prin zambetele lor si prin felul lor de a fi . Simtim ca ne atasam din ce in ce mai mult de ei si nu vreau sa ma gandesc cum va fi cand vom pleca. Ne bucuram de asemenea de multe retete noi si chiar ingrediente despre care nici nu am auzit dar va vom da mai multe detalii la venirea noastra. Zilnic cunoastem tot mai mult limba si cultura moldoveneasca , si constatam ca e mult mai diferita decat ne imaginam noi. Multumim de sustinerea voastra si abia asteptam sa ne reunim cu totii pt k deja ne e dor de voi. Domnul sa va binecuvinteze
Samy si echipa va saluta calduros

HARUL...

2011-04-13T17:52:00.007+03:00

"Si daca este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea harul n-ar mai fi har. Si daca este prin fapte, nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n-ar mai fi fapta."(Romani 11:6 )

Citeam undeva o scurta poveste despre regina Elisabeta a Angliei, cum ca a primit o cerere de gratiere de la un om care participase la un atentat impotriva ei. Regina a cerut sa-l vada pe acuzat si ia spus ca ii acorda gratierea cu o conditie. Dar condamnatul o intrerupe si ii spune:" O gartiere insotita de o conditie nu mai este o gratiere!" Regina fu de acord cu el, si a hotarat imediat sa fie gratiat fara nici o conditie. Si din acel moment condamnatul deveni supusul cel mai fidel si mai devotat al reginei Elisabeta.

Asemenea este si cu harul Domnului, este neconditionat, altfel nu s-ar mai numi har.

Am fost o perioada cand am avut niste vise foarte interesante si unul dintre ele este chiar despre har. Am sa incerc sa redau in cuvinte ceea ce am simtit si am vazut in acele cateva clipe cat a durat visul.

Eram forate grabita pentru ca ma asteptau cativa prieteni, dar am ajuns deodata intr-un loc necunoscut, nici pe departe locul unde vroiam noi. Aici erau deja o parte din prietenii nostri si multi alti tineri din biserica.Aici erau niste gradini foarte mari, priveam in zare si nu se vedea decat iarba verde si foarte mare, exagerat de mare as putea spune. Am zis atunci: iarba aceasta este numai buna de cosit e deja foarte mare. Imediat locul unde stateam noi sa eliberat si iarba era cosita. A aparut intr-un colt o cabana mica, am intrat acolo si era cineva care ne-a dat niste sarcini de indeplinit. Trebuia sa lucram ceva cu niste flori frumoase, delicate, trebuia sa facem un fel de ornamente. In timp ce noi ne straduiam sa facem ce ne-a fost dat, a aparut ca un fel de "profesor", nu stiu cine era, dar simteam ca are autoritate. Sa asezat in mijlocu gradinii pe un scaunel avand in mana niste teste, ca la scoala; erau testele noastre unde primisem notele cuvenite in functie de cum ne indeplinisem sarcinile date. Noi ne-am asezat in jurul lui asteptand sa vedem notele. A inceput sa citesca pe rand numele noastre si stramband din nas in semn de nemultumire zicea:"Hammm....penrtu har ai 10!..pentru har ai 10..." La fiecare zicea acelasi lucru, nu meritam nota 10 nici unul din noi, dar o primeam din cauza harului. Aici se sfarseste visul, dar nu si gandul. Zile la rand m-am tot gandit la acest vis si am hotarat sa-l impartasesc cu voi toti, pentru ca este interesant, pentru ca ni se aplica tuturor, si in acelasi timp zi de zi mi se aplica mie. Dumnezeu a lucrat intr-un mod minunat in viata mea, cum de fapt numai El stie s-o faca, si daca astazi ma pot numi copil al Lui, este prin harul Sau.

Unde lipseste harul lui Dumnezeu, se naste amaraciunea. Dar unde harul lui Dumnezeu este imbratisat, infloreste iertarea. Cu cat ne plimbam mai mult prin gradina, cu atat e mai mare sansa sa imprumutam din parfumul florilor. Cu cat ne cufundam mai adanc in har, cu atat e mai mare sansa sa oferim har.(Max Lucado)

"Si noi toti am primit din plinatatea Lui, si har dupa har;caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul a venit prin Isus Hristos."Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta.Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu."

Mie acest vis mi-a dat mult de gandit, dar voua ce va zice??

Fiti binecuvantati!!

Intrebari....Raspunsuri....Viitor....

2011-03-31T23:05:00.010+03:00

O noua zi, in care soarele rasare,

Si noi pornim cu nerabdare

Sa strangem avutii risipitoare

Care ne duc tot mai mult la pierzare.

Dar tu suflete stii oare, de ce esti azi in stare?

Si cum vei merge pe carare?

Si ce pericole iti vor iesi in cale?

Si unde gasi-vei rezolvare?

Stii suflete durerea simtita de Acela,

Ce daruita-si viata ca tu sa ai speranta,

Si pentru cine atatea rabda-ta oare?

Si cum putem noi azi trai cu atata nepasare?

De ce plecandu-si capul muri Nevinovatul?

De ce sa nu ne pese de Cel ce ne iubeste?

De ce sa n-ascultam noi oare,

De Cel care ne vrea cu-ardoare?

De ce, cum , unde, cine?

E Cel care ne vrea la Sine?

De ce ne-atat de greu a crede,

Ca viata pe pamant va piere?

Si nu ne vom intoarce incarnati,

In soareci, broaste sau in vaci.

Ci vom primi rasplata cuvenita,

Pentru viata noastrea irosita.

Asa vor trece toate intr-o clipa

Si nimeni nu va fi sa-ntinda

O mana salvatoare catre noi,

Care mereu am fost nepasatori.

Alege suflete acuma:

Iubirea, ura, adevarul sau minciuna!

Cum vei trai tot astfel vei primi,

Ce-ai dat sau luat, tot astfel vei plati.

Fiti binecuvantati!!

2011-03-26T16:09:00.005+02:00

Ce efecte are tehnologia,lumea virtuala asupra comunicari noastre cu Dumezeu???

Ne poate raspunde lumea virtuala la intrebarile vieti reale???
Cand avem o intrebare,trimitem un mesaj digital. Cand cautam soluti,raspunsurile se afla la un clic distanta. Daca ceva nu ne este disponibil,nu ne ingrijoram,in cateva saptamani Google sau Appel va rezolva problema. 1 Tesaloniceni 5:21 spune asa:cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.Sa luam lucruriile care sunt bune de pe internet,sa filtram totul.
Se poate transforma internetul in idol??? DA! orice se poate transforma in idol. Ceea ce e tris e ca Bisericile inca se ocupa de lucruri de suprafata cum ar fi:tobele sau chitarile electrice in biserici si nu se observa ca poporul lui Dumnezeu e in deruta,nu se stie in Biserici ce raspuns sa dea adolescentilor si tinerilor cu privire la internet,cum sa biruiasca ispita imoralitati sexuale virtuale,ceea ce afecteaza mai mult pe un tanar de cat tobele in biserici sau chitara electrica sau multe,multe altele,este internetul.
Dragi mei,tehnologia ne poate inunda viata (poate deja e inundata) si sa inaduse adevarul din noi si ce e mai grav e ca poate lua control asupra vietilor noastre,nu mai putem sta o singura zi fara internet,el ne caracterizeaza ceea ce e foarte grav (cu durere in inima scriu aceste lucruri,imi pasa de tineri din romania). Dumnezeu nu ni se opune in ceea ce vrem sa facem,nu ne pedepseste direct cand deschidem o pagina pornografica dar se vor vedea consecintele pentru ca pornografia ne face sa nu mai privim pe fete ca pe niste persoane ci ne face sa le privim doar ca pe niste obicte de folosinta pentru noi,pentru satisfactia noastra,aceasta e o uraciune inaintea Lui Dumnezeu. Idolul tehnologismului merge mana in mana cu imoralitatea sexuala.
Poate avem impresia ca lumea internetului e neutra dar nu e deloc asa,ea ne afecteaza vietile.Ne scoate din realitate,ne creaza o lume iluzora,in care credem ca putem sa gasim adapost atunci cand ceva nu ne merge bine in viata reala,ea ne promite ce nu e in conformitate cu lumea reala.Aceasta lume doar isi cere drepturile,ea nu ofera niciodata,ceea ce e mai rau de cat ata e ca incepe incetul cu incetul sa redefineasca ceea ce o data a fost defint si prin acest proces devenim o epava.Lumea virtuala afecteaza lumea reala si cea spiritula.
Domenile afectate
1.Rlatiile interpersonale
-tinerii stau de la 6-10 ore pe zi la internet
2.Etica
-poti fi cine vrei pe internet
-poti devaloriza identitati
3.Educatia
4.Domenile adevarului
Daca tot am scris atea lucruri despre aceste,a sosit momentul in care sa avem si soluti pentru a pute trce peste ispitele internetului,lumi virtuale.
Ce soluti avem????
1.Pastrati tehnologia la locul ei in creatie
-relationati verbal,stand doar si scrieti pe internet,veti incepe sa vorbiti cu mainile pentru ca nu veti mai avea cuvinte
2.Pastrati Cuvantul in centrul inchinari
-Dumnezeu vorbeste prin cuvant,El nu a ales sa vorbeasc prin imagini sau internet
3.Pastreaza disciplina spirituala si in lumea virtuala
-inainte sa intri pe internet roagate
-tine post de internet
4.Pastreaza identitatea personala in comunitate
-viziteazati prieteni(nu pe mess sau pe faceboc :-) )
5.Pastreaza marturia evangheliei in lumea virtuala
Traim in secolul XXI.Credem ca Dumnezeu are o misiune speciala pentru acest mileniu.Cu 20 de ani in urma,nu putei suna in America decat daca plateai o taxa speciala pentru acces internotional.Azi poati vorbi la telefon sau poti sa-ti vizualizezi prieteni oriunde in lume,ore in sir doar cu conditia ca si celalt sa fie conectat.Totusi ne intrebam:" Ce efecte are tehnologia,lumea virtuala asupra comunicari noastre cu Dumnezeu?"

2011-03-23T21:57:00.003+02:00

Soarele si luna au un cuvant de spus in potriva noastra?

Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;
oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.Luca 21:25.26
Au un cuvant greu pentru noi,putem observa fiecare ce se intampla pe tera ce dezastre au loc la ora actuala.

Soarele
Experţii NASA avertizează de mai bine de un an că Pamantul va fi afectat, într-o anumită măsură, de o serie de furtuni geomagnetice. Nu este însă cazul să intrăm în panică. O furtună solară nu este echivalentul unei apocalipse, dar ar putea perturba sistemele de comunicaţii. "Nu trebuie să fim îngrijoraţi, astfel de evenimente sunt ceva obişnuit într-un ciclu solar",Furtuna solară are loc atunci când câmpul magnetic al Pământului intră în contact cu activitatea Soarelui ,În condiţii optime, aşa numitul nor poate atinge câmpul magnetic al Pământului în numai câteva ore.Pot fi prognozate furtunile solare?Oamenii de ştiinţă susţin că furtunile solare nu pot fi prognozate.Într-o perioadă în care oamenii sunt dependenţi de tehnologie , furtunile solare anunţate în perioada următoare ar putea provoca haos la nivel mondial. Imaginaţi-vă ce ar însemna să fim nevoiţi să renunţăm la telefoane, calculatoare şi la tot ceea ce înseamnă tehnologie.
Infrastructura ar fi afectată la nivel mondial. Echipamentele din spitale, sistemele bancare , echipamentele destinate controlului traficului aerian, calculatoarele, sistemele de navigaţie sunt numai câteva dintre aparatele a căror activitate va fi grav perturbată sau chiar întreruptă. De asemenea, furtunile solare ar putea afecta grav Pământul şi din punct de vedere financiar.

Luna
Luna a ajuns sâmbătă seara la cea mai mică distanţă de Pământ din ultimii 18 ani, în faza de lună plină, fiind cu 14% mai mare şi cu 30% mai strălucitoare decât e în mod normal în această fază.
"Super Lună" este un fenomen care are loc atunci când astrul se apropie de Pământ mai mult decât în mod normal şi este în faza de lună plină sau lună nouă. Fenomenul a fost numit astfel de astrologul Richard Nolle în 1979.În mişcarea ei în jurul Pământului, Luna atinge două extreme: punctul cel mai apropiat de planetă - perigeu - la 363.104 kilometri şi cel mai îndepărtat - apogeu - la 405.696 kilometri. Perigeul coincide cu faza de lună plină o dată la un an, o lună şi 18 zile.Totodată, a fost cea mai mare şi mai strălucitoare lună plină din tot anul.
Suntem pregatiti pentru ce va urma?Doresc fiecaruia sa se increada in Dumnezeu nu in ceea ce se spune la tv si chiar dac e asa Dumnezeu are in control totul.
Fiti binecuvantati

Apocaliptic sau nu???

2011-03-18T15:07:00.012+02:00

In ultima vreme am fost cu totii ingroziti de stirile ce s-au perindat in intreaga lume in legatura cu nenorocirile care s-au abatut asupra lumii in ultima vreme. In ultimele zile au fost cutremure foarte puternice, incendii, explozii atomice, inundatii, razboaie si chiar faimosul tsunami care a distrus totul in calea lui, facand mutle victime,speriind pe unii, nenorocind pe altii, si marcand intreaba lume. Auzim cu totii despre incercarile prin care trec semenii nostri, ne este mila si zicem "vai saracii!"

Peste tot in lume marile titluri de zire si stiri televizate sunau cam asa: Cutremur apocaliptic, Tsunami apocaliptic, Cel mai mare cutremur, Cei mai multi disparuti, Alti militari care si-au pierdut viata in razboi, mai erau si titluri de genu: Mari companii de automobile au suferit pierderi foarte mari, chiar s-au vazut si O.Z.N.-uri prin preajma, ceea ce inseamna ca sunt si ei miscati de suferintele noastre. Dar oare suferim noi cei de aici, de la milioane de km distanta, ne intereseaza cu adevarat prin ce trec acei oamnei? Dar punctul cel mai grav esta ca, daca acestea sunt semne apocaliptice, atunci cum stam noi asa pasivi si nu ne pregatim? Nu stiu cati dintre cei care vor citi acest articol sunt pregatiti, dar stiu ca cei mai multi dintre cei din zonele calamitate nu au fost si nu sunt. Imi povestea cineva cum ca auzise un interviu, iar cel intervievat zice ca: "am cazut din rai in iad!" Oare chiar asa sa fie? Este raiul pe pamant? Din pacate pentru multi da. Tot confortul si toate agoniselile noastre care ne satisfac zi de zi, si ne fac sa ne simtim bine, toate aceste lucruri de care ne-am legat au inceput incet incet sa ne amageasca, ajungand la urma sa ne faca sa credem ca avem raiul aici pe pamant, si este nevoie (din nefericire), ca nenorocirile sa dea peste noi si totul sa dispara ca sa ne dam seama ca raiul e departe, mult prea departe pentru multi.
Traim oare vremuri apocaliptice??DA. In Matei 24:7,8 este scris:"Un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii; si pe alocurea vor fi cutremure de pamant, foamete si ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decat inceputul durerilor."

Suntem noi pregatiti pentru aceste vremuri??NU. Cei mi multi dintre noi nu, cel putin asa vad eu lucrurile.

"Iata, Eu vin ca un hot. Ferice de cel ce vegheaza.." si daca datorita stiintei din ziua de azi, unele cutremure pot fi prezise, daca un tsunami il vezi de departe ziua aceea nu o stie nimeni. Nu vom sti ziua, ceasul, secunda in care totul va pieri.

"Luati seama dar, vegheati si rugati-va; ca nu stiti cand va veni vremea aceea."

Domnul sa ne binecuvinteze pe toti, si sa ne ajute sa fim gata cu totii in ziua aceea!

2011-03-17T22:26:00.002+02:00

Pentru a cunoaste pe deplin dimensiunea pacatului,trebuie sa sa privim in fata suferinta lui Cristos. Greutatea pacatului omenesc a fost ceea ce L-au torturat pe Domnul nostru atunci cand El a luat asupra Lui pacatele lumi intregi. Suferinta Lui nu a fost doar fizica,ea a fost in aceasi masura si spirituala ,pentru ca Cel care n-a cunoscut nici un pacat a fost facut pacat pentru noi( 2 Cor 5:21) si a indurat intrega pedeapsa pentru el. Pacatul a fost “apasarea si stransoare’care L-au chinuit si L-au strivit pe Domnul nostru si care L-au facut pe Cristos sa transpire picaturi de sange.

Pentru a cunoaste adevarata dimensiune a iubiri,omul trebui sa priveasca tot la suferinta Lui Cristos. Trupul lui Cristos a fost strapuns cu o lance,iar sangele care la varsat pentru cei pacatosi reprezinta masura ultima a marii Sale iubiri pentru noi. Singurul lucru pe care-l avem de facut este sa acceptam beneficiile suferintei Sale pentru a gusta “dulceata”a ceea ce El a facut prntru noi.

‘Dragostea m-a intampinat cu un <Bun venit> ,dar sufletul meu s-a dat inapoi

Plin de praf si incarcatura de pact.

Insa ochil patrunzator al Dragostei,vazandu-ma tot mai slab,

Din clipa in care am intrat,

A venit langa mine,intrebandu-ma dulce

Daca imi lipseste ceva.

-Sunt doar musafir,am raspuns.

-Esti demn sa fi aici ,a raspuns Dragostea

Poti sa intri.

-Eu cel rau si nerecunoscator? vai Doamne,

Nu pot privi la Tine.

Dragostea ma luat de mana si privindu-ma a zis

-Cine a facut ochii,daca nu eu?

-Adevarat Doamne,dare eu i-am intinat,

Lasa rusine mea sa mearga unde merita.

-Si nu stii,a spus Dragostea,cine a purtat rusinea si vina?

Dragul meu ,acum eu te pot sluji!

Trebuie sa sezi,a spus Domnul,si sa mananci din carnea mea.

Asa ca m-am asezat si am mancat.’

Iata Soarelee!!!

2011-02-24T14:59:00.008+02:00

Chiar daca suntem inca in februarie si soarele nu straluceste peste tot la fel, iar cei care vor citi articolul vor avea sentimente difetite in legatura cu sorele, totusi el rasare cu regularitate desupra capetelor noastre si nu tine seama daca ne vom bucura sau nu de prezenta lui.

SORELEE- poate striga o persoana care toata noaptea nu a dormit, stiind ca dimineata va porni pe cel mai importnat drum din viata sa. SOARELEE-stiga cineva care satul de frig si zapada asteapta primavara, sa se incalzeasca. SOARELEE-urla cineva care satul de munca inceputa dis de dimineata, ar dori putina umbra la amiaza. SOARELEE-striga un copil cu zambetul larg, care si-a petrecut aproape toata ziua privind pe fereastra cum ploua, si in ultima sa zi de vacanta nu se poate juca afara cu prietenii lui. SOARELEE-striga nordul inchetat si intunecat care invie dupa sase luni de somn adanc. SOARELEE strigam cu totii bucurosi sau infuriati, zambind dulce de placere sau ridicand pumnul in semn de protest. Si totusi sorele rasare peacest pamant, in vietile si chiar in inimile noastre. Este acelasi soare, cu aceleasi raze, cu aceeasi caldura dar perceputa de noi in moduri diferite. Noi suntem cei diferiti, percepem lucrurile diferit si ne manifestam diferit pentru ca noi suntem unici, pentru ca asa am fost creati si de aceea suntem minunati. Totul sta in a invata sa descoperim si sa apreciem ceea ce ne inconjoara si felul in care suntem. Dar avem desigur si multe asemanari, gusturi comune, idealuri sau dorinte asemanatoare.

Un lucru pe care as vrea sa-l evidentiez este DRAGOSTEA. Am fost creati din dragoste, ne nastem tanjind dupa dragoste si traim alrgand dupa ea toata viata. Unii dintre noi o gasesc mai timpuriu, altii mai tarziu, unii cred ca au gasit-o si ajung la sfarsit sa afle ca nu era cea adevarata, altii renunta la dragoste alergand nefericiti toata viata crezand ca nu se mai pot intorce la ea. Dragostea lui Dumnezeu cu care am fost creati ne urmareste mereu si este aceeasi din clipa in care a fost creat primul om si va ramanea aceeasi pana la sfarsit. Problema este la noi care credem in mod total eronat, ca mai demult dragostea lui Dumnezeu era mai mare sau mai mica, ca astazi unii dintre noi sutem privati de ea sau ca odata gresind sau renunatnd la ea, nu mai putem avea parte de ea sau nu ne mai putem intorece. Sustinem ca odata cu cresterea si ianintarea noastra in viata suntem mai intelepti, dar io zic ca, batrani fiind, ramanem tot un fel de copil caruia ii spui ca tot ce zboara nu se manaca, dar el refuza cu incapatanre sa te creada, pentru ca el nu cunoste decat un nr limitat de pasari si la el toate se manaca. Refuzam zi de zi sa credem ca dragostea ne inconjoara in ciuda faptului ca primim zilnic declaratii de dragoste. 'Te iubesc cu o iubire vesnica, de aceea iti pasztreza bunatatea Mea.''Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai.' si Domnul sa jertfit pentru noi. Si totusi de atatea ori ne pare ca nu e deajuns si incercam prin propriile puteri sa compensam golul din vietile noastre, cand ar fi mult mai usor sa acceptam DRAGOSTEA ADEVARATA!

DRAGOSTEA rasare peste tot in jurul nostru tine de noi sa o vedem si sa so acceptam asa cum e. IATA DRAGOSTEA!!! Asta ar trebui sa strigam cu totii si s-o primim.

Fiti binecuvantati!

Din neam in neam

2011-02-24T11:37:00.000+02:00

2011-02-24T10:11:00.000+02:00

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.” 2Corinteni2:14.

Mă gândeam cum ne poartă în carul de biruinţă, iar imaginaţia mă ducea pâna acolo că vedeam pe Dumnezeu plimbându-ne ca pe nişte eroi cărora nu li se poate întâmpla nimic rău. Analogia pe care apostolul Pavel o foloseşte aici este luată din războaiele imperiului roman de pe vremea respectivă. După ce cucereau un popor, pentru a sărbători victoria, luau prizonier pe împăratul acelei ţări care era dus în arenele romane în carul de luptă al generalului. Acest împărat acum cucerit şi smerit era în faţa mulţimilor care ovaţionau pe generalul biruitor.

Creştinii sunt acei oameni care au fost cuceriţi de harul, neprihănirea şi dragostea lui Dumnezeu, şi sunt ca o privelişte în faţa cosmosului întreg. “Voi”, spunea apostolul Petru, “sunteţi o seminţie aleasă . . . . un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui . . . .” (1Petru2:9). Dumnezeu nu numai că ne-a cucerit într-o zi, El ne cucereşte mereu, chiar şi atunci când inimile noastre amăgite de păcat vor să se împotrivească ( . . .”ne poartă todeauna cu carul Lui de biruinţă” . .). Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu care iese şi va ieşi biruitor, că de ar fi după depravarea inimilor noastre nu am avea un final fericit, dar El se descoperă făcându-ne să urâm păcatul şi să-L dorim pe El fiindu-ne irezistibil. Toţi cei ce sunt purtaţi cu carul de biruinţă emană o mireasmă, un parfum al cunoaşteri Sale. Impactul nostru în lume şi în biserică este în funcţie de cât cunoaştem harul lui Dumnezeu care ne cucereşte, care ne poartă şi care “răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui”. Mulţumiri fie aduse, slavă şi închinare Domnului!

Eşti tu cucerit de harul Său?

Răspândeşti mireasma cunoştinţei Lui?

Eşti în carul Lui de biruinţă?

By Gaby Constantin
Preluat de pe: http://www.betaniaroma.it/multumiri-fie-aduse/

In criza financiara sau in criza de incelepciune

2011-02-22T18:03:00.000+02:00

Criza...acest cuvant are o insemnatate destul de profunda in randul oamenilor din sec 21 si isi aprenteaza consecintele in mintea si inima acestora.Eu personal cred ca nici inainte nu era mai bine.Intotdeauna a existat criza financiara.Niciodata nu am putut recunoaste: "am destui bani".

Daca tot suntem dintotdeauna in criza de ce sa ne mai plangem azi?

Dece?pt ca nu credem biblia si nu o luam pe cuvant.Am observat ca se predica despre criza economica si in aceste predici avem ca subiect principal:Criza economica cu 3 puncte principale.Am o vie dorinta ca predicatori sa-i incurajeze pe oameni,sai-i aduca pe oameni la Dumnezeu,sa le spuna oamenilor ca Dumnezeu e incontrol la toate lucruriile pt ca mass-media ii indocrineaza pe oameni prea mult cu panica si lipsa de incredere,scepticism si pesimism.

Noi suntem chemati sa-i conducem pe oameni la adevarata nadejde,la cel ce ofera speranta!Noi suntem ambasadori lui Dumnezeu in aceasta lume.

Sunt convins ca reala criza nu e cea de bani cat cea de intelepciune. Provebe 3:9 Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău:
10 căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.
By @lex S.

Cand povestea ti-o scrie Dumnezeu

2011-02-16T20:10:00.000+02:00

Intrebari precum: “de ce?”, “de ce eu?”, “de ce acum?”, “de ce asa?”. Mi-au tot invadat mintea. De parca as fi fost un adevarat ateu.

Oare nu as putea sa cred si atat? Nu inteleg de ce pun atatea intrebari...

M-am gandit mult la cum ar fi fost daca daca nu ar fi existat intrebarea „de ce?”

Greu de explicat in cuvinte, practic se intelege cel mai bine. Asa ca mi-am hotarat un motto „cand povestea ti-o scrie Dumnezeu” Si acum ma uit pe filele din jurnal si vad ca undeva „de ce-ul” s-a rarit...

Simplu pana aici nu? Un motto a rezolvat toata problema! Ceea ce inca nu am zis este ca motto-ul nu se rezuma la a fi scris pe hartie ci zi cu zi cere implinit. Cum? Lasandu-l pe Dumnezeu sa dirijeze intreaga viata. „Intreaga viata” poate ca suna cam general, dar cand zic intreaga viata ma refer pana in cele mai mici amanunte lasate in mana Lui Dumnezeu pentru totdeauna.

Si atunci cand ceva e de neinteles si te intrebi „de ce?” raspunsul e simplu „Asa a vrut Dumnezeu”. Toate raspunsurile pe care noi ni le dam si pe care nici macar noi nu le credem dispar. Ce usurare... sa scapi de atatea „raspunsuri” care doar trag in jos in loc sa te ridice.

Dar raspunsul acesta nu poate fi rezumat la o simpla vorba, el cere crezut. –Sa crezi ca Dumnezeu, orice s-ar intampla nu-si va lasa neimplinite promisiunile; Sa crezi ca Dumnezeu vede TOTUL si nimic nu-i scapa de sub control; sa privesti la tot ce te inconjoara si sa vezi cata intelepciune, cata frumusete in fiecare lucru.

Ai mai vrea sa iti scrii tu povestea?

Nimic nou poate pana acum ai mai citit astfel de lucruri de nX. Dar ele nu cer citite ci crezute! Si atunci cand valurile vuiesc...ce mai conteaza? Ai un Dumnezeu caruia NIMIC nu-i scapa de sub control. Am crezut cam tarziu acest adevar...E ceea ce regret cel mai mult...si lupta inca continua.

Totul a inceput in vacanta care parea sa fie una reusita, daca nu foarte...Totul mergea in ritmul sau normal pana cand o infectie mi-a invadat gatul. Dureri groaznice, nopti de chinuri zile de plans... Nu m-am rugat ca Dumnezeu sa-mi ia durerile ci sa am putere sa trec prin ele; si aici am invatat pretioasa lectie ca Dumnezeu nu schimba circumstantele ci acolo in durere iti reinoieste puterea din nou si din nou si din nou! Si inca mai raman corigenta la aceasta lectie.

Apoi cand totul parea ca se termina si flutur steagul „victoriei” spitalul m-a chemat din nou de data aceasta cu o infectie la ureche; din nou dureri, nopti...zile... in sinea mea ziceam ca, daca voi trece biruitoare si peste aceasta chiar sunt nemaipomenita...

Am revenit in Romania fara sa apuc sa-mi trag aerul bine primesc vestile pe care nu as fi vrut sa le aud vreodata. „Suntem trecatori” a fost concluzia...mai intai coleg de facultate apoi unchiul meu...a fost de-ajuns cat sa ma tranteasca la pamant.

Sesiunea se apropia cu pasi repezi, psihicul nu mai avea nici o putere in a mai retine vreo informatie. Cu o foarte mare greutate am reusit cat de cat sa ma asez pe o linie de plutire, ca dupa sa ma duc la medicul stomatolog si sa-mi dea noua veste: infectieee! A doua zi eram deja pe locul de interventie chirurgicala; anestezii, bisturiuri, masti, sunete ciudate, senzatii ciudate...infectia a fost eliminata; dar durerile au venit fara ca macar sa le fac vreo invitatie la fel si examenele.

Si acum...nu stiu ce mai urmeaza, dar stiu ca pana aici asa a hotarat Dumnezeu sa-mi scrie povestea. E o poveste perfecta in care nu m-a lipsit de puterea Lui. E o poveste care inca se scrie

Poate ca nu e cea mai interesanta poveste pe care ai citit-o; dar e povestea mea...scrisa de Dumnezeu.

Mai conteaza de ce se intampla anumite lucruri? Nu...pentru ca atunci „cand povestea ti-o scrie Dumnezeu” nu mai ai nevoie de explicatii, ci doar de credinta!

BY Gi@nygrec

ESTE UN MUNTE...

2011-01-29T23:48:00.005+02:00

"Este un munte peste care trebuie sa trec"! Asa era un vers dintr-o melodie pe care o ascultam zilele acestea, si m-am intrebat imediat despre ce munte o fi vorba. Gandul m-a dus la "muntii" din viata mea, peste care ar trebui sa trec. Analizandu-ma bine am realizat cu groaza ca sunt o gramada de munti peste care trebuie sa trec in fiecare zi, iar eu de ceva timp ii tot inconjor. De ce? Ca doar eu eram destul de curajoasa de obicei, chiar si cand nu eram nu ma dadeam inapoi de la nici o intrecere, totusi am observat ca spiritul de competitie a disparut lasand loc unei comoditati extraordinare. Prefer sa incojor muntele si sa nu transpir trecand peste el, desi as termina mai repede si rezultatele ar fi total diferite. Am observat ca atunci cand treci peste un 'munte' l-ai trecut si gata, nu te mai intalnesti cu el. In schimb daca il inconjori o data, mai mult ca sigur, te mai intalnesti cu el. Nu sunt munti magici, dar foarte speciali. Si ii intalinim in fiecare zi a vietii noastre, doar ca de multe ori inchidem ochii sa nu-i vedem, pentru ca stim ca este greu si nu vrem sa riscam sau sa ne deranjam. Din fericire viata noastra nu e ca o campie, pe care s-o parcurgem usor, fara prea mult efort, ca pe o simpla plimbare. Spun din fericire, pentru ca atunci cand treversam un 'munte' avem si beneficii, beneficii pe care la 'campie' nu le avem. Cand traversam un munte, desi e greu, invatam cu siguranta ceva, ceva care ne va fi foarte util in viata. Invatam sa ne cumoastem mai bine pe noi insine, sa descoperim calitati de care nici nu eram constienti ca le avem. Este de asemenea un mod de ai cunoastem mai bine pe cei din jur, si de a ne crea o existenta cat mai placuta in comunitatea din care facem parte. Dar cel mai important este un mod de al cunoaste pe Dumnezeu, si de a ne apropia tot mai mult de El. Un mod de a ramane langa El mereu. Daca am indrazni sa traversam toti muntii din viata noastra am reusi sa avem o partasie neintrerupta cu Dumnezeu. Este greu sa treci peste munti, dar daca ceri ajutor de la Domnul, vei vedea cum la orice pas nesigur El va fi cu tine, te va sprijini si muntii iti vor parea mult mai usor de trecut. Care sunt acesti munti asa de greu de trecut? Fiecare isi are 'muntii' lui, dar multi munti sunt asemanatori. De examplu: problemele noastre de comportament, complexe de inferioritate sau superioritate, resentimente fata de anumite persone, ispite si pacate care mereu bat la inimile naostre, probleme ale viatii cu care toti ne confruntam la un momentdat in viata.

Toate acestea ne pot ridica sau cobora, ne pot apropia sau departa de Dumnezeu, ne pot robi sau elibera, ne pot aduce fericire sau tristete. Totul sta in felul de traversare a 'muntilor'. Ii inconjuram sau ii dominam?. Totul depinde de noi.

Eu personal am inceput sa-i treversez din nou, si am sa caut tot ajutorul de care am nevoie, si stiu ca am si voi avea experinte minunate. Imi pare rau doar de timpul pierdut si de muntii inconjurati pe degeaba.

Indemnul meu este urmatorul: CURAJ!! Traverseaza-ti 'muntii' din viata ta si experimenteaza emotiile si beneficiile de pe urma lor.

Domnul sa va binecuvinteze pe toti cu intelepciune si putere sa treceti orice munte din vietile voastre!

2011-01-08T18:26:00.000+02:00

Eben-ezer

Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicînd: „Pînă aici Domnul ne-a ajutat.”

Anul care a trecut a fost un an crucial in viata mea. Un an cu decizii importante, multe inceputuri, multe realizari, multe esecuri, dar a fost un an in care am avut posibilitatea sa accesez toată puterea din cer şi pe pămînt. Nu pot sa spun ca am facut-o dar realizarile m-au facut sa constientizez autenticitatea acestei puteri si esecurile mi-au aratat dependenta de aceasta putere. Da daca ar fi sa caut un fir rosu care strabate toate evenimentele marcante din acest an, acesta cred ca ar fi dependenta de EL. Fiecare esec, fiecare dezamagire, fiecare deziluzie, fiecare lipsa, fiecare durere,fiecare obstacol, fiecare incercare, toate au strigat la unison ESTI DEPENDENT.

Inca din primele zile ale anului 2010 mi-aduc aminte cum Grupul Din Neam in Neam a prins contur asta a fost o adevarata realizare. Un grup care uneste un mic numar de tineri dedicati lucrarii lui Dumnezeu cu teluri si obiective concrete si care am reusit prin harul Domnului sa ducem la bun sfarsit cateva proiecte mai firave dar nu lipsite de importanta. Apoi a fost o perioada de pregatire in Bucuresti, Constanta, Madrid, Zaragoza, care s-a incheiat in martie atunci am primit si diploma pentru absolvirea cursului de misiune Kairos.

La sfarsitul lunii aprilie am plecat in Italia pana in august unde am lucrat in constructii dar m-am si bucurat de partasia cu fratii de acolo relegand relatii cu unii cu care nu m-am mai vazut demult.

In august am organizat o tabara de tineret impreuna cu grupul Din Neam in Neam unde din nou am experimentat dependenta de El.

Octombrie a avut loc plecarea in Mongolia care dupa o multime de piedici tot datorita interventiei divine s-a realizat.

Noiembrie - Decembrie din nou in Italia
27 Decembrie impreuna cu Grupul Din Neam in Neam am organizat un concert evanghelistic cu tema Craciunul intre Mit si Adevar si desi nu a iesit asa cum ne asteptam a fost totusi un eveniment din care am invatat multe noi ca si grup dar si eu personal

Vreau sa multumesc prin aceasta scrisoare tuturor persoanelor care mi-au fost alaturi in acest an si nu au fost putine. Domnul sa va binecuvinteze pentru luptele in rugaciune pentru mine, pentru ajutorul financiar si pentru preocuparea pe care ati aratat-o fata de lucrarea ce o fac.

Motive de rugaciune

Laudă și multumire:

Pentru acest an care s-a scurs si in care l-am experimentat pe D-l chiar si in modul Lui mai dur de a lucra

Pentru oamenii care mi-au ramas alaturi in momentele dificile

Cereri:

Pentru plecarea in Mongolia in toamna

Pentru misiunile pe termen scurt din acest an (Rep. Moldova, posibil Serbia, Ucraina)

sam_soldan@yahoo.it

http://dinneaminneam.blogspot.com/

Teoria ca teoria dar tocmai ea ne omoara

2011-01-06T15:02:00.000+02:00

Teoria ca teoria dar practica ne omoara.
In ultima perioada am avut ocazia sa aud aceasta zicala in repetate randuri tocmai de la scumpii nostrii oratori care ne slujesc de la amvoane. De obicei aceasta fraza isi ia zborul de pe buzele lor chiar in introducere. Dupa ce isi dreg vocea emitand cateva interjectii care sa sublinieze gravitatea si seriozitatea mesajului care urmeaza, ei lanseaza pe orbita tocmai aceasta afirmatie care este in totala contradictie cu restul mesajului indiferent de tema abordata. Urechile noastre in stare perfecta de functionare aud : Teoria ca teoria dar practica ne omoara si apoi pe o durata de timp cuprinsa intre 10- 40 de minute ochii nostrii il vad in acelasi punct fix - amvonul, nefacand nimic altceva decat sa predea teorie! Te-ai astepta sa ia un stergar si un vas cu apa si sa inceapa sa spele picioarele membrilor, sau sa franga painea si sa imparta vinul,sau sa faca coleta sau orice alta activitate practica!! Dar in schimb iti transmite teoria care din spusele lui nu este la fel de necesara, primordiala,importanta cum e practica . Oare ce se ascunde in spatele acestui nonsens? Sa fie lipsa pregatirii predicatorului scuzata de faptul ca teoria e secundara si daca tot nu e atat de valoroasa ca practica merge si cu ceva mai putin pregatit? Sau sa fie un alt mod de a spune: Lucrarea desfasurata de mine azi, aici este mai putin importanta decat lucrarea facuta de voi in cursul saptamanii in viata crestina cotidiana? Sau sa fie doar o simpla afirmatie introductiva care sa aiba priza la public si nimic mai mult? As incerca un alt raspuns dar inainte ca acesta sa fie propus as vrea sa efectuam o reorientare a privirilor dinspre taberele ei predicatorii si noi ascultatorii inspre tabara in care ne aflam cu totii: Trupul Lui Hristos.
In ultima perioada de timp am ajuns sa constat cu tristete ca noi credinciosii am devenit devoratori de pragmatism Ne plac predicatorii practici, predicile practice, cartile si autorii practici, textele biblice practice pe scurt tot ce este practic. In antiteza acestui iubit de noi I LIKE avem un respingator I DO NOT LIKE insotit de o alta lista : nu ne place teologia, nu ne plac cartile despre atributele lui Dumnezeu, nu ne plac carti despre trinitate, comentariile biblice nu sunt la mare cautare, nu ne plac predicile doctrinare, nu citim scrierile parintilor bisericii, nu citim scrierile reformatorilor, nu citim toata biblia pentru ca noi suntem crestinii practici si colac peste pupaza suntem mandrii de asta! De-as aplica eu teoria pe care o stiu deja spunem noi deseori. Cu tot respectul domnule 100% PRACTIC vreau sa te avertizez ca Biblia nu e doar o carte cu porunci si lucruri practice. In ea gasim proorocii, promisiuni, evenimente istorice, date, detalii, informatii , pe care Dumnezeu ti-le serveste pe tava spunandu-ti uneori un simplu ENJOY IT sau savureaza. Fii entuziasmat de modul meu de a lucra, bucura-te de aceasta stare de har in care ai intrat, bucura-te de identitatea pe care o ai in Mine, deschideti larg ochii mintii si ai inimii sa sa explorezi adancimile harului oferit si ceea ce facem noi nu este nimic altceva decat sa fortam nota la maxim sa stoarcem din fiecare text cate o porunca sau cate ceva ce trebuie sa facem noi. De unde nu e nici Dumnezeu nu cere spune o alta zicala care se potriveste de minune in situatia discutata.
Tullian Tchividjian un scriitor si predicator american enunta in unul din mesajele sale urmatoarea formula care mi-a dat mult de gandit: IMPERATIV-INDICATIV= IMPOSIBIL. Noi nu putem niciodata sa ducem viata practica cu care ne mandrim fara sa fim imbibati in indicativele bibliei indicative spre Hristos Dumnezu, Duhul Sfant , evanghelie, promisiuni identitatea noastra si toate celelalte. Nu putem aplica seminarii practice cu teme ca: relatii de prietenie cu persoane de sex opus, casnicia crestina, implicarea in lucrare, decizii majore in viata si asa mai departe, aruncand la spate indicativele crestine. Nu vreau sa promovez imaginea crestinului-soarec de biblioteca ce studiaza de dragul studiului ci vreau sa atac ignoranta care este permisa, promovata,apreciata in cercurile noastre de crestini. Domnul sa ne dea intelepciune sa sesizam lenea de a studia care se justifica printr-un pragmatism convenabil. Un pragmatism care ne hraneste ego-ul si ne ucide spiritul. Teoria ca teoria dar ea ne cam omoara. Poporul Meu piere din lipsă de cunostinta

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat ...

2010-12-25T21:55:00.000+02:00

Crăciunul este bineînțeles timpul de a sta acasă cu trupul si cu duhul cu intreaga fiinta. Se vorbește din ce în ce mai mult despre faptul că crăciunul este o sărbătoare pe care trebuie să o petreci în familie, cu prietenii, o sărbătoare a relațiilor. Dacă familia și prietenii lipsesc atunci tot farmecul sărbătorii s-a dus , apare un sentiment de goliciune acută, și automat crăciunul se transformă dintr-un prilej de bucurie intr-o sursă de tristețe,o stare de melancolie. Însă nu acesta este adevăratul scop al Crăciunului. Nu este ceva între noi și familia noastră sau între noi și alți oameni ci este ÎNTRE noi și DUMNEZEU. Este foarte posibil ca tristețea și deprimarea să iși facă apariția chiar în toiul sărbătorii inconjurat de cei dragi și în propria ta casă iar principala cauză a acestui dezastru sa fie lipsa părtășiei cu Dumnezeu. Motivația Crăciunului este dragostea lui Dumnezeu: Dumnezeu a iubit!!!
Acesta este enunțul care a precedat Crăciunul, declarația de dragoste rostită in mod repetat in ajunul de Crăciun ce se întinde de la creație la iesle. Dumnezeu a iubit și a dat. Acesta este Crăciunul iar scopul său este ca oricine crede să aibă viața veșnică. În ciuda falimentului ființei umane Dumnezeu a făcut un dar și nu l-a facut pentru a ne scoate ochii sau folosind terminologia biblică nu l-a făcut pentru a ne judeca ci l-a făcut pentru a ne salva. Crăciunul este o sarbatoare a relațiilor dintre oameni și Dumnezeu, relații rupte care au fost relegate inițiativa aparținînd Tatălui. Cum îți vei petrece acest Crăciun ? Ignorîndu-L ? Discutînd despre prunc ? Sau mulțumind Tatălui , in părtășie cu pruncul, călăuziți de Duhul în închinare?
Grupul Din Neam in Neam va ureaza sarbatori fericite

Vesti de la Adriana

2010-12-12T18:35:00.003+02:00

Sunt deja cateva luni (4 mai exact) de cand sunt aici la Pitesti si pot sa va marturisesc ca inca nici acum nu sunt in totalitate obisnuita cu modul de viata ,dar mai ales cu stilul in care vorbesc ei.;)) Unora dintre voi poate li se pare amuzant deoarece o spun de parca as fi in alta tara dar nu e chiar asa.Chiar ma gandeam zilele acestea ,ca atunci cand inca eram acasa imi spunea cineva din grupul”Din neam in neam” ca “e grele sa vorbeste romaneste” si am ajuns la vorba acelei persoane.Folosesc cuvinte precum “talica” ,“teci”, “strampi”….in fine nu asta conteaza asa de mult.

Stiu ca sunteti mai interesati de experienta mea, mica care am acumulat-o pana acum in viata de casnicie pe care tind sa cred si chiar cred ca a fost randuita de Dumnezeu.Ceea ce pot sa va zic este faptul ca primele 2 luni mi-a fost un pic de teama cand ma gandeam ca trebuie sa imi iau angajamentul la multe lucruri , care sunt mai serioase decat le traisem pana atunci. Cu toate acestea am reusit sa invat acele lucruri si sa inving teama pe care o aveam la vremea respectiva.Acest lucru se datoreaza faptului ca incercarile nu au intarziat sa apara si acestea m-au intarit si mi-au dat putere sa merg mai departe.Ce traiesc eu acum si pasul pe care l-am facut deja inaintea celor mai multi dintre voi m-a facut sa vad lucrurile altfel,defapt sa ma apropii mai mult de Dumnezeu.

Nu vreau sa va ganditi ca e chiar asa de greu sa ai grija de sotul tau sau de sotia ta, atata timp cat cel/cea de langa tine este alaturi de tine in toate(excuzand faptul ca inca nu am copii si aici nu va pot spune nimicJ).Sincera sa fiu imi place sentimentul pe care il traiesc stiind ca Dumnezeu a randuit pe cineva langa mine,care stiu ca e dispus sa ma ajute cand am nevoie,care sa aiba grija de mine si mai ales care sa ma iubeasca.Am inceput deja sa ma obisnuiesc cu rolul de sotie si mai ales cu noul servici ;)).

Motive de rugaciune:

-pentru ca Domnul sa ne intareasca casnicia

-pentru rezolvarea unor probleme pe care le avem

-pentru ca Domnul sa imi pastreze noul servici

Multumire:

-pentru binecuvantarile pe care le-am primit in fiecare zi din mana Lui;

-pentru ca m-a ajutat sa trec peste unele incercari.

Salutari si multe binecuvantari la toti!

Sergiu si Adriana

2010-12-10T21:39:00.001+02:00

Primul meu sarut : *

2010-11-29T19:30:00.000+02:00

Cei care ma cunoasteti stiti ca sunt trecut de 20 de ani si probabil ca va ganditi cum este posibil ca 'primul meu sarut sa fi avut loc abia acuma ( in fine cred ca sunt si unii care se gandesc cum e posibil sa fia avut loc deja ). Dar ce mai conteaza ce gandesc unii si altii faptul este consumat si vreau sa va povestesc... cum a fost. Inainte sa va revoltati impotriva intentiei mele de a-mi povesti amorurile pe blog vreau sa ma justific afirmand ca a fost un eveniment marcant pentru mine pe care nu il voi uitat toata viata si consider ca merita povestit si multi pot invata din aceasta experienta a mea. S-a intamplat intr-o seara de weekend, una din acele seri pe care o astepti mult si nu mai vine dar iata-ma in ea. Lepadand hainele de santier, acele haine cu material de un deget pe ele si spaland praful de pe fata, daca nu tot o mare parte din el, am sarit in masina si am luat-o spre casa. Din momentul in care cauciucurile au luat contact cu asfaltul la nasul meu si-au facut aparitia miresme de weekend. Totul era perfect, la radio era o melodie frantzuzeasca (Alors on danse) care parca contribuia la atmosfera de vis, ce mai globul pamantesc se invartea in sensul in care doream eu. Asadar in acest cadru s-a desfasurat toata actiunea care constituie subiectul acestui articol: eu , ea, un drum ce strabatea sate pline de viata , si obstacole care apareau in calea mea. Cate o caruta incarcata de tot felul de marfuri, cate un animal nastrusnic si inocent, alte masini care nu se grabeau nicaieri, obstacole pe care le depaseam rand pe rand semnalizand tacticos si regulamentar. Nu stiu daca le depaseam din graba sau doar din placerea de a iesi din rutina dar le-am depasit pe toate pana la ultimul, da intradevar era ultimul, ultimul pe care l-am vazut eu pentru ca obstacole mai erau dar dupa curba pe care nu am vazut-o. Exact aceasta clipita ne intereseaza pentru ca in ea a avut loc sarutul. Printre scartaituri de roti si o bufnitura puternica am sarutat pentru prima data in viata mea !! am sarutat airbagul. L-am sarutat la propriu ca fost imposibil sa ma impotrivesc, l-am sarutat la figurat ca a fost mecanismul care mi-a salvat viata. Am iesit din masina si diverse sentimente au inceput sa ma copleseasca. -Frustrat? Putin spus, sau poate un sentiment de frustrare intins la intensitate maxima

A fost un sarut adulter : masina nu era a mea...

Am luat-o incet pe camp si indreptand toata atentia de la masina si evenimentul proaspat consumat catre o Persoana. Singura persoana care o vedeam responsabila in acele momente. Stiam ca cea ce s-a intamplat a fost permis, supravegheat, planificat de El. L-am intrebat de ce nu a amanat evenimentul cu 3 saptamani dupa ce m-as fi intors din misiune, sau de ce nu a ingaduit o suferinta care sa imi provoace pagube doar mie. L-am intrebat daca mai vrea sa plec in Mongolia, L-am intrebat de unde o sa fac rost de bani, L-am intrebat ce o sa creada cei din jur despre mine dupa toate aceste evenimente...? Multe intrebari si-au luat zborul catre cel mai inalt tron din univers? In locul raspunsurilor asteptate a inceput sa cada in inaltimi o ploaie cu intrebari , intrebari care ma depaseau.

Unde erai tu când am întemeiat pământul?

Cine i-a hotărât măsurile, ştii?

Cine a întins frânghia de măsurat peste el?

Pe ce sunt sprijinite temeliile lui?

Cine i-a pus piatra din capul unghiului...?

Intrebari care au fost rostite cu mii de ani in urma dar al caror ecou a strabatut mile si milenii. De asemenea si-au facut aparitia o multime de versete despre suferinta. In acele momente s-a declansat o tensiune apasatoare in mine. o tensiune intre realitatea dura a suferintei de care tocmai ma izbisem si frumoasa teorie biblica despre suferinta teorie pe care am predicat-o de zeci de ori ( predicile despre suferinta ca parte integranta din viata credinciosului faceau parte din repertoriul personal si erau la loc de cinste). In acele momente L-am cunoscut pe Dumnezeu asa cum este El. Unul care nu are nevoie de oameni care sa-L apere cand actioneaza ilogi din punct de vedere omenesc, sau cand permite suferinta in viata noastra in doze mai mari decat imaginatia noastra poate concepe . Dar acesta era El si L-am intalnit asa cum este. Da in acea seara saruturilor am primit si un sarut parintesc pe frunte. Esti fiul Meu si nu esti scutit de suferinta. Identitatea ta este adanc plasata in Hristos, lucrarea aceasta tot eu ti-am dat-o si inca e a Mea.

CE SARBATORIM DE CRACIUN???

2010-11-29T12:48:00.007+02:00

M-am gandit in ultima vreme ca ar trebui sa postez ceva pe blog,avand in vedere ca a trecut ceva timp de cand nu am postat nimic.Si ce subiet poate fi decat cel al Craciunului.Poate o sa ziceti ca e ceva banal si toti scriu articole despre acest subiect in acest timp, insa as vrea sa scriu ceea ce simt si as vrea sa va impartasesc cateva ganduri care mi-au inundat mintea in ultimul timp.Dupa cum bine stiti am ceva timp de cand sunt plecata departe de familie, de locurile natale, si de intregul grup de prieteni si farti; chiar daca ar fi trebuit sa ma obisnuiesc, si cred ca e asa, totusi in ultimul timp m-am simtit foarte singura iar, cum sarbatorile bat la usa, gandul meu a plecat in cautarea amintirilor de cand eram acasa, de colpilaria mea.Poate multi dintre voi nu ati sarbatorit Craciunul asa cum eu si familia mea am facut.

Craciunul nosrtu incepea cu vreo doua saptamani inainte de 24 decembrie, cand incepaeam sa invatam colinda si pana pe 24 zi de zi colindam prin casa de o zapaceam pe mama.Cand in sfarsit ajungea seara de craciun trebuia sa impodobim bradul de craciun,iar apoi sa colindam si sa castigam bani.Aceasta era prima zi din an cand noi copii aveam banii nosrti, castigati de noi.Urma apoi emotia cadourilor, cand incercam din rasputeri sa ramanem treji ca sa-l vedem pe Mos Craciun, care nu se facea vazut nicidecum.Dar adormeam obositi si ne trezeam dimineata cu cadourile sub brad,si alergam bucurosi la parinti in pat sa le aratam cadourile primite,care aratandu-se foarte mirati se molipseau de bucuria noastra.
Asa era Craciunul nostru si asa a fost copilaria mea.O copliarie foarte frumoasa.O sa ziceti ca toate aceste obiceiuri si traditii nu isi au rostul si poate e total aiurea, insa as dori sa va spun ca nu e chair asa.Acum cunoscandu-l pe Domnul Isus intr-un mod personal poate nu as mai alege sa fac toate aceste traditii din coplilarie,poate nu in acelasi mod dar cu sigurata multe dintre ele le-as urma si nu cred ca as gresi cu ceva.Fiecare avem traditiile noastre, sa ramnem treji in noaptea de revelion, sa mergem cu colinda, sa sarbatorim zua noastra de nastere, sa spunem tuturor 'Hristos a inviat" cateva saptamani dupa care sa uitam de sarbatoarea Patelui,....si multe alte traditii. Cei drept intre toate aceste traditii lipsea adevarul puternic al Craciunului: Pruncul abia nascut in staulul oilor.Desi mama avea grija ca, colinda noastra sa povesteasca despre nasterea Domnului noi, ca copii nu intelegeam prea multe si gandul nostru era la multe alte lucruri care sa ne facea fericiti.Totusi duceam aceasta veste mai departe, ceea ce in ziua de astazi se practica tot mai putin, iar copii nu mai infrunta gerul iernii sa duca Vesta Buna celor din jur.Si asa cu timpul Craciunul nostru se transforma doar intr-un sfarsit de saptamana liber, plin de bunatati, de musafiri, si de cadouri.Omenii in aceasta vreme, surprinzator, devin mai darnici crezand ca faptele lor bune vor sterge pe cele rele.Insa vor descoperi ca nu deloc asa, si dupa cum spun versurile unui cantec: Ori e Craciun in fiecare zi, ori nu mai este Craciun deloc. Vestea Buna a nasterii Domnului Isus Hrsitos ar trebui sa o avem in inimi in fiecare zi si sa o impartasim tuturor celor din jur.
Nu stiu cum o sa sarbatoriti anul acesta Craciunul dar daca Vesta Buna nu o duceti mai deprte va osteniti degeaba cu pregatitulu acestei sarbatori.Toate aceste traditii nu isi au rostul daca nu e Prucul in mijlocul lor, si in acelasi timp daca avem in inima adevaratul motiv al aceste sarbatori, daca Domnul este nucleul inimi noastre atunci nu cred ca traditiile pot sa fie cava rau.

Domnul sa va binecuviteze pe toti, si sper sa ca nu v-am plictisit cu gandurile mele lungi( desi as mai fi avut de scris multe lucruri).

Sarbatoriti Carciunul asa cum cedeti voi mai bine, dar mai ales simtiti si traiti adevaratul motiv al acestei sarbatori!

2010-11-03T12:51:00.000+02:00

Gata pentru seceriş

Iata ca si mult asteptata calatorie in Mongolia s-a sfarsit si a sosit totodata timpul sa trag anumite concluzii. A fost un timp binecuvantat cu experiente unice. Desi stiu ca interesul multora care citesc aceasta scrisoare este starnit mai mult de experientele culturale diferite de cele din Romania si mai ales de situatiile comice care apar deseori in misiunile transculturale, insa in aceasta scrisoare ma voi limita la a va reda pe cat posibil pulsul spiritual din Mongolia.

O mare parte din timpul petrecut in Mongolia, am lucrat intr-un spital pentru pacienti cu boli terminale, facand vizite, si impartasind evanghelia pacientilor. Aici am intalnit oameni care se vedeau neputinciosi in fata mortii care constientizau ca religiozitatea lor de o viata i-a dus la faliment total si care il acceptau pe Hristos ca mantuitor si Domn. Deasemenea am iesit pe strazi si am avut discutii cu oamenii care au dat dovada deschidere si sinceritate maxima.

In urma experientelor avute cu oamenii nemantuiti si a discutiilor avute cu alti misionari de acolo, in mintea mea s-a creionat o imagine. O imagine a unui seceris copt, intins, cu spice gata sa se rupa sub greutatea boabelor.

Vazand multele oportunitati de implicare ma simteam ca un fermier in fata unui lan intins care nu stie de unde sa inceapa si care spice sa le secere primele. Sentimente de mila si acelasi timp de neputinta ma copleseau. Doream sa actionez cat mai urgent si mai eficient posibil dar ma simteam blocat. Obstacole cum ar fi limba, cultura si altele imi staruiau in minte dar acum realizez ca de fapt nu e secerisul meu sau al nostru. Acest seceris are un Domn care este nelimitat in resurse umane si financiare. Ii cer staruitor sa scoata lucratori si pe campul din Mongolia si daca este voia Lui sa fiu chiar eu un secerator in acest camp. Intentionez sa ma intorc pentru o perioada mai lunga de timp. Va multumesc calduros tuturor celor care m-ati sustinut pana in prezent si bineinteles aduc si cateva motive noi de lauda si multumire.

Motive de rugaciune

Laudă și multumire:

Pentru ca a facut posibila plecarea in Mongolia daruind la timpul potrivit resursele financiare si viza.

Pentru modelarea mea chiar si prin suferinta.

Cereri:

Misiunea pe termen lung:

-Confirmare din partea D-lui daca ma vrea in Mongolia

-viza pe termen lung (care se obtine destul de greu)

- acoperirea costurilor necesare

Intelepciune pentru rezolvarea unor probleme actuale

Sam_soldan@yahoo.it

Vesti de la Gianina

2010-10-31T19:50:00.001+02:00

Pace voua!

"Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, voi sa va sfintiti! Fiti sfinti caci Eu sunt sfant"

Astazi am o luna de cand sunt la universitatea Emanuel. Prin urmare mi-am format cat de cat o parere despre ce inseamna a fi student la universitatea Emanuel.

Dar sa incep cu inceputul. Dupa cum bine stiti orice inceput este greu... Emotiile erau foarte mari in ceea ce privea marele nescunoscut. Dar a sosit si prima zi, adica festivitatea de deschidere. Puteai sa ghicesti cu o foarte mare usurinta care sunt bobocii doar privind la fetele noastre speriate. Tot atunci am luat aminte si la regulament, si ni s-au prezentat cadrele didactice si intreg personalul universitatii…pentru a nu ajunge in situatia de a merge la contabilitate si sa zicem ca ne doare o masea sau invers. Un alt lucru care mi s-a parut interesant a fost intalnirea bobocilor cu fratele Paul Negrut.

Dar a venit fara gres si prima zi de cursuri… Prima problema cu care m-am confruntat a fost cea de a citi orarul, apoi sa gasesc salile de curs…lucruri banale dar care ajutau mult la emotiile de boboc. Dar multumesc Domnului ca in mare m-am acomodat cam cu toate… Incep sa zic campusului "acasa".

Ceea ce e cu adevarat de admirat este ca pe langa pregatirea profesionala, ai posibilitatea sa cresti foarte mult in relatia cu Dumnezeu. La cursul de spiritualitate invatam cum sa ne sfintim tot mai mult, cum sa ne apropiem mai mult de El. Pentru mine a avut si are o influenta foarte mare. Mi-a deschis ochii pentru un nou orizont, pentru o noua gandire, pentru un nou concept despre lume si viata.

In ceea ce priveste Asistenta Sociala ma bucur de toate cursurile. Incep sa realizez tot mai mult nevoia de pregatire la cel mai mare grad pentru a putea face fata tuturor provocarilor cu care se confrunta un asistent social. Ma bucur totodata de practica pe care o facem. In primul semestru vom vizita mai multe fundatii de aici din Oradea, facem jurnaluri de practica, vedem cu ce se ocupa fiecare institutie, cu ce categorie de oameni lucreaza, greutatile pe care le intampina, modul cum evolueaza o fundatie si multe alte lucruri. Iar, din semestrul doi vom lucra fiecare la cate o fundatie.

In ceea ce priveste misiunea Dumnezeu m-a condus spre un grup de care ma bucur foarte mult. Desi intampinam destul de multe piedici stim ca orice-ar fi Dumnezeu nu ingaduie mai mult decat putem duce. Suntem trei membri la acest grup… Mergem intr-un sat de langa Oradea. Suntem doua fete care ne ocupam de copii, dar nu copii din biserica pentru ca este o biserica batrana prin urmare copii lipsesc cu desavarsire. Si un baiat care slujeste prin vestirea Cuvantului. Uneori in cursul saptamanii mai mergem la un centru de zi unde vin copii zilnic sa-si faca temele si acolo incercam sa-i atragem pe copii sa vina duminica la Scoala Duminicala.

Viata de student e destul de interesanta. Aici am invatat sa ne bucuram si de lucruri marete pe care le experimentam cu Dumnezeu si de lucruri marunte. O felie de chec sau cozonac sau un tort, sunt lucruri marunte dar care am invatat sa le apreciem totodata sa ne bucuram de ele. Sau mai ales cand apare in cadru mancare facauta in moldova :)) Este si un timp cu multe framantari, cu multe alegeri… Timpul acesta poate fi folosit pentru a prospera, pentru a creste, sau poate fi un timp care sa te duca la faliment. Depinde de ceea ce alegi Binele si Viata sau raul si moartea.

Motive de rugaciune:

-pentru lucrarea cu copii

-pentru putere de a trece peste toate piedicile

-calauzire in fiecare alegere.

Multumire:

-pentru trecerea cu bine peste greul inceput

-pentru toate binecuvantarile atat pe plan spiritual cat si financiar

Pentru toti cei care au fost gata sa imi intinda o mana de ajutor, sa ma incurajeze atunci cand simteam ca in urmatoarea clipa ma voi prabusi si nimic nu ma va mai ridica de acolo.

Vesti de la Crina

2010-10-26T22:13:00.000+03:00

A trecut deja o luna de cand sunt la CRST.Si pot spune ca tot acest timp a fost o binecuvantare pentru mine.

Am inceput acest an scolar printr-o saptamana foarte grea.Si am obosit incercand sa ma acomodez cu noul stil de viata,sa cunosc persoanele alaturi de care am sa-mi petrec urmatorii 2 ani si sa invat sa ma supun unui set de reguli destul de mare (ceea ce nu am prea facut pana sa vin la scoala).Oricum, am trecut peste toate astea in saptamanile care au urmat.Am reusit sa ma obisnuiesc cu noul stil de viata,ceea ce la inceput mi se parea imposibil,am reusit deasemenea sa cunosc oamenii de aici,pe unii chiar am reusit sa.i cunosc prea bine,si binenteles am trecut si peste faza cu regulile(numai k nu am reusit sa le respect pe toate).

Totusi,scopul principal cu care am venit aici este sa invat.Si asta chiar reusesc sa fac.Am facut aproape 3 cursuri pana acum si toate au fost intr.o oarecare masura constructive pentru mine.In timp ce parcurgeam aceste cursuri mi-am dat seama de importanta studiilor facute inainte de a veni aici la scoala.Imi sunt de foarte mare ajutor.Si asta se datoreaza faptului ca in trecut au fost oameni cu initiativa care s-au ocupat de noi.

Pe langa teoria pe care am facut-o am mers si un weekend in practica. O zi ne-am ocupat de lucrarea cu copiii turci si in asta mi.a fost de ajutor experienta acumulata pana acum.Nu am reusit sa retin numele niciunui copil,fiindca erau nume turcesti,dar am petrecut mmomente frumoase alaturi de ei….am cantat(a fost prima data cand am cantat in turceste si f interesant),am invatat vesete,ne-am jucat,am facut puzzle-uri etc.

Apoi duminica am mers intr-un sat de turci musulmani si asta a fost ceva nou pentru mine.Cu toate ca eram tot in Romania m-am simtit pe "alta lume",asta pentru ca se vorbea limba turca si aveau obiceiuri foarte diferite de ale noastre.Ceea ce ma impresionat la acei oameni a fost deschiderea lor fata de noi.Cu toate ca eram doar 4 tineri,ei s-au dovedit a fi foarte primitori.Am vizitat 4 familii si in 3 dintre ele am reusit chiar sa ne rugam,binenteles adoptand stilul lor de inchinare.Cea mai ciudata mi s-a parut mancarea pe care am primit-o.Nici acum nu-mi dau seama ceea ce mi.a dat curaj sa o mananc.Ceea ce stiu e ca a fost cea mai fierbinte rugaciune pe care am facut-o vreodata inainte de masa.Si apoi am mancat.Ceea ce a fost,si este inca dificil pentru mine e faptul ca nu pot sta turceste,asa ca am fost nevoita sa stau in genunchi.Oricum a fost o mancare extraordinara si am considerat-o asa pana a doua zi cand mi-a fost rau de la ea.

Dumnezeu mi-a oferit si persoane cu care sa pot lucre,si mi-a dat ce a avut mai bun…asa cum face El intotdeauna.Am lucrat cu niste oameni deosebiti.Cred ca acesta era lucru de care ma temeam cel mai tare inainte de a pleca in practica si anume sa lucrez cu oameni cu care nu ma pot intelege.Dar Dumnezeu si-a aratat puterea si in asta,ceea ce m-a intarit foarte mult.

Motive de rugaciune:

-pentru putere de a sta in fata ispitelor care vin in fiecare zi

-pentru relatiile dintre mine si ceilati colegi(suntem atat de diferiti si uneori ne este foarte greu sa ne acceptam unii pe ceilalti)

-pentru practica pe care o facem…sa fim eficienti si sa-I dam voie Domnului sa lucreze prin noi

Motive de multumire

-pentru binecuvantarea pe care am primit-o pe plan financiar (am simtit mana Domnului in fiecare moment)

-pentru cresterea spirituala pe care o experimentez in fiecare zi si pentru faptul ca El este alaturi de mine chiar si atunci cand dorul de casa si de ceea ce am lasat in urma ma copleseste si imi da si oameni care sa fie alaturi de mine si care sa ma incurajeze.

Tabara -Din neam in neam-

2010-08-17T18:59:00.016+03:00

Dupa o perioada de tacere venim cu vesti noi despre grupul Din neam in neam. Nu am incetat sa mai existam, doar ca foarte preocupati fiind de unele evenimente ( examene de admitere, nunti, vacante, tabara) am omis sa va mai tinem la curent cu noutatile de prin zona. Voi rupe tacerea prin acest articol despre tabara pe care am avut-o si sper ca acesta sa fie urmat de altele. Dupa o perioada de stres si framantari aceasta a avut loc si a fost peste asteptarile multora. A fost atat un timp de relaxare cat si de revitalizare spirituala. Marti si miercuri avandu-i alaturi de noi pe Dany si Simona Piu care ne-au ajutat sa gustam putin din vastul domeniu al misiunii transculturale

Joi vineri si sambata fratele Robert Kramer de la scoala de misiune Pacea ne-a impartasit cateva lucruri elementare pentru viata crestina

Au fost si momente distractive dupa cum va spuneam:

Sambata ne-am intors cu cateva sute de ani in timp experimentand mersul cu mocanita si explorand una dintre cele mai fascinante manastiri din Bucovina

... Si multe alte activitati si poze. Daca s-ar povesti toate ce s-au intamplat si s-ar uploada toate photo nu as avea suficient spatiu pe blog. D-l sa fie slavit pt aceasta tabara.

2010-05-13T23:36:00.003+03:00

Noi experiente

Dupa cum zice vechea zicala ,,calatorului ii sta bine cu calatoria" imediat dupa experienta din Spania am decis sa imi fac bagajul si sa pornesc spre Italia. Daca la prima vedere ar parea ca a fost o decizie oportunista, personal am luat-o ca un raspuns al unor rugaciuni pentru un job de vara si ii sunt multumitor Lui Dumnezeu pentru raspuns.

Am reusit sa trec cu bine de perioada de acomodare si acum toate lucrurile au intrat in fagasul normal.

La biserica am avut parte de o primire buna din partea fratilor care au fost bucurosi sa ma revada dupa o perioada mai lunga de timp.

Implicarea pe plan spiritual deocamdata a avut loc doar in biserica desi pe viitor sper din toata inima sa fie si in domeniul evanghelizarii. Biserica pe care o frecventez aici este implicata intr-un proiect de evanghelizare a romanilor de aici dar abia duminica viitoare este prima zi dedicata pt asa ceva si cu ajutorul D-lui ma voi implica si eu.

Motive de rugaciune

Laudă și multumire:

1. Pentru acest loc de munca.

2. Pentru modul in care a creat situatii si circumstante pentru a-mi modela caracterul si a mă pregăti pentru lucrarea la care m-a chemat.

3. Pentru biserica de aici care este pentru mine ca o oaza intr-un desert.

Cereri:

Sam_soldan@yahoo.it

„Lasati copilasii sa vina la Mine...”

2010-05-10T23:14:00.000+03:00

Pe data de 15 aprilie am împlinit trei luni de când Dumnezeu m-a chemat aici, în Moldova... Au fost trei luni de multe binecuvântări, încercări, urcuşuri, coborâşuri, bucurii, durere, suferinţă, încurajări, descurajări, provocări şi răspunsuri la rugăciune. În tot ce am experimentat în aceste trei luni, cel mai important a fost că L-am ştiut pe Dumnezeu alături de mine şi că nu am fost singură în toate luptele mele spirituale.
V-am cerut în scrisorile anterioare să vă rugaţi pentru noi ca echipă, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă , să ne arate clar unde să facem voluntariat. Am fost foarte tulburaţi şi descurajaţi în perioada când nu ştiam ce să facem, unde să mergem. Aici în Chişinău,şi în satele din jur , sunt foarte multe locuri unde ar fi fost nevoie de noi, unde am fi putut ajuta, ceea ce a făcut să fie şi mai greu să alegem un loc unde să lucrăm.Tocmai de aceea am avut nevoie de rugăciunile dumneavoastra.
Vă mulţumesc foarte mult tuturor celor ce v-aţi rugat .Dumnezeu a răspuns rugăciunilor şi ne-a condus paşii într-un mod care ne-a uimit pe toţi cei din echipă, demonstrându-ne încă o dată că aceasta este lucrarea Lui, nu a noastră, şi nu rezolvăm nimic dacă ne îngrijorăm, sau ne tulburăm, pentru că El răspunde oricum la momentul potrivit. Avem un Dumnezeu tare minunat! Mă simt onorată că este şi Dumnezeul meu, şi eu sunt copilul Lui.
El ne-a deschis uşa larg la internatul numărul 2, de aici din Chişinău, unde vin zilnic 430 de copii. Copii care pleacă în fiecare zi acasă după ce termină şcoala, copii care pleacă la fiecare sfarşit de săptămână şi copii care rămân tot timpul în internat, pentru că nu au efectiv pe nimeni la cine să plece. Cred că unul dintre cele mai dureroase momente pentru aceşti copii este atunci când îi văd pe ceilalţi plecând pe poartă…
La acest internat noi ne ocupăm doar de o clasă, în special a 4-a şi când mai este timp, şi de câţiva copii din clasa a-1-a. Îi ajutăm la teme, cântăm, discutăm, ne rugăm, facem diferite activitaţi şi apoi ne jucăm cu ei -asta le place cel mai mult, bineinţeles.
În prima noastră zi de voluntariat, copiii au avut de făcut o temă la compunere despre: ”mama, cea mai scumpa fiinţă de pe pământ...”.Mai jos aş vrea să vă transcriu ceea ce au scris trei dintre copiii cu care lucrez eu, în compunerile lor:

V.- o feiţă de 11 ani, care merge acasă la fiecare sfarşit de săptămână.
“Mama mea e cea mai blândă floare. Eu o iubesc foarte mult că mă îngrijeşte. Nu am văzut nici o mamă ca a mea. Ea mă ajută la rău şi la bine. Mamă, tu eşti cea mai bună fiinţă de pe pământ. Mama este blândă la faţa, obrajii roşii ca bujorii. Şi numele ei este foarte frumos: Nadejda.”

M- un baiat care mi-a mărturisit: “Eu nu ştiu cum arată mama mea, pentru că ultima oară când am văzut-o aveam trei ani, cum să ţin minte?”-acum are 11 ani. El nu merge niciodată acasă.
“Eu aş dori ca mama mea să fie aşa ca toate mamele.Mi-aş dori să se întoarcă înapoi. Pe mama nu poţi să o compari cu orice fiinţă. Nici o fiinţă nu-i mai frumoasă ca ea. Mamă, eşti ca un ghiocel de fină şi albă la faţă. Nici o mamă nu-i ca tine.”

I.- un alt baieţel de 11 ani, care nu avăzut-o niciodată pe mama lui:
“Mama mea este cea mai frumoasă fiinţă de pe lume. Eu sunt copilul tău. Eu vreau să te vad tare mult. Eu sunt copilul tău care l-ai crescut. Eu vreau să fie mama mea aşa: bună, frumoasă, harnică...”

Cred că nu mai e nevoie de vreo explicaţie. Pentru mine a fost foarte dureros să aud poveştile lor, am fost copleşită când am văzut ce au scris despre cum ar dori să fie mama lor. Este trist, dar, în acelaşi timp, tare mă bucur că sunt aici, lângă ei şi că Dumnezeu a îngăduit să îi cunosc. Aş vrea mult ca eu să fiu o unealtă adevărată în mâna lui Dumnezeu, de care să se folosească pentru a le arăta acestor copii că, daca nu este o mamă care să le arate dragostea, este Cineva care îi iubeşte atât de mult, încât a şi murit pentru ei. Pentru mine este o plăcere să petrec timpul cu aceşti copii, să cânt, să mă rog, să mă joc cu ei. Dar vă cer să vă rugaţi în continuare ca Dumnezeu să îmi dea mai multă energie, răbdare, înţelepciune, să ştiu cum să îi apropii de D-zeu tot mai mult.

De asemenea, o dată pe săptămână am ales să merg la o casă de tranzit pentru fete( “Grace House”). Aici sunt opt fete între 16-20 de ani. Majoritatea dintre ele Îl cunosc într-un mod personal pe Dumnezeu, frecventează şi sunt implicate în unele biserici din oraş. Aici noi facem cursuri de engleză, chitară şi avem diferite discuţii cu ele; cântăm, şi ne rugăm.
Vă rog în mod deosebit să vă rugaţi pentru Lenuţa, o fată de 18 ani, care de un an de zile are dureri îngrozitoare de cap, şi în urma multor consultaţii, doctorii nu au reuşit să diagnosticheze problema ei. Zi de zi ea se luptă cu durerile ei de cap, care devin din ce in ce mai de nesuportat şi care au dus chiar si la pierderea memoriei. Ultima oară când am fost la ea, a venit foarte bucuroasă la mine şi mi-a spus: ” Magda, mulţumesc că te-ai rugat pentru mine, am 5 zile de când nu m-a mai durut capul, nu îmi vine să cred, parcă acum am în sfârşit chef de viaţă…!”Dar zilele astea, din păcate, durerile au reapărut şi ne-a cerut tuturor să ne rugăm pentru ea. Aşa că vă rog să o adăugaţi şi pe ea în lista voastră de rugăciune.
Asta este în mare,ceea ce facem noi acum. Ne bucurăm că Dumnezeu ne-a trimis în acest loc, unde putem să fim o mărturie adevărată.

Motive de rugăciune:

-vrem ca aceşti copii, cu care lucrăm să Îl vadă clar pe Dumnezeu în viaţa noastră;
-vrem să găsim un alt apartament, deoarece cel in care am locuit până acum s-a vândut;
-sănătatea mea fizică şi emoţională;
-vreau să învăţ mai repede limba rusă;

Domnul să vă răsplătească, dragi fraţi şi surori, pentru tot timpul pe care îl puneţi deoparte pentru a vă ruga pentru lucrarea de aici, de la internat şi de la casa de fete.

Cu drag, în Hristos,
Magda Clopoţel
Mă puteţi contacta la:
strada Hajdeu,nr.48; ap.3; Chişinău
concret_galati@yahoo.com
0037369901940
Contul bancar al Fundaţiei Cuvântul Întrupat este RO28RNCB0141032869370001 deschis la BCR Sucursala Galaţi (specificaţi: pentru Magdalena Clopotel )

Impresii España

2010-03-14T21:39:00.010+02:00

Timpul şederii mele în Spania s-a sfîrşit. Încă îmi amintesc prima zi cînd am păşit ţanţos în aeroport și în timp ce împreună cu echipa căutam locul de unde sa ne ridicăm bagajele am zărit pe o bancă doua persoane foarte cunoscute în cercurile evanghelice și nu m'am putut abţine sa nu merg și "să mă bag în seama". Am schimbat câteva vorbe cu ei, se întorceau în țară după o perioada de slujire în bisericile româneşti din spania. Unul dintre ei mai glumeț mi'a zis condoleanțe când a auzit ca voi sta 2 luni în Spania. Asta m'a pus pe gînduri. Mintea a început sa zboare gandindu-mă la ce ar fi mai rău. Dar acum la sfârșitul acestui timp îmi dau seama ca acele condoleanțe nu s-au adeverit și D-l m-a binecuvântat cu un timp bun în Spania. În afara de multele informaţii pe care le-am primit la cursuri au fost multe alte lucruri practice pe care le-am învațat în acest timp. Vreau sa împărtăşesc câteva dintre ele cu voi .

Am învațat că sunt unii oameni care stau în apă până la gât pentru a mă tine pe mine deasupra. Și chiar dacă eu sunt cel care primesc aprecieri de multe ori , adevăratul sacrificiu se depune în spatele cortinei. Dumnezeu mi-a deschis ochii sa vad oameni pe care de-a lungul vieţii mele i-a folosit sa mă formeze, sa ma încurajeze, și să mă susţină. Poate în timp ce citeşti aceste rînduri te regăseşti într-una din categorii, D-l să te binecuvinteze și să iți răsplătească.

Am învățat că deși bisericile din diaspora sunt des criticate, și considerate biserici consumatoare, formate din membrii pasivi, Dumnezeu în planul lui suveran se folosește e ei fără sa se împiedice de preconcepţiile noastre. Am văzut oameni dedicaţi care îl slujeau pe Domnul acolo unde El i-a aşezat.

Am învațat ca războiul spiritual nu cunoaste graniţe geografice și poţi sa îl simţi în ororile și intensităţile lui chiar și în Spania.
Am învățat multe lucruri dar cel mai important și care are legătură cu toate celelalte este depența de D-l. Va mulțumesc tuturor care ma-ți susținut și anticipat celor care o veţi face pe viitor. Și mulțumesc Celei mai importante persoane care mereu mi-a fost alaturi și îmi va mai fi Domnul secerișului.

G@m@li3l

P.S. (Sorry k nu sunt poze au sa apara maine dak le primesc de la colegi;)

Grupul “Din neam in neam”

2010-03-02T23:02:00.003+02:00

In fiecare din noi, Dumnezeu a pus ceva deosebit. Deci suntem unici in ochii Lui. Fiecare din noi suntem o parte importanta din societate, grup, familie…

Intr-un grup, atunci cand suntem impreuna nu realizam cat de importanta este prezenta fiecaruia, insa atunci cand imprejurarile ne despart, ne dam seama cat de pretioasa este prezenta acelei persoane. Am experimentat acest lucru atunci cand dorul si amintirile frumoase a vremurilor cand eram impreuna ne-au patruns in inima si in gand, insa nemaiputand retrai acele moment pentru ca multi erau departe.

Ne-am propus sa aratam calitatile vazute prin ochii nostri a “catorva persoane” din grup. Si ii invitam pe acestia sa se recunoasca.

- Esti o persoana langa care poti sa... taci confortabil. Nu langa oricine poti sa faci acest lucru, pentru aceasta fiind nevoie de prietenie adevarata. Tu spui lucrurilor pe nume, si asta este un lucru pretios. Prietenia adevarata este bazata pe sinceritate. Cand tu zambesti, cei din jurul tau sfarsesc prin a se molipsi.

- Poate ca tu nu ai observat, dar foarte multi se bucura de prezenta ta. Atitudinea prietenoasa si salutul calduros lasa urme placute in amintirea noastra a tuturor. Rezolvarea problemelor cu calm este o chestiune normala pentru tine, iar aceasta este o incurajare pentru noi. Chiar si atunci cand treci prin momente dificile, privesti cu optimism, acesta fiind un lucru vizibil expimat in urmatoarele cuvinte: „Mai poti, mai poti?” „Incerc, incerc...”

- Calitatile tale de lider si organizator ne lipsesc enorm, dar suntem incurajati de faptul ca inca te gandesti la noi si ne sustii. Intotdeauna ai vrut cu orice pret, sau cel putin asta vedem noi, sa faci orice sa ramanem in picioare ca si grup. Am vazut ca pui mare pret pe rugaciune, dovedind faptul ca te bazezi foarte mult pe Dumnezeu, si nu pe puterile proprii.

- Atunci cand ai ocazia sa intalnesti persoane noi, acestia par sa fie prieteni cu care nu ai avut ocazia sa te intalnesti. Ii tratezi cu caldura si interes, iar aceasta ii atrage. Si un lucru frumos de observat la tine si linistitor pentru cei care vor sa se sustraga este faptul ca accepti sa te implici oridecate ori esti solicitata. Desi avem de putine ori onoarea sa te avem printre noi, ne bucuram de planurile indraznete de care am auzit, si te incurajam sa nu renunti nicicum la ele, si mai ales la proiectul cu copiii.

- Esti o persoana cu influenta in grupul nostru si de multe ori i-am auzit pe unii exprimandu-si dorinta de a fi prezent la unele activitati, iar absenta ta avand ca urmare si lipsa altora. Cand iti sustii parerea, de cele mai multe ori esti acultat cu interes. Intentiona odata cineva sa vorbeasca cu tine pe mess, dar spuneai la status printre altele ca nu poti vorbi ca ai mancat usturoi. Si totusi ai vorbit, si nu l-a deranjat mirosul... Am vazut deci ca esti foarte manierat.

- Esti printre putinele persoane care si-au dat seama de faptul ca doar ingrijorandu-ne nu putem rezolva nimic. Nu de putine ori am avut ocazia sa ne bucuram de ajutorul tau, iar lucrarea cu copiii este una din activitatile pentru care te apreciem. Fregventarea cursurilor de bucatarie si implicarea in acest domeniu pe multi din noi i-a ajutat foarte mult. Credem ca esti multumita si tu de ce ai invatat, cei din jurul tau bucurandu-se de calitatile tale culinare. „E nevoie de putere sa intri in rand cu altii, dar e nevoie de curaj sa fii altfel...

- Apreciem ambitia cu care te lupti sa-ti construiesti viitorul si dorim sa reusesti in ce ti-ai propus. Ai uimit cel putin o profesoara cu seriozitatea de care ai dat dovada in ultimul timp, iar cei ce nu mai au dreptul sa se numere printre cei tineri (putin mai in varsta) sunt multumit de efortul fizic pe care il depui atunci cand esti solicitat......

- Se vede faptul ca iti doresti sa inveti cat mai multe si ai o rabdate uimitoare pentru asta. Un cersetor de complimente ar putea sa obtina usor de la tine unul (acesta fiind omul care vorbeste mereu pe un subiect care il avantajeaza. La tine nu e nevoie sa faca asta). Ai dovedit de multe ori ca nu esti deloc egoista si am remarcat faptul ca te bucuri, chiar inainte de a afla detalii, de un lucru bun. Si aceasta ne entuziasmeaza si pe noi...

- Pui mult accent pe organizare si accepti cu usurinta responsabilitati mari. Credem ca esti interest de fiecare din grup si tii ca toti sa se simta bine in cadrul lui. Consideram ca ai calitati necesare lucrarii pe care o faci si ai reusit sa e convingi pe multi dintre noi de importanta misiunii (si nu numai prin cuvinte, ci si prin entuziasmul cu care o faci).

- Sunt unele lucruri mici, dar foarte importante, pe care unii din noi nu ne gandim sa le facem, dar pe care tu le faci cu placere. (Am vazut in tine supunere, calitate destul de rar intalnita in zilele noastre). Inca n-am auzit pe nimeni sa I se zica sa nu mai invete…Am ramas uimita cand am auzit ca ti-a zis mama ta sa nu mai inveti asa mult… Consideram ca e foarte bines a folosesti intelepciunea pe care o ai invatand, si astfel fiind un exemplu.

- Nu o singura data am putut vedea ca ai un dar special de a te adresa unui grup (si ne referim la tineri de toate varstele) Desi e un lucru care implica responsabilitate, te descurci de minune. Buna ta dispozitie ne afecteaza pe noi toti. Stii sa exprimi usor orice idée intr-un mod inteligibil si practic, si nu putine personae ti-au zis ca vei ajunge scriitor (inca din scoala primara)

- Abilitatea ta de a pricepe usor tehnologia zilelor noastre ne-a ajutat in organizarea multor activitati. Chiar daca nu esti omul care sa fie mereu “la microfon”, fara ajutorul tau, unele lucruri nu ar fi fost posibile. Clapele orgii nu-ti dau mari batai de cap si ne place sa cantam in compania ta.

- Iti spui punctul de vedere si faci ca toti sa fie de acord cu idea ta. Daca ar fi sa sustii o parere cu care noi nu prea am fi de acord, cred ca in final ai obtine aprobarea noastra. (Apreciem caracterul tau ferm, care nu se schimba odata cu vremea). Cand ai in preajma un copil mic, acesta se bucura de toata atentia ta, bucurie vizibila. (caz concret: Fiecare zi a lui Andrei petrecuta in preajma ta, s-a sfarzit incercand “sa faca nani” si, desi obosit, cu un zambet larg si rosu in obraji)

- Esti o persoana cu o mare importanta in grupul nostru. Desi nu esti singura care canti la chtara, te descurci cel mai bine, si aceasta pentru ca te-ai implicat mult in acest domeniu. Esti o gazda excelenta si apreciem ca ti-ai pus resursele la dispozitia noastra. In ceea ce privesc treburile casei,te descurci minunat.... asa cum spui tu ,,ca o femeie maritata". Este o binecuvantare pentru noi sa te avem ca si lider. Te pricepi cred ca cel mai bine in domeniul asta si la asta te ajuta si imaginatia ta bogata.

“E nevoie de putere sa intri in rand cu altii, dar e nevoie de curaj sa fii altfel…”

Odata cu trecerea timpului, experientele si imprejurarile ne mai schimba, cunoastem persoane noi care ne influenteaza, si toti dorim sa atingem anumite standarde. Sa incercam sa valorificam calitatile pe care le avem…

Ceva la care sa meditezi:

Daca iti doreste cineva sa intalnesti persoane ca tine, te bucuri? Tu ce fel de persoana crezi ca esti???

AM UITAT...

2010-02-24T15:58:00.006+02:00

2010-01-31T17:40:00.005+02:00

Singur?!

... Vaţi gândit vreodată cum ar fi sa rămâneţi singuri inr-un loc, şi desparţiţi de toţi cei dragi pentru todeauna, ştiind ca aţi avut şansa de a fi împreună într-un loc minunat?
Vaţi gândit vreodată că s-ar putea ca cei cu care intraţi in contact azi şi zi de zi, mâine n-o sai ma vedeţi niciodată? Dumnezeu mi-a dat minunatul har să am lânga mine o soră geamănă, şi cu toate că nu mă bazez pe teoria cum că gemeni sunt mai aproiaţi şi nu ne-am spus oficial "Te Iubesc!" niciodată unul altuia, suntem foarte apropiaţi unul de celălalt. Chiar dacă sântem zi de zi împreună, am avut parte de un moment când unul lânga altul fiind m-am simţit desparţit de ea pentru todeauna.A fost momentul în care ea a pornit pe un alt drum, drumul vesniciei cu Iisus.M-am simţit pentru prima dată singur intr-o biserică plină.Nu puteam crea o imagine în mintea mea în care să fiu în alta parte, desparţit de cei dragi pentru todeauna.Era ca şi cum între mine şi ea stătea o prăpastie şi eu încercam cu disperare să gasesc o modalitate de a trece dincolo. Am fost neliniştit toată săptamâna căutând soluţii pentru a trece prăpastia. Eram hotărât sa trec, şi Dumnezeu mi-a întins pod.De la momentul acela mă simt în mare siguranţă.E ca şi cum sunt neviot să sar pentru prima dată dintr-un avion fară paraşută, şi Dumnezeu îmi întinde câte o saltea din cinci în cinci metri, ca jos să ajung fără nici o zgârietură.
Mulţumesc lui Dumnezeu pentru ajutorul pe care îl primesc zi de zi din partea Lui şi mă rog să vorbească fiecăruia la momentul ales de El, şi să ne ajute să răspundem chemăarii Lui.
Înfruntă singurătatea şi vino la El!
Alege viaţa!

2010-01-29T20:54:00.000+02:00

COMODOTATEA…INDIFERENTA…EGOISMUL

Urmărim materiale cu creștini care se roagă în peșteri, ascunzându-se, știm cum atâția creștini sunt persecutați,torturați, omorâți chiar generații la rând pentru credința lor; și asta nu pe vremea romanilor ci în zilele noastre super moderne, și cu libertate în toate.Vedem atâtea și totuși nu suntem sensiblizați; ne pare rău pentru ei, am vrea să le fie mai bine, dar Comoditatea nu te lasă să-i ajutăm, inima rămâne aceeași, privim și apoi uitam.

Am devanit atât de egoiști, ne gândim mereu la noi și uitam de ceilanti.Uităm că nu datorită nouă suntem unde suntem, uităm că noi nu avem nici un merit, uităm că și noi am fost odată căzuți sau că noi am putea fi în locul celui cazut.

Uităm și nu facem nimic…

Trăim de pe o zi pe alta și planurile noastre se schimbă mereu dar niciodată nu includem și pe cei care suferă…

Ne place să trăim în liniște, dar ore la aceasta am fost noi chemați?

Oare pentru comfort, egoism, indiferență, uitare am fost salvați?

Crezi că dacă nu poti pleca ca misionar, nu poți face nimic pentru cei în suferință?

Crezi că dacă nu ai suficienți bani în buzunar nu-i poți ajuta?

Dacă nu știai te anunt eu că: 5-10 minute din prețiosul tău timp din fiecare zi poate salva vieți, poate aduce alinare, biruință, bucurie și lumină în viețile celor asupriți, părăsiți și suferinzi.

Ești gata să renunți la 5 minute de film sau de somn, sau de internet sau orice altă activitate a ta care e mai puțin importanta ca viețile unor oameni?

Vino si tu de mijlocește pentru cei în suferință, pentru cei persecutați!

Alătură-te nouă, intră în grupul nostru de rugaciune!

Lista de rugăciune:

-Sami și colegii de la școala misionară Kairos

- Lidia și cei de la școala Pacea

-Coreea de nord

-Magda-voluntară in Rep.Moldova

-Ștefan-copilul bolnav de leucenie

Pentru mai multe detalii mă puteți contacta la simi_a_morosan@yahoo.com

Domnul sa va deschidă inimile și să va alaturați nouă în mijlocire!

2010-01-23T09:01:00.000+02:00

Salutare lume nu am mai postat de mult vre-un articol pe acest blog si aceasta din
cauza ca nu prea am avut timp. Mi-a luat mult pana sa ma hotarasc sa-l scriu si pe acesta dar iata-ma cu degetele galopand pe taste. Saptamana aceasta un subiect interesant mi-a framantat mintea, un subiect care cred ca ii framanta pe foarte multi crestini. Ma gandeam la o viata crestina din abundenta , fara frustrari, fara esecuri . Pare idealist si desi nu am reusit sa gasesc o solutie pentru a evita esecurile am gasit una pentru a evita frustrarea. Am desoperit ca toata frustrarea , nesiguranta, si complexele de inferioritate apar datorita faptului ca ma bazez foarte mult pe ceea ce trebuie sa fac EU in viata de crestin si nu pe ceea ce sunt in HRISTOS. Mi-am dat seama ca ,, am inceput in Duhul si vreau sa sfarsesc in firea pamanteasca,, . Am realizat ca meritele mele si stradania mea sun cele care imi conduc viata de crestin si nu Hristos isi traieste viata prin mine. Am constatat ca nu imi iau crucea in fiecare zi si nu imi rastignesc eul. Multe descoperiri uimitoare am facut in aceasta saptamana ce a trecut dar imi este mai greu sa le exprim in scris ... Am gasit si o piesa muzicala care exprima atat trairile si luptele pe care le duce un crestin dar si solutia care se gaseste la cruce . Voi reda in scris versurile acestei piese pentru ca daca o voi face altfel din cauza stilului muzical multi ar respinge-o.

Pasind prin lume, des gresind

Desi crestin des uit de unde vin
Incotro alerg
Sunt ales dar des pasesc , lipsit de interes,
Molipsit de lucruri fara sens,
In esenta credinta-i absenta.
Am tendinta sa ma schimb
Dar doar dorinta nu-i suficienta
Pacatul sapa dependenta
In aparenta totul e frumos
Dar sufletu-i jegos si-mi dau seama ca sunt departe de Hristos.

Sunt un pumn de tarana nimic altceva,
Un pumn de tarana
Des mi se intampla sa calc pe langa
Ma simt mustrat de o privire blanda
Si ma vad pe mine acelasi pacatos
Prigonit, gonit de frica, priponit in fire.
Promit ca sunt pornit sa fac binele
Am planuri bune dar nu imi numar bine zilele
Si daca viata e o carte scrisa
Uneori imi doresc sa-i pot rupe filele
Care imi dau o senzatie trista
Credinta in lipsa,
Risc sa sar de pe pista
Dar aud o voce care insista-n eclipsa:
Rezista fiinta pesimista, ramai in voia Mea
Voia ta e interzisa.

Am zis ca ma descurc
Dar des curg lacrimi
M-am lepadat destul
Am cazut testul
Pentru ca am crezut ca pot merge singur pe-acest drum ca Petru
Gol merg cu gandul la Golgota sper acolo sa gasesc secretul
Neputincios imi arat regretul
Hristos a platit inlocul meu pretul

Am ajuns la cruce, sunt mustrat de cuget , pacatul curge
Vad o multime care-L strapunge cu cruzime printre ei ma vad si pe mine.
Eram si eu printre cei ce L-au condamnat
L-am incoronat cu o coroana de spini
I-am dat palme si L-am umilit deplin
Il vad intr-un final pironit pe cruce, scaldat in chin
Sunt talharul care isi vede vina, ma inclin spre El si ma inchin
Imi cer iertare sunt pacatos din cap pana-n picioare.

Am ajuns la cruce tot ce-i distrus in mine se distruge
Sunt liber din nou
Hristos lider eu simplu ecou
Pacatos iertat de Hristos
Treptat inaltat
Sunt liber, din zi in zi merg catre cer
Cand gresesc ma-ntorc la cruce iertare cer
Jertfa lui Hristos e singura mea avere
Ma simt nou din nou si plin de putere
Din zi in zi merg catre cer

versurile Pumn de tarana

O noua scrisoare de la Magda!

2010-01-10T23:19:00.000+02:00

Un an plin de binecuvantari!

Sărbătorile de iarnă au venit, au trecut şi au lăsat, cel puţin pentru mine, extrem de puţin timp de pregătire pentru a păşi în sfârşit în marea aventură care îmi stă în faţă. M-am bucurat de zăpadă ca mulţi alţii, mi-am amintit de copilărie, am trăit sentimente amestecate, am simţit încredere şi în acelaşi timp teamă...iar acum sunt la ultimii paşi. În curând voi pleca în Moldova.
Pentru că cei de aici sunt şi vor fi mereu parte din inima mea, aş vrea să vă povestesc aici despre ultimele activităţi, pe care sigur le voi păstra în amintire cu mult drag.
Dacă pentru cei mai mulţi venirea iernii înseamnă vacanţă sau concediu, pentru noi, cei de la Cuvântul Întrupat a însemnat chiar şi mai mult efort. Aşteptându-mă la acest lucru am rugat pe cei care mă păzesc în rugăciunile lor să mi se alăture ca o armată de soldaţi dedicaţi Domnului. Fără rugăciunile dumneavoastră nu aş fi putut face ce am avut de făcut – nici în timpul acesta despre care vă povestesc şi nici pe mai departe.
Programul nostru de iarnă a cuprins trei evenimente importante:
Pe 19 decembrie a fost serbarea copiilor pentru părinţi. Prin cântece, versete recitate şi roluri, copiii au arătat familiilor lor scena naşterii Mântuitorului, după care au avut bucuria sa le împartă acestora cadouri pe care ei le făcuseră dinainte, cu mult efort şi cu multă dragoste.
Colindul s-a desfăşurat în două zile: pe 22 decembrie la familiile copiilor şi pe 23 decembrie la familiile din bisericile din Galaţi, familii care ne sprijinesc spiritual şi financiar. Ne-am bucurat ca prin Vestea cântată cu glas de copil să ducem în aceste case mulţumirea noastră.
Noaptea de 24 decembrie a fost o celebrare, pe care am avut bucuria să o petrecem în casa unei familii din biserică. Suntem recunoscători acestei familii care şi-a deschis casa pentru zeci de persoane zgomotoase şi prea pline de energie. Ospitalitatea lor va fi răsplătită cu siguranţă de Tatăl tuturor binecuvântărilor. În cadrul acela de familie, împreună cu copiii ne-am rugat, am cântat, am spus cuvinte speciale unii despre alţii, am desenat, am ornat prăjituri, şi am experimentat sentimentul de „casă” împreună.
Momentul deschiderii cadourilor este mereu unul special. E atât de frumoasă faţa unui copil care se bucură de surpriza pe care pregătit-o cineva care îl iubeşte!
Am terminat seara cu filme preferate de copii.

Au trecut şi aceste evenimente şi mai sunt zece zile până la plecare mea în Moldova. Primul termen este de trei ani, termen care acum mi se pare foarte lung pentru a nu fi aproape de familie, prieteni şi biserică.
Câteva lucruri despre Moldova:
Este considerată una din cele mai sărace ţări din Europa. Populaţia se ridică la 4 320 784 dintre care 22 000 sunt copii abandonaţi. Numărul ridicat de copii lăsaţi în grija bunicilor sau a altor rude, şi din păcate de cele mai multe ori abandonaţi, se datorează plecărilor părinţilor în alte ţări la muncă. Salariul minim pe economie este de 300 Ron, iar cel mediu de 500 Ron. Dorinţele noastre pentru Moldova includ un centru de zi la care să vină copiii pentru o masă caldă, un duş, consiliere, ajutor la teme şi cel mai important pentru a primi dragose şi călăuzire spre Dumnezeu. Pentru acest centru avem în minte modelul centrului din Galaţi.

Noutăți despre Ștefan!!!

2010-01-05T23:36:00.000+02:00

”Ștefan este un copil de doar 9 ani,din Reghin care este bolnav de leucemie si care de 4 luni de zile stă în spital la Târgu Mureș.”

Aceastea vă spuneam acum câteva săptămâni despre Ștefan,astazi insă am aflat că familia a facut rost de injecțiile costisitoare de care avea nevoie si că acum așteaptă sa vada cum reacționeaza organismul.

Din nefericire dacă nu se va simți bine in urma acestui tratament, Ștefan va avea nevoie de un transplant de măduvă.

Haideți să ne rugam în continuare pentru acest copilaș și pentru familia lui și sa nu fim indiferenți la suferințele aproapelui nostru, iar daca cineva vrea sa ajute financiar poate lua legătura cu familia la nr.de telefon: 0758 538 227.

Domnul să vă binecuvinteze pe toți cei care o sa fiți alături de el!

Impresii Bulgaria

2009-12-21T12:59:00.001+02:00

După doar 3 zile petrecute în Bulgaria în mintea mea s-a format o imagine despre această ţară diferită de cea pe care am avut-o înainte. Dacă înainte mi-o imaginam că o ţară care concurează cu România în mai toate domeniile după timpul petrecut acolo am constatat că este o ţară care are nevoie de ajutor. Ajutor pe care nu poate să i-l ofere Uniunea Europeană, sau alte state occidentale ajutor pe care noi românii trebuie să li-l oferim. Poate vi se pare o afirmaţie gratuită însă nu este deloc aşa. Analizând situaţia religioasă de acolo mi-am dat seama că oamenii trăiesc într-un întuneric profund. Ocultismul foarte des întâlnit chiar creştinii ortodocşi în situaţii de criză apelează la metode oculte. Însă lucrul cel mai trist pe care l-am remarcat a fost că şi bisericile evanghelice trec printr-o situaţie de criză. Conflictele şi tensiunile din biserici împletite cu lipsa viziunii şi a pasiunii pentru cei nemantuiti apar ca un tablou sumbru înaintea ochilor oricărui observator atent. Am auzit rugăminţi fierbinţi din partea unor fraţi de acolo în care solicitau ajutor din partea românilor, rugăminţi care mi-au mişcat inima şi care cred că mişcă şi inima lui Dumnezeu.
Deşi sunt doar câteva fraze care descriu situaţia din această ţară cred că sunt suficiente pentru a ne motiva la acţiune. Câteva persoane din echipa noastră s-au arătat interesate de o lucrare în această ţară dar pentru ca o lucrare durabilă să înceapă este nevoie ca bisericile din România să sprijine în rugăciune, moral şi financiar . Vreau să închei acest articol cu o rugăciune a lui Pavel care ne vorbeşte despre un Dumnezeu care asigură toate resursele şi care e capabil să deschidă ochii credincioşilor pentru a le vedea:
Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să ne dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să ne lumineze ochii inimii, ca să pricepem care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul supt picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.

Izolarea, parazitul evanghelizarii prin relatii

2009-12-14T14:58:00.000+02:00

Perioada de imediat dupa revolutie a fost o perioada in care libertatea din Romania a fost intrepatrunsa cu haosul. Scapati de sub jugul comunismului romanii au trecut intr-o alta extrema periculoasa, o extrema a dezordinii. In aceasta atmosfera Biserica a fost foarte mult influentata de starea de dezordine din Romania. Unii au observat pericolul care pastea biserica romana si au decis sa actioneze si sa pastreze ordinea in biserica. Modelul ales? Vechile tipare din perioada comunismului tipare pe care biserica prigonita si le-a format dar care nu se mai potriveau intr-o societate democratica, o societate in tranzitie. Acestia au fost cativa dintre factorii care au condus bisericile noastre spre o atitudine de izolare fata de lume. Un alt factor care a favorizat aceasta atitudine a fost intelegerea gresita a principiului separarii, un principiu clar si des intalnit in sfanta scriptura atat in invatatura lui Isus cat si in invatatura apostolilor. Multi au confundat acest termen cu un altul foarte asemanator si anume termenul izolare. Izolarea despre care vorbesc are in vedere acea atitudine a bisericii de se inchide in propriile-i cercuri si a rupe relatiile cu cei necredinciosi si cu tot ce tine de viata lor pacatoasa. O descriere mai amanuntita a acestui aspect o prezinta Jim Peterson citand un articol preluat din revista The Wall Street Journal:
“Daca faci parte din subcultura evanghelica, asta este viata ta… Mergi la biserica, cumperi carti religioase, urmaresti programe de televiziune. Dar daca nu faci parte din aceasta subcultura nici nu stii ca exista”
Izolarea formeaza bariere de netrecut intre copii Domnului cu evanghelia Sa si oamenii pacatosi. Intrucat vorbim despre evanghelizare prin relatii putem sa spunem ca izolarea este ucigasul cu sange rece al relatiilor de care depinde eficienta noastra in evanghelizare.
Insa lucrurile ar fi simple , gata cu izolarea si construiti relatii cu necredinciosii, daca nu ar fi chemarea pe care o face Dumnezeu credinciosilor la o separare totala de lume si de poftele ei. Deaceea vom examina un pasaj biblic pentru a avea o imagine mai clara in legatura cu acest subiect. In Ioan la capitolul 17 Isus face rugaciunea Sa de Mare Preot iar aici Isus face o distinctie clara intre separare si izolare si arata cum trebuie sa se raporteze un crestin la cei din lume.
In versetul 15 din Ioan 17 Isus afirma ca in rugaciunea lui spre Tatal nu-I cere ca sa ii izoleze pe credincios de lume ci ii cere sa-i pazeasca de cel care tine lumea sub robie adica diavolul. Isus specifica clar faptul ca ei trebuie sa ramana in lume, altfel nu ar fi facut precizarea “Nu Te rog să-i iei din lume”. El considera ca este foarte important ca ei sa ramana in lume si motiveaza in felul urmator cererea lui : “ pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimes.” Daca credinciosii se izoleaza de lume lumea niciodata nu va vedea dragostea Tatalui in ei. In versetul 18 Isus afirma ca trimiterea ucenicilor este facuta dupa modelul trimiterii Fiului de catre Tatal, si daca privim la viata lui Isus el ar fi putut sa se eschiveze si sa priveasca la lumea pacatoasa ca pe era un atentat la sfintenia Sa desavarsita dar nu a facuto. Si-a castigat “renumele” de prieten al colectorilor de taxe si al pacatosilor. Aceasta maniera de a-i trata pe cei din jurul nostru se asteapta si de la noi. Sa-I iubim pe cei care au nevoie de Dumnezeu si sa fim deschisi si sinceri fata de ei. Tot in acest pasaj Isus da si solutia la problema contaminarii credinciosului intr-o lume pacatoasa. Iata o idee foarte frumoasa pe care autorul unei carti a desprins-o din acest text vorbind despre rugaciunea lui Isus: “L-a rugat pe Tatal ( pe fundalul trimiterii in lume) sa-i sfinteasca (adica sa-i puna deoparte) prin adevar ; “cuvantul Tau e adevarul”. In definitiv, sfintirea nu este legata de elemente geografice (nu are importanta unde ne aflam), ci de inima (a cui este?). Distanta de siguranta se pastreaza cand noi suntem mereu transformati prin reinoire mintii noastre , prin adevarul cuvantului lui Dumnezeu.”
Atunci cand reinoirea mintii noastre se va produce nu vom mai avea probleme sa stabilim contacte cu cei depravati din societatea noastra, ci vom intelege principiul: „Milă voiesc, iar nu jertfă!”.

by Sami

Scrisoare de la Magda

2009-12-05T19:22:00.000+02:00

Buna ziua, Magda! Buna ziua, Magda! Acesta este salutul pe care l-am auzit, zi de zi, timp de cinci ani, de la ora zece pâna la cinci. Este o mare bucurie sa îi vad pe copii, intrând pe poarta, îmbujorati, unii cu un zâmbet larg pe buze, altii mai tristi, din cauza unei note mai mici, sau din cauza unei batai cu un prieten, sau din caza unui profesor sau învatator care i-a jignit, si lista ar putea continua.Mai este asa de putin, si nu o sa mai aud salutul acesta. Acum, când mai am doar doua luni de stat aici in România, realizez cât de mult o sa duc lipsa fiecarui copil. Cât de dor o sa-mi fie de fetele lor, glumele lor, zâmbetele lor, cât de valorosi au fost si vor fi pentru mine. Nu cred ca am sa-i pot uita vreodata.Îi sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru felul în care m-a smerit, efectiv m-a zdrobit, si m-a învatat extraordinar de multe lucruri prin fiecare copil cu care am lucrat. Poate suna ciudat, dar asa este. Cred ca Dumnezeu a cioplit cel mai mult în mine, în ultimii cinci ani de când lucrez la aceasta fundatie, prin acesti copii minunati. M-a învatat sa iubesc neconditionat, sa ma bucur de viata, de fiecare moment si clipa pe care mi-a daruit-o El, indiferent de starea mea materiala, sa iert cu adevarat si sa nu port ura, sa împart cu ceilalti tot ce am, sa fiu sincera, sa fiu mai punctuala, si lista ar putea continua... e uimitor cum lucreaza Dumnezeu prin cei mai neînsemnati în fata oamenilor. E tare greu ca trebuie sa ma despart de acesti copii.Va spuneam în scrisoarea trecuta ca ma pregatesc sa plec în Moldova. Acum este perioada de tranzitie, perioada în care totul este confuz: sentimente ciudate, gânduri care ma tulbura, sau care îmi dau liniste si pace, îndoieli, temeri, bucurie, tristete. E greu de înteles si de explicat, dar asta este realitatea în ceea ce ma priveste.Dragii mei, am asa mare nevoie de rugaciunile voastre. Vreau sa trec cît mai usor prin perioada asta de tranzitie, si sa ma odihnesc în Isus. Vreau sa dispara orice gând care ma tulbura, care strica relatia mea cu Dumnezeu si cu ceilalti din jurul meu, si vreau ca nimeni si nimc sa nu îmi strice bucuria mântuirii, si îmi doresc ca toate gândurile care duc la îngrijorare, si sunt ca o povara pentru mine, sa I le dau lui Dumnezeu. Eu nu pot sa duc nici o povara singura. Am nevoie de Dumnezeu, sa-L stiu alaturi.
Motive de rugaciune:

-sa gasim gazde în Moldova-acomodarea în Moldova sa fie cât mai usoara

-pentru unitatea echipei

-nevoile financiare: în comunitatea noastra, fiecare lucrator trebuie sa îsi strânga singur salariul.

DARUIND VEI DOBANDII

2009-11-25T14:56:00.000+02:00

Agentia Kairos organizează, în preajma Crăciunului, evanghelizări pentru copii în Bulgaria, în localităti cu populatie de etnie română, precum şi în Russe. Studenţii de la Şcoala de MisiuneTransculturală Kairos împreună cu bisericile din care provin vor pregăti cadouri în cadrul proiectului Dăruind vei dobândi, pentru copiii care vor auzi Vestea bună cu această ocazie.

Te poti alătura si tu acestui proiect dăruind bani sau obiecte învaloare totală de 50 RON. Cadourile vor fi ambalate în săculeti de către studenti, iar obiectele vor fi din următoarele categorii:rechizite (caiete, carnetele, creioane colorate, radieră, ascutitoare,acuarele etc.), igienă personală pentru copii (săpun, pieptăn, pastă si periută de dinti, burete de baie, prosopel etc.), jucării si jocuri de dimensiuni mici, accesorii vestimentare noi (mânusi, căciulită, sosete, fular, agrafe etc.), cărti (de colorat, cu text în engleză sau doar cu imagini). Săculetii vor avea un continut diferentiat pe grupe de vârstă.

Data limită pentru strângerea darurilor va fi 10 decembrie 2009.Cei care doresc să se implice în acest proiect ne pot scrie pe adresa:kairosagency@gmail.com sau ne pot contacta la numărul de telefon: 0744 754457.

Luminează lumea din jurul tău!

www.agentiakairos.ro

Studenti la KAIROS

2009-11-23T19:51:00.000+02:00

Ati auzit vreodată de Kairos?Eu am auzit acum vreo 2 luni in urmă si primul gând a fost undeva departe la Cairo in Egipt. Am aflat însă că nu e numele unui oras capitală asa cum am crezut, ci e numele unei Agentii de misiune, agentie ce organizează cursuri si conferinte peste tot în tară, având ca temă misiunea transculturală.
Kairos este un cuvânt din greaca veche, care semnifică "momentul potrivit sau oportun", "sansa", "un punct în timp în care schimbarea este posibilă.
Kairos pentru noi reprezintă misiune, ajutor, tineri studenti, iubire și devotament.

LOCATIA

Începând din acest an Agentia a înfiintat o scoală si în Suceava. Agentia Kairos organizeaza cursuri de misiune pe o durata de 6 luni, care pregăteste tineri pentru a pleca ca misionari în tările unde numele lui Dumnezeu este inexistent sau foarte putin pronuntat. Aici studentii incep cursurile cu o pregătire teoretică de 2 luni, urmand mai apoi sa plece in locatii ca:Bulgaria, India, Turcia. După aceste 6 luni există posibilitatea pentru cei care doresc, să lucreze ca misionari si pe durate de timp mai mari.

PRIMELE PLECĂRI

”Cine vă primeste pe voi, Mă primeste pe Mine; și cine Mă primeste pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

Următoarea plecare are loc pe data de 10 decambrie a.c. in Bulgaria, unde tinerii vor încerca să ducă atât vestea bună a Evangheliei cât si cadouri copiilor.
De asemenea cu ajutorul Domnului va avea loc o plecare in India în primăvara anului 2010, aceasta necesitând cele mai mari costuri.

NEVOI URGENTE

”Rugati-vă neâncetat” si ”Stăruiti în dragoste frătească”

Cererea si rugămintea noastra este ca noi, care trăim confortabil si cu foatre puține lipsuri, să ne ajutăm semenii atât prin sprijin în rugăciune cât si sprijin financiar.
Atât tinerii care vor fi trimisi cât si cei cărora li se va vesti Evanghelia au nevoie de rugăciunile noastre.
În privinta aceasta am hotărât impreună cu un grup de tineri să ne plecăm în rugăciune in fiecare zi de luni pana vineri la ora 22:30(ora României).Toti cei care financiar nu ne puteti ajuta am fi bucurosi si recunoscatori sa stim ca împreună, prin rugaciune, lucrăm la grăbirea venirii Împărătiei lui Dumnezeu.

MOTIVE DE RUGĂCIUNE

-lucrarea de misiune in Bulgaria

-pentru întelepciune, ca studentii sa se perfectioneze în vorbirea limbii engleze

- în acelasi timp să ne rugăm Domnului să-i ajute să faca fată programului foarte încărcat

Pentru cei care vor să facă mai mult si să ajute financiar această lucrare vă punem la dispozitie două conturi bancare, unde orice mic ajutor poate duce la înfăptuirea unei fapte mari.

ALPHA BANK SUCURSALA SUCEAVA
RON: RO47BUCU1701030427091
EUR: RO87BUCU1701030427093
TITULAR CONT: ȘOLDAN SAMUEL

ACUM E TIMPUL NOSTRU, AL TINERILOR !!!!

Pentru mai multe informatii ne puteti contacta la:
simi_a_morosan@yahoo.com
sam_soldan@yahoo.it

LUMINA DIN ... DEBARA?

2009-10-07T14:24:00.000+03:00

de Max Lucado

Cu câteva nopţi în urmă mi s-a întâmplat un lucru ciudat.
O furtună puternică a cauzat întreruperea curentului în cartierul nostru. Când s-a întrerupt
lumina, m-am dus, pe bâjbâite în debaraua unde păstram lumânările pentru situaţii ca
aceasta. La lumina unui chibrit pe care l-am aprins m-am uitat pe raftul pe care ţineam
lumânările.
Erau acolo, aşezate în suporturile lor, topite până la diferite nivele după cum fuseseră
folosite cu alte ocazii. Am întins chibritul şi am aprins patru dintre ele.
Dintr-o dată s-a luminat toată încăperea! Tot vălul acela de întuneric a fost înlăturat de o
caldă şi dulce lumină aurie! Am văzut congelatorul de care-mi lovisem genunchiul şi uneltele care erau cam împrăştiate prin debara.
„Ce mare lucru să ai lumină!” – am exclamat cu voce tare, după care, uitându-mă către lumânări am spus: „Dacă aici în debara luminaţi aşa de frumos, staţi să vedeţi când vă duc acolo unde e nevoie de voi!”
Una dintre voi va fi aşezată pe masă ca să putem mânca. Alta va fi sta pe biroul meu ca să pot citi. Una dintre voi va ajunge la soţia mea ca să poată croşeta. Şi pe tine – am spus către cea mai mare – „te voi duce în camera mare ca să luminezi tot spaţiul de acolo!”
Mă simţeam cam ridicol vorbind cu lumânările, dar ce să faci când se ia lumina?
M-am întors ca să plec, având lumânarea mare în mână, când am auzit o voce:
„Stai! Rămîi pe loc!”
M-am oprit. „E cineva aici”, m-am gândit. Apoi m-am liniştit. „E doar soţia, care mă
tachinează pentru că vorbesc cu lumânările.”
„Bine dragă, lasă gluma, am spus în semiîntuneric.
Nici un răspuns. Hm, poate a fost vântul.
Am mai făcut un pas.
„Stai, am spus!” Era aceeaşi voce. Mâinile au început să-mi tremure.
Cine vorbeşte?
„Eu!” Vocea venea din mâna mea.
„Cine eşti tu?” Ce eşti tu?”
„Eu sunt o lumânare!”
M-am uitat la lumânarea pe care o aveam în suportul ei. Dădea o lumină foarte puternică,
de culoarea aurului. Lumânarea era roşie şi era într-un suport din lemn tare, care avea un
mâner solid.
M-am uitat din nou împrejur ca să vad dacă nu cumva vocea venea din altă parte.
„Nu mai e nimeni aici, decât tu, eu şi celelalte lumânări”- m-a informat vocea.
Am ridicat mai sus lumânarea ca s-o pot privi mai de aproape. N-o să vă vină să credeţi ce
am văzut: era o faţă mică, mică în ceara lumânării. (V-am spus că n-o să mă credeţi!)
Nu doar o faţă de ceară pe care cineva s-o fi sculptat acolo, ci una care era ca a noastră, cu
mişcări, cu gesturi, plină de expresie şi viaţă.
„Nu mă scoate de aici, din debara!”
„Poftim?”
„Am spus să nu mă scoţi afară din această încăpere!”
„Ce vrei să spui? Trebuie să te duc de aici. Tu eşti o lumânare. Datoria ta este să
luminezi. Acolo e întuneric. Oamenii îşi zdrobesc degetele de la picioare şi se lovesc de pereţi fără lumină. Tu trebuie să mergi acolo şi să luminezi locul!”
„Dar nu mă poţi duce încă. Nu sunt pregătită!”, mi-a spus lumânarea cu ochi rugători.
„Am nevoie de mai multă pregătire.”
Nu-mi venea să-mi cred urechilor! „Mai multă pregătire?”
„Da, am decis că am nevoie să studiez mai amănunţi cum se dă lumina, pentru ca să nu
merg afară şi să fac o sumedenie de greşeli. Ai fi surprins să vezi cât de deformată este
lumina care vine de la o lumânare neştiutoare! De aceea fac nişte studii acum. Tocmai
am terminat o carte despre rezistenţa curenţilor de aer. Acum ascult nişte casete despre

cum se fac şi se păstrează fitilele lumânărilor şi citesc cea mai bună carte despre
proiectarea luminii. Ai auzit de această carte?”
„Nu” am răspuns.
„S-ar putea să-ţi placă. Se numeşte: Să luminezi cu expresivitate<>”
„Sună interesa--- Ce m-a apucat? Ce fac aici? Stau la taclale cu o lumânare, în timp ce
soţia şi fiica mea sunt acolo în întuneric!
„Bine atunci, nu eşti singura lumânare de pe raft. Te voi stinge şi le voi lua pe
celelalte!”
Dar nici n-am apucat să trag aer în piept că am şi auzit alte voci:
„Nici noi nu vrem să mergem!”
Era o conspiraţie. M-am întors şi m-am uitat la celelalte lumânări; fiecare lumină a lor
pâlpâia deasupra unei feţe miniaturale.
Acum nu mă simţeam doar ciudat că stăteam de vorbă cu nişte lumânări, ci eram de-a
dreptul jignit.
„Voi sunteţi lumânări şi slujba voastră e să luminaţi locurile întunecoase!”
„Asta crezi tu, spuse lumânarea cea mai îndepărtată, o lumânare lungă, cu o voce de sfânt.
Tu crezi asta, dar eu sunt ocupată.”
„Ocupată?”
„Da, meditez!
„Ce, o lumânare care meditează?”
„Da, meditez la importanţa luminii. Mă simt iluminată de aceste meditaţii!”
Am încercat să ajung la pace cu ele.
„Ascultaţi! Apreciez ce faceţi voi. Şi eu sun de acord cu meditaţia. Şi fiecare trebuie să studieze şi să cerceteze, dar voi staţi aici de săptămâni bune. N-aţi avut destul timp să vă aranjaţi fitilul?
„Şi voi, celelalte două, am întrebat, şi voi vreţi să rămâneţi aici?
Una mai scundă şi mai plinuţă, cu obrajii mai lăsaţi, a vorbit:
„Aştept să-mi pun viaţa în ordine. Nu sunt încă aşezată. Îmi pierd uşor cumpătul. Ai putea să spui că sunt cam aprinsă.”
Ultima lumânare avea o voce de femeie, foarte plăcută urechii. „Mi-ar plăcea să ajut”
explica ea „dar a lumina în întuneric nu este darul meu!”
Asta îmi suna foarte familiar. „Nu este darul tău? Ce vrei să spui?”
„Vezi, eu sunt cântăreaţă. Eu le cânt celorlalte lumânări pentru a le încuraja să
lumineze mai strălucitor!”
Şi fără să mă mai întrebe a început să-mi cânte „Vreau mica mea lumină!” (Trebuie să
recunosc că avea o voce frumoasă).
Cu ea s-au unit şi celelalte lumânări şi debaraua s-a umplut de cântec.
„Hei!” - am strigat eu. „Nu mă supăr dacă cântaţi în timp ce lucraţi! De fapt, ne-ar
prinde bine puţină muzică acolo.”
Nu m-au auzit. Cântau prea tare. Am strigat şi mai tare.
„Hei, haideţi, e destul timp pentru asta mai târziu. Avem de rezolvat o situaţie de criză şi
putem să o facem!”
Nu se opreau cu nici un chip!
Am pus lumânarea cea mare pe raft, am făcut un pas înapoi şi mi-am dat seama de
absurdul situaţiei. Patru lumânări, în stare perfectă, cântându-şi una alteia despre lumină
dar refuzând să iasă din debara. Asta era mai mult decât puteam suporta.
Le-am stins una câte una. Ele continuau să cânte până la capăt. Ultima era cea cu voce de
femeie. Am suflat în lumina ei chiar la pasajul „iar suflarea rea nu vreau să te stingă”.
Mi-am îndesat mâinile în buzunare. M-am lovit la întoarcere de acelaşi congelator. Apoi
m-am lovit de soţia mea care venea după mine.
„Unde sunt lumânările”, m-a întrebat ea?
„Ele nu… nu vor să… ardă. Dar de unde le-ai cumpărat?
„Oh, sunt lumânări de biserică. Îţi aduci aminte de biserica ce s-a închis în cealaltă
parte a oraşului? De-acolo le-am cumpărat.
Atunci am înţeles totul!

Scoala de misiune Pacea

2009-10-02T17:18:00.000+03:00

Nu vreau sa fac prin acest articol reclama ci doar vreau sa ajut pe cei care doresc sa se apropie mai mult de Dumnezeu. Pentru detalii accesati site-ul scolii iar daca doriti o opinie 100% neutra si realista contactati-ma pe mine cu toata increderea pe adresa sam_soldan@yahoo.it Domnul sa va binecuvinteze!

Scoala de misiune „Pacea”

“Nu este un nebun cel care da, ce nu poate tine, pentru a
dobândi ce nu poate pierde” J.Eliot.

Ai dorinta de a sluji mai eficient în biserica, de
a evangheliza si nu stii cum, de a te implica în
lucrarea de plantare de biserica, de a lucra cu
copii si adolescentii?
Dorim sa te ajutam sa primesti o baza
teologica solida, sa înveti sa-ti recunosti si sati
dezvolti darurile pe care le-ai primit de la
Dumnezeu si sa întelegi voia lui Dumnezeu
pentru viata ta.
Ai aceasta sansa, investind 2 ani din viata ta
punându-i deoparte pentru Dumnezeu la
Scoala de misiune PACEA.

Fa razboi by John Piper

2009-09-20T18:03:00.000+03:00

Misiune in Cudalbi

2009-08-20T23:39:00.000+03:00

În perioada 9-16 august împreună cu tinerii bisericii Agape din Galaţi şi încă trei tineri din Suceava am fost implicat într-o tabără de misiune în localitatea Cudalbi. A fost o săptămână deosebită în care am simţit cum Domnul a lucrat prin noi şi în noi. Am avut atât experienţe plăcute cât şi mai puţin plăcute dar în toate L-am văzut pe Dumnezeu la lucru .
Într-una din zile am citit dimineaţa la timpul de părtăşie din Ioan 15 unde scria despre ura din partea lumii dar nu am dat prea mare importanţă textului citit . Seara când trebuia să aibă loc un timp de evanghelizare în piaţa satului acel pasaj s-a împlinit chiar în viaţa mea. În urma unor complicaţii nu am mai avut voie să facem evanghelizare în piaţă aşa că hotărât să schimbăm locaţia. Eu împreună cu încă un băiat am primit sarcina să redirecţionăm oamenii spre noua locaţie . În timp ce stăteam lângă piaţă au apărut doi bărbaţi care au început să ne ameninţe. Au plecat dar în scurt timp s-au întors de această dată mai motivaţi să ne facă să încetăm. Au fugit după noi hotărâţi să ne bată dar nu au reuşit să ne prindă. În cele din urmă a sosit poliţia care a calmat situaţia iar noi ne-am continuat lucrarea.
O experienţă frumoasă a fost când împreună cu echipă cu care împărţeam broşuri şi invitaţii la evanghelizare am întâlnit un bărbat care a fost atât de mişcat de cea ce făceam noi încât a ţinut neapărat să ne ofere ceva de mâncare. În urma insistenţelor sale am mers la un magazin şi ne-a cumpărat câte un suc rece la fiecare şi câteva cornuri . (să mîncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa.)
Experienţe au fost multe însă mă limitez la acestea două şi închei spunând că această tabără de misiune chiar şi-a atins scopurile.

Vizite

Putin efort

Predicare

Cantare

Evanghelizare de strada la Iasi

2009-07-25T16:10:00.001+03:00

Împreună cu colegii mei de la şcoala biblică şi tinerii din Biserica Creştină după evanghelie nr 4 din Iaşi am avut o săptămână deosebită. O săptămâna în care am ieşit prin parcul Copou şi am stat de vorba cu oamenii şi am avut activităţi cu copii. Deşi nu a fost prima oară când am ieşit să stau de vorbă cu oamenii aici la Iaşi l-am experimentat pe Dumnezeu într-un mod unic şi personal. Lucrul care m-a surprins în mod plăcut a fost că am întâlnit oameni care chiar aveau nevoie să audă mesajul evangheliei şi chiar şi-au exprimat aprecierea pentru cea ce facem prin mesaje de genu: ,,Faceţi un lucru bun" ; ,,Dumnezeu v-a trimis" ; ,,Am avut impresia că sunteţi îngeri în timp ce îmi vorbeaţi" . Am amintit aceste câteva reacţii ale oamenilor nu cu scopul de a mă lăuda ci pentru a scoate în evidenţa nevoia acută de răspândire a evangheliei. Aş fi total nesincer dacă nu aş aminti faptul că au fost şi împotriviri dar chiar şi acele reacţii de respingere ne-au arătat faptul că le păsa de viaţa lor spirituală şi sunt foarte precauţi doar că au avut o percepţie greşită în legătură cu ceea ce făceam noi. A fost un timp în care a trebuit să ies din barca siguranţei şi comfortului meu şi să păşesc cu Domnul pe ape.

Nu ziceţi voi că mai sînt patru luni pînă la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, cari sînt albe acum, gata pentru seceriş.

Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru tara

Mai multe despre aceasta tabara puteti gasi pe adresa: http://www.pacea.ro/Misiune/Tabara-de-evanghelizare-Iasi-2009.html

Misiune in oltenia

2009-07-25T14:39:00.002+03:00

În perioada 21 iunie - 1 iulie împreună cu 2 colegi am a fost în practică misionară în Oltenia. Încă de la plecarea noastră l-am experimentat pe Dumnezeu şi modul minunat cum lucrează El. Duminică dimineaţă nu ştiam sigur la ce oră avem autobuz spre craiova cineva ne-a zis la 10 altcineva la 11 iar noi am hotărât să luăm busul spre autogară la 9. Iată-ne aşteptând busul spre autogară cu o mulţime de bagaje lângă noi. Atât de multe încât când ne-a văzut şoferul nu a vrut să oprească să ne ia şi pe noi. Ne-am supărat puţin dar imediat am sunat după un taxiu care exact în 2 minute a fost la noi şi imediat la autogară. Odată ajunşi la autogară am constatat că de fapt autobuzul era la 9 şi un sfert iar dacă luăm acel microbuz pierdeam autobuzul. chiar atunci mi-a venit în minte versetul ....Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeua. Am ajuns cu bine în cele din urmă şi am avut un timp în care am acumulat experienţă şi mi-am învăţat multe lecţii. Nu o să descriu cu multe cuvinte această experienţă ci într-un stil simplist voi prezenta câteva imagini însoţite de o scurtă descriere.

Aici fusei :
În craiova la fântâna muzicală

La un grătar cu fraţii din Vulpeni (localitatea în care am făcut misiune)

Asta facui :

Am lucrat 2 zile împreună cu un grup de medici români şi americani care făceau o lucrare medicală în câteva sate din oltenia:

- am stat de vorba cu oamenii legătură cu sănătatea lor spirituală

- m-am ocupat cu ordinea şi am avut grijă că oamenii să-şi păstreze rândul la consultaţii .

O despartire de ce oare mai trebuie si tu sa vii :(

2009-06-18T23:44:00.000+03:00

In ultima perioadă trăiesc tot mai intens sentimentul de despărţire. După ce duminica trecută a fost ultima duminică la biserica din Selimbar (am avut şi un mic discurs de adio) a venit timpul să îmi iau rămas bun şi de la colegi. Deşi nu a fost o întâlnire prea emoţionantă a fost un timp frumos în care am depănat amintiri plăcute, haioase dar şi mai sumbre. Punctul culminant al serii a fost momentul când Renata o colegă ne-a dedicat o poezie la care a lucrat intens în ultimele zile.

Colegilor mei la final de an

O-ncurajare vreau să dau 'n-această zi la fiecare
Şi pentru că-i final de an ... să punem note la purtare!

Pt Simona:
Mai mult ca toate îţi doresc să ai un caracter
Mereu mai nobil şi ceresc pe drumul către cer.
N-ai vrut prea multe să ne spui de prinţul tău cel rupt din soare
Dar de ne chemi la nunta ta ... îţi dăm un 10 la purtare

Pt Petru:
Să ai curaj , să lupţi cu greul , mereu să fii puternic
Şi-n calea Domnului rămâi , orice-ar veni statornic.
Când depresiv, când bucuros... dar de la asta nu se moare
De ne promiţi că ai curaj îţi dăm un 10 la purtare

Pt Alex:
Să îl cunoşti pe Dumnezeu , să ai ţeluri înalte
Şi că eşti scris în cartea sa lăuntrul să-ţi tresalte
Din fire eşti conservator dar recunoaştem fiecare
Ne-ai tolerat mai libertini şi-ţi dăm un 10 la purtare

Pt Teo:
Eu îţi doresc ca să devii un bun consilier
şi să-ntăreşti la alţii paşii pe drumul către cer
Să vrei şi lipton şi grătar nu-i chiar aşa o gafă mare
Şi de le împarţi cu noi îţi dăm şi ţie 10 la purtare

Pt Samy:
Eu îţi doresc ca să devii un vrednic lucrător
Şi vestea bună să o duci cu râvnă tuturor
Că-n adunare-ai reuşit să spui cu lacrime amare
Discursul tău de bun rămas ...îţi dăm un 10 la purtare

Pt Vlad:
Eu îţi doresc să fii model de viaţă şi trăire
Şi pan' la moarte să rămâi cu D-l în unire
De stilul tău de-a fi tot contra n-a reuşit ca să omoare
Colegii tăi de dormitor îţi dăm tot 10 la purtare

Pt Luş:
Şi dragul meu , de ai crezut că singur ai scăpat
Aceste versuri sunt dovada şi semnul că te-ai înşelat!
Să fii mereu biruitor, să fii puternic,
Şi-ntotdeauna să rămâi un lucrător destoinic.
Că şeful doar are dreptate promitem ca să nu uităm
Şi la purtare-n catalog un 10 hotărât îţi dăm

Pt Renata de la Samy :
Să fii pentru ai tăi copii o mamă iubitoare
Iar pentru Luş doresc să fii o preafrumoasă floare
Că la examene ai fost studenta cea mai silitoare
Cu toţi o ştim şi deaceea ai tot un 10 la purtare

2009-06-09T12:21:00.000+03:00

Prima duminică din această vară a fost o duminică deosebită din mai multe puncte de vedere. În primul rând a fost duminica în care am sărbătorit coborârea Duhului Sfânt şi totodată înfiinţarea bisericii. Apoi a fost o duminică foarte însorită (demnă de a fi numită prima duminică din această vară). Însă cel mai îmbucurător eveniment a fost nunta scumpei mele verişoare Simona la care din păcate nu am putut să ajung datorită unor motive obiective. Aş vrea însă în cele ce urmează să postez câteva fotografii care deşi nu sunt realizate într-un mod profesionist au o valoare inestimabilă pentru mine. Aceste fotografii vor fi însoţite de câteva versuri preluate din poezia scrisă de Benoni Catană, versuri pe care le dedic cu toată dragostea acestor doi tineri care în Duminica de Rusalii şi-au unit destinele.

Voi doi sunteţi
cerul şi marea,
nectarul şi floarea, inima şi iubirea,
pacea şi neprihănirea....
Cât de bine vă stă împreună,
în această frumoasă cunună!
Dumnezeu v-a unit laolaltă,
deci nimeni, niciodată să nu va despartă!...

Dar dragostea nu vine de la sine
Şi nu rămâne veşnic lângă noi...
Dacă-o aveţi în suflet şi în casă,
În ochi, pe buze, tu şi el,
Să apăraţi a inimii mireasă,
S-o apăraţi cu săbii de oţel!
Căci dragostea se cere înnoită
În faptul fiecărei dimineţi;
Şi-aşa, de mâna voastră îngrijită
Va fi izvor de sfinte frumuseţi...

Iubirea voastră nu-i la întâmplare,
E o minune-a harului ceresc
Şi e dovada cea mai mişcătoare
Că oamenii se nasc şi tot prin Dumnezeu trăiesc...
Deschisă-i astăzi ca să vă primească
Cetatea de iubire pe-amândoi;
Păşiţi pe-această cale-împărătească
Şi nu uitaţi deschisă
nici o uşă
după voi!

Cu aceasta ocazie rudele mirilor nu au ezitat sa se fotografieze impreuna ci chiar au profitat din plin de aceasta ocazie caci dupa cum circula o vorba in popor: "cine stie de unde sare iepurele"

Acest eveniment a fost totodată şi o nimerită ocazie a reîntâlnirilor între rude

Închei acest articol cu o formulare tipică basmelor româneşti şi care doresc să se regăsească în vieţile lor :

"Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi"

by samy

Povestea cinzecimii

2009-06-07T21:31:00.000+03:00

Doresc sa va prezint in cele ce urmeaza o poveste care are legatura cu cea ce sarbatorim zilele acestea , dar nu are absolut nici o legatura cu Rusaliile. Inante de a relata aceasta povestire bunul simt ma indeamna sa va spun ca aceasta povestire este un extras din cartea lui Gene Edwards intitulata "Nepovestita istorie"

Duminică, 5-8 dimineaţa
Este duminică 29 mai, anul 3o d. C. Este cam 5 dimineaţa. Soarele încă nu a răsărit.
Ierusalimul este încă în întuneric.
Uşile templului se deschid puţin. Un preot, singur, iese, coboară scările şi apoi merge pe
străzile Ierusalimului. Străzile, atât cât se poate vedea în negura dimineţii, sunt pline de
pelerini adormiţi, fiind aşezaţi peste tot pe caldarâm. Îşi croieşte drum prin labirintul de
oameni cufundaţi în somn, şi iese pe poarta cetăţii la loc liber. Este pe drum către ogorul din
apropiere, acelaşi ogor pe care îl cercetase cu exact patruzeci şi nouă de zile în urmă.
Preotul nu este singurul care este afară aşa devreme. Alţi câţiva sunt de asemenea în
picioare. Câţiva din ucenicii Domnului pot fi văzuţi căutând să-şi croiască drum printre
mulţimile adormite, de-a lungul uliţelor înguste ale oraşului şi urcând apoi scările unei clădiri
cu două etaje. (Clădirea este aşezată foarte aproape de templu). Noi ştim ce face preotul în
această dimineaţă deosebită de duminică, dar de ce sunt treji aşa devreme peste 1oo de
ucenici? Răspunsul poate fi găsit mergând înapoi la Paşte şi la evenimentele din următoarele
patruzeci şi nouă de zile. Doar cu ceva mai mult de şapte săptămâni în urmă Isus Christos
fusese răstignit la Paşte. Fiecare care participa la întâlnirea din camera de sus a fost un martor
viu la execuţia Sa. Cele două zile care au urmat după execuţie au fost cele mai întunecate şi
triste zile pe care aceşti bărbaţi şi femei le-au trăit vreodată. Întreaga experienţă a fost
zdrobitoare - aproape peste rezistenţa umană. Dar cu patruzeci şi nouă de zile în urmă toată
această tristeţe de nesuportat a fost transformată într-o bucurie inexprimabilă. De ce? Pentru
că atunci Maria Magdalena s-a întors de la mormântul lui Isus declarând că este gol. Mai
mult, ea insista că L-a văzut pe Domnul... viu!
În următoarele cinci săptămâni Domnul S-a arătat din când în când tuturor acestor oameni.
În a patruzecea zi după învierea Sa, El a stat puţin de vorbă cu un mic grup pe vârful unui
munte numit Muntele Măslinilor, lângă Ierusalim. Atunci El a dat ucenicilor Săi câteva
instrucţiuni. A ales apoi, în mod special, pe doisprezece dintre ei, i-a privit drept în ochi, şi lea
zis, „Voi veţi primi putere”. Apoi a spus tuturor acelora, care erau cu El să meargă în
Ierusalim şi să aştepte Duhul Sfânt. Când El a terminat de dat aceste scurte instrucţiuni, S-a
ridicat de la pământ şi a dispărut în ceruri.
Ucenicii au rămas un moment consternaţi. Nici unul din ei nu ştia ce, sau cine era Duhul
Sfânt, nici când acel ceva, sau cineva avea să vină. Dar din cauza celor câteva instrucţiuni ce
le fuseseră date ei s-au decis să meargă la Ierusalim, să închirieze o cameră mare unde să se
poată întîlni cu toţii şi după cum Domnul a spus, să aştepte. Cum nu ştiau ce altceva să facă,
au decis că cel mai bun mod de a petrece timpul este în post şi rugăciune.
Era încă întuneric. Cineva a început să cânte încetişor un psalm; alţii s-au unit cu el. Începea
cea mai istorică întâlnire de rugăciune din istoria omenirii!
Preotul de la templu a sosit la ogorul cu grâu, care era situat imediat în afara oraşului.
Primele raze ale soarelui au început să se împrăştie peste câmpul dinaintea lui. Cu şapte
săptămâni în urmă, în ziua sărbătorii primelor roade, acelaşi preot cercetase acelaşi ogor. Spre
deosebire de atunci când încolţiseră doar nişte muguri mici, acum câmpul era plin şi bogat cu
o recoltă coaptă de grâu. Sămânţa semănată în timpul Paştelui a ieşit şi s-a făcut un lan înalt şi
bogat, gata pentru seceriş. Preotul a păşit în lan şi a început să taie câteva spice. A strâns cu
grijă doi snopi, s-a întors şi a pornit înapoi către Ierusalim.
12
Întunericul făcea loc luminii. Ierusalimul a început să se trezească sub primele raze
strălucitoare ale dimineţii. Preotul a intrat în templu. Următorul pas important din ritualul
Cincizecimii era pe cale să înceapă.
Preotul a mers la o masă şi a început să treiere sămânţa din spicele pe care le adunase. Apoi
a luat o piatră rotunjită şi netedă şi a început să apese seminţele cu ea, mişcând-o înainte şi
înapoi. A continuat să apese până când au fost zdrobite toate. A măcinat în continuare până ce
sămânţa s-a făcut o grămăjoară de făină fină.
Preotul a adunat toată făina la un loc. A turnat cu grijă nişte apă pe ea şi a frământat-o până
s-a făcut aluat. Apoi a împărţit aluatul şi a făcut nişte pâini. Pâinile le-a băgat în mijlocul unui
cuptor încins. S-a dat la o parte şi a aşteptat.
Cuptorul era foarte fierbinte. În curând aluatul avea să fie pâine, preotul va băga mâna în
căldura cuptorului, de data aceasta pentru ca să scoată aluatul copt.
Doar peste câteva momente el va deschide uşa cuprotului, va lua pâinile şi le va duce la
altar punându-le înaintea Domnului. Oferirea darului va fi punctul culminant al Cincizecimii,
şi tocmai acesta urma să aibă loc.
Era cam ora 8 dimineaţa.
Rugăciunile din camera de sus deveniseră copleşitor de reale şi de îndrăzneţe. Prezenţa
Domnului era de asemenea foarte reală. Dintr-o dată s-a auzit un sunet puternic. Părea să vină
din ceruri. Era un vâjâit puternic, asurzitor. Se auzea tot mai tare şi mai aproape.
Camera aproape că s-a cutremurat sub furia suflării lui. Se întâmpla ceva de necrezut. Ce
era? Era viaţa de care vorbise Christos? Era Duhul Sfânt promis? Puterea pe care El a promis
să o dea? Împărăţia de care a vorbit? Un lucru era sigur, ceva ceresc era pe cale să atingă
Pământul.
Apoi s-a întâmplat ceva chiar acolo între ei. Sunetul vântului din ceruri a intrat în camera
aceea de pe Pământ. Acel sentiment minunat al realităţii, apropierii şi prezenţei lui Christos,
un simţământ pe care ei l-au mai experimentat doar când au stat chiar în prezenţa Lui atunci
când El era pe pământ - aceeaşi prezenţă glorioasă a umplut camera. Mai mult, era un
simţământ copleşitor al autorităţii Lui.
Dintr-o dată fiecare a ştiut!
A venit Duhul Sfânt! Suflarea divină era acolo - odihnindu-se pe fiecare persoană din
cameră. Întreaga cameră era plină, absolut plină, saturată şi revărsând pe deasupra, de Duhul
Sfânt. Prezenţa Aceluia i-a înconjurat şi i-a acoperit pe toţi.
Nu mai fusese niciodată aşa ceva, niciodată! Cineva a strigat. Un strigăt de bucurie
nemărginită s-a auzit. Apoi altul. Şi altul. Era expresia slavei şi gloriei ce I se dădea
Domnului pentru ce făcuse în mijlocul lor. Dar nu era posibil ca o fiinţă umană să dea o
expresie adecvată unui astfel de moment. Însă fiecare trebuia să încerce. Să opreşti lauda întrun
asemenea moment ar fi fost de neconceput şi imposibil. Bucuria tuturor credincioşilor s-a
unit într-un crescendo de laudă.
Preotul a scos pâinea din cuptor. A adus-o în faţa Domnului. Momentul principal al
Cincizecimii sosise. Pâinea era coaptă.
Sămânţa divină răsărise! Acea viaţă divină locuise odată într-un singur om; astăzi ea locuia
în mai mult de un om! Mai mult decât atât: aceşti oameni care aveau viaţa divină erau una -
un trup. Dar era mai mult decât atât. Duhul Sfânt venise. Şi mai mult: oamenii au fost
îmbrăcaţi şi saturaţi de acel Duh. Da, dar a fost mai mult. Este posibil? Putea fi mai mult
decât atât?
Da!
Preotul a ridicat pâinea înaintea Domnului. Sosise ziua Cincizecimii. Nu! Era mai mult
decât atât: ziua Cincizecimii se împlinise! Cel mai grandios eveniment din istoria creaţiei
sosise în sfârşit. Scopul divin pentru existenţa acestui univers în cele din urmă a început. Cel
mai măreţ gând pe care îl avusese Dumnezeu era în cele din urmă vizibil pe Pământ.
13
Ce era? Din acea zi, în oraşul Ierusalim, domnia şi Împărăţia pe care până atunci numai
Cerul le cunoscuse - în cele din urmă a invadat Pământul. Împărăţia Cerurilor atinsese
Pământul. Ce eveniment copleşitor. În cele din urmă Împărăţia lui Dumnezeu s-a lărgit! A
început ofensiva. Luase un nou teritoriu. Se stabilise pe acest pământ un cap de pod pentru
Împărăţia Cerurilor. Putea să pară ca fiind un început modest, dar era destinat să crească.
Ce se întâmplase?
Cel mai copleşitor eveniment din istoria umană. O sămânţă s-a transformat într-o pâine!
Se născuse biserica.

Scandalul din solniţă – o pildă

2009-06-05T14:06:00.000+03:00

Scandalul din solniţă – o pildă

“Chiar vrei să ştii, cum gândesc? Eu zic, lăsaţi-o baltă, n-are nici un rost. Păi da, dacă am fi mai multe boabe da sare atunci aş mai zice! … În oala aceasta imensă de ciorbă, rămânem nebagăţi în seamă! După părerea mea nu poate fi aceasta menirea şi chemarea noastră!” “Uşurel, uşurel”, îi corectează un bob bătrân de sare. Dacă te compari cu carnea şi zarzavaturile din ciorbă, ai dreptate, suntem foarte mici. Dar în noi este putere şi un potenţial îndeajuns de a da acestei ciorbe gustul necesar!” “Trebuie să particip şi eu la acţiunea aceasta? întrebă un bob timid de sare din cel mai îndepărtat unghi al solniţei. “Nu mă încumet! Mai degrabă aş rămâne aici în solniţa aceasta sigură. Vă descurcaţi şi fără mine, nu aşa?” “Prostii„! zise bătrânul bob de sare. „Chemarea ta nu este să te simţi bine aici în solniţă şi să participi la discuţii intelectuale în timp ce te uiţi la noi! Tu trebuie să fi sare, aceasta este menirea ta!“ „Nu vă agitaţia aşa“, strigă un alt bob de sare din spate. „Nu ar fi îndeajuns să trimitem pe cineva care se simte chemat la o asemenea lucrare?” Discuţia între bobele da sare a început să ia amploare. Noi şi noi idei se puteau auzi. „De ce nu vine ciorba aici, la noi în solniţă?“ “Bună idee, ziceau celălăte bobe. Fiecare oaspete este la noi bine venit!” Cred că alţii preferă mai mult piperul decât sarea”. “Brrrr… cioarba este aşa de udă ….” Orele noastre de întâlnire sunt afişate pe solniţă – programul este deci cunoscut…” “Eu sunt totuşi de părere să trimitem pe cineva specialist în a săra, cineva care a studiat. Noi suntem doar nişte laici neexperimentaţi …” “Linişte”! strigă după un timp un bob de sare agitat. “Ascultaţi-mă pe mine! În felul acesta nu v-om avansa nici un milimetru. Un singur bob de sare vreţi să trimiteţi ca să schimbaţi ceva, cu toate că ştiţi că noi toţi în unitate avem putere. Şi dacă continuaţi să aşteptaţi ca ciorba să între la noi în solniţă, puteţi aştpta mult şi bine! Aduceţi-vă aminte de chemarea noastră! Noi trebuie să fim sare, nu să discutăm! Aţi uitat … pentru ce suntem noi aici în solniţă?” Şi în timp ce o linişte adâncă se lăsă peste bobele de sare, acestea se simţiră deodată ridicate. Toate bobele de sare, care şi-au cunoscut menirea şi datoria, s-au lăsat să cadă în ciorbă… Rezultatul? …. A fost o ciorbă foarte bună!
articol preluat in original de pe www.eesued.de
iar in limba romana de pe www.pacea.ro

Refresh la Brasov

2009-06-04T16:20:00.000+03:00

In ultimul weekend din aceasta primavara, la Brasov a avut loc o activitate de evanghelizare personala. Aceasta actiune a fost organizata de conducerea scolii biblice Pacea in colaborare cu Leonard Bereholschi, coordonatorul unui proiect care are in vedere deschiderea unei biserici evanghelice in Valea Cetatii (Brasov).
Inca de sambata dimineata participantii la aceasta activitate s-au intalnit intr-un local, cu o ambianta placuta unde au organizat desfasurarea lucrarii de evanghelizare totodata au avut si un timp de partasie.In acel local s-a creat o atmosfera inaltatoare, in ciuda ploii care era de neoprit si totodata era si o amenintare pentru toate planurile noastre.Toti eram curiosi sa vedem cum va reactiona Dumnezeul nostru suveran in situatia aceasta. Dupa ceva timp ploaia a incetat dar norii au ramas amenintatori deasupra orasului. Impartiti in echipe, de cate trei, am hotarat totusi sa iesim si sa(L) marturisim oamenilor pe Dumnezeu. Timpul cat vremea ne-a permis, a fost suficient pentru a aborda un mic numar de persoane apoi ploaia s-a dezlantuit din nou.
Duminica dimineata norii s-au risipit, iar soarele arata o zi mult mai promitatoare decat ziua precedenta, asa a si fost. Dupa programul de la biserica si masa de pranz am iesit din nou pe strada de aceasta data cu forte noi. Un numar mai mare de persoane au hotarat sa ne insoteasca, iar in scurt timp parcurile din zona erau luate cu asalt de tineri dedicati aceluiasi scop: sa raspandeasca vestea buna a evangheliei brasovenilor. Spre seara cand aceasta activitate a luat sfarsit peste 50 de persoane au auzit mesajul evangheliei si bineinteles nu au avut de castigat doar cei care au auzit ci si cei care au transmis aceasta, pentru ca cei care au luat parte la aceasta activitate au avut parte de o revitalizare spirituala. In sufletul lor a fost reaprinsa pasiunea pentru lucrarea Domnului. A avut loc un ,,refresh” spiritual intradevar.
Mai multe detalii despre aceasta activitate gasiti si pe site-ul misiunii pacea